Generaţia paşoptistă, formată cultural şi ştiinţific în Occident precum şi cea care i-a urmat, au fondat Academia Română – o instituţie simbol a românilor, dând în 1866 semnalul unităţii spirituale a acestui popor
Victor Babeş este unanim recunoscut ca unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai medicinii româneşti. În 1926, la trecerea în nefiinţă a lui Victor Babeş un alt mare reprezentant al Şcolii medicale româneşti, Gheorghe Marinescu afirma că cel dispărut a fost „cel care a păstrat
făclia ştiinţei româneşti timp de 40 de ani, cel mai ilustru reprezentant al ştiinţei medicale româneşti”. Desigur avem numeroase exemple ale unor mari personalităţi ale ştiinţei, artei, culturii româneşti care, după studii în străinătate, cu prestigiu consolidat, revin în patria mamă să fie părtaşi la edificarea şi propăşirea ei.
Generaţia paşoptistă, formată cultural şi ştiinţific în Occident precum şi cea care i-a urmat, au fondat Academia Română – o instituţie simbol a românilor, dând în 1866 semnalul unităţii spirituale a acestui popor. Ce a urmat până în 1918 a fost un drum lung, parcurs cu dăruire, cu abnegaţie, de câteva generaţii de intelectuali, din toate regiunile locuite de români, pentru reîntregirea României.
Aproape nesperat, acest moment astral s-a petrecut, s-a întâmplat la 1 decembrie 1918, românii convingând marile puteri ale Europei că sunt demni de Marea Unire. Victor Babeş, aşa cum se ştie, s-a născut la Viena, având părinţi, respectiv un tată bănăţean, Vicenţiu Babeş şi o mamă austriacă. Face studii medicale la Budapesta şi le finalizează la Viena. În 1885 este numit profesor extraordinar de histopatologie la Facultatea de Medicină din Budapesta.
Este apreciat de mari personalităţi medicale ale vremii, cum sunt K. Langer şi K. Rokitansky. Între anii 1882-86 face călătorii de studii în marile centre medicale ale Europei şi lucrează cu Cornil André Victor, Louis Pasteur, Rudolf Wirchow şi Robert Koch.
Din 1870, până în 1887, când vine în România, publicase deja 100 de lucrări ştiinţifice de mare relevanţă şi impact în histopatologie şi microbiologie.
Colaborarea cu cel mai apropiat prieten al lui Louis Pasteur, André Victor Cornil îi dă prilejul să-i propună acestuia publicarea primului tratat de bacteriologie din lume „ Les bacteries et leur role dans l’etiologie, l’anatomie et l’histologie pathologique des maladies infectieuses”, apărut la Paris în 3 ediţii succesive (1885, 1886, 1890).
În plină glorie, la cca 33 de ani, vine la Bucureşti fiind numit profesor de histopatologie şi bacteriologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Mulţi exegeţi, istorici ai medicinei şi noi toţi, credem că Victor Babeş a pierdut nejustificat Premiul Nobel prin mutarea sa la Bucureşti.
Desigur, a fost propus pentru acest premiu, în perioada 1901-1949 din totalul de 19 nominalizări, 13 sunt pentru Victor Babeş, propuneri semnate de profesori români printre care D. Gerota, E. Juvara, Gh. Marinescu, M. Minovici, A. Obregia, S. Nicolau. Care a fost motivaţia, ce l-a determinat pe Victor Babeş să vină la Bucureşti?
Fără să încercăm să le enunţăm ipotetic, precizăm că nimic de natură materială, nici un fel de avantaj! Pentru a ne explica acest comportament să reconstituim mediul familial în care s-a format Victor Babeş. În mediul familial, remarcabila activitate de tribun al românilor din Banat şi Ardeal a tatălui său, Vicenţiu Babeş, a consolidat conştiinţa sa identitară, l-a motivat şi i-a cristalizat opţiunile. Vicentiu Babeş a fost avocat la Viena şi Budapesta, profesor, ziarist şi scriitor.
Vicenţiu Babeş a fost deputat al românilor din Banat (în Dieta de la Viena) şi în parlamentul de la Budapesta, a fost membru alături de Alexandru Mocioni în grupul celor 21 fondatori ai Societăţii literare române (1866) şi apoi ai Societăţii Academice Române (1867) şi în 1879, devenită Academia Română.
Vicenţiu Babeş a luptat neobosit pentru drepturile românilor, înfiinţând, cu alţi patrioţi români, Partidul naţional român din Transilvania în 1869, al cărui preşedinte a fost între 1891 şi 1892. A condus revista „Albina” înfiinţată de fraţii Mocioni, adevărata şcoală de jurnalism. În această atmosfera de luptă pentru drepturile românilor din Transilvania, timp de 30 de ani, îşi trăieşte Victor Babeş copilăria şi tinereţea.
Consecinţele au fost impresionante! Victor Babeş a venit la Bucureşti pentru a fi în slujba poporului său, conştiinţa sa identitară de român l-a îndemnat să ia această decizie, fără ezitare. S-a identificat cu interesele poporului său, fără să se teamă de consecinţe.
Victor Babeş s-a dedicat total, cu marea sa forţă morală şi intelectuală, intereselor poporului român, ştiinţei româneşti, înscriind-o în rândurile performanţei statelor civilizate. Victor Babeş a urmat drumul lui Pasteur şi Koch.
Victor Babeş a devenit unul din cei mai reputaţi microbiologi ai lumii! Câteva repere definitorii. În 1887 înfiinţează Institutul de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti, primul institut de cercetare ştiinţifică românească.
Concomitent înfiinţează Centrul antirabic, al treilea din lume. O listă lungă de realizări ştiinţifice ale Prof. Victor Babeş marchează valoarea deosebită a acestui savant român. În 1893 Victor Babeş a fost ales membru al Academiei Române.
Între 1899-1900 şi 1918-1919 a fost vicepreşedinte al Academiei Române şi Preşedinte al Secţiunii ştiinţifice între 1922-25. În 1924 a donat Academiei Române suma de 240.000 lei pentru un premiu acordat celei mai bune lucrări în subiect medical. Percepţia lui asupra problemelor de sănătate ale românilor este realmente emoţionantă.
Vorbind despre institutul care încă din timpul vietii sale îi poartă numele, Victor Babeş spunea „institutul medical de cercetare trebuie să fie centru de cercetare, centru de învăţământ medical, centru de seruri şi vaccinuri, precum şi for metodologic al politicii sanitare”. Mesajul, peste ani, al lui Victor Babeş rămâne de emoţionantă actualitate.
Acesta spunea în 1915: „Este un act de cel mai pur patriotism dacă tineretul medical, entuziasmat pentru adevăr şi progres, fiind în contact zilnic cu profesorii săi şi cunoscători de mişcarea ştiinţifică din străinătate, a luat sub scutul său adevărata ştiinţă din această ţară. Fiţi convinşi că nu este departe timpul unde drepturile şi aspiraţiunile României vor fi apreciate de areopagul Europei, nu după numărul ostaşilor noştri, nu după agitaţiunile politicienilor interesaţi, ci după valoarea culturală şi civilizatoare a neamului românesc, care e reprezentată în prima linie prin ştiinţa română, nu după ştiinţa germană sau franceză transplantată, cu mai mult sau mai puţin succes la noi, dar prin ceea ce românii au creat nepieritor în ţara lor şi pentru care lumea civilizată le va fi recunoscătoare”.
Pentru a ilustra mai mult profunzimea convingerilor sale aş vrea să evoc şi că în şedinţa din 2/15.11.1918 a Academiei Române, după eliberarea Bucureştiului de trupele ştrăine, Victor Babeş afirma; „Libertatea pe care n-am preţuit-o niciodată îndeajuns şi-a făcut din nou apariţia. Suntem iarăşi liberi.
Români liberi în toate acţiunile şi aspiraţiile noastre şi mai aproape ca oricând de înfăptuirea idealului naţional”. Implicarea lui constantă şi autoritară în problemele sociale şi socio-medicale rămân repere de responsabilitate şi civism.
Mai mult, a rămas monumentală afirmaţia lui Victor Babeş în 1901 privind pelagra: „Leacul pelagrei, al acestei boli a mizeriei, a acestei ruşini naţionale, vi-l spun eu: împroprietărirea ţăranilor”.
Victor Babeş a fost stimat şi iubit de studenţii săi, mărturie fiind omagiul Societăţii studenţilor în medicină, astfel: „Cercetări şi demonstraţii frământă neîncetat clădirea ce se înalţă falnic pe cheiul Dâmboviţei şi care spune de departe străinilor că în România, ştiinţa este activă şi că România este recunoscătoare marelui ei cetăţean, Profesorul Victor Babeş, care şi-a ridicat ţara, prin munca şi efortul său, la înălţimea tuturor statelor civilizate”.
Nu acelaşi lucru îl percepeau probabil, autorităţile. Deşi la 2 martie 1925 Institutul de patologie şi bacteriologie (1887) devine Institutul Victor Babeş, acest lucru nu împiedică pensionarea profesorului Babeş la 1 oct. 1925. La scurt timp, marele savant se stinge din viaţă la data de 19 oct. 1926. Victor Babeş rămâne un reper de anvergură ştiinţifică şi morală neobişnuită, particulară pentru poporul român. Noi toţi cei prezenţi şi viitori păstrăm şi vom păstra o vie şi nestinsă recunoştinţă marelui savant român Victor Babeş.
