Gamla Stan (Oraşul Vechi), cel mai vechi cartier din Stockholm, este un loc frumos, unii ar susţine că este cea mai frumoasă parte a Stockholmului, cu clădirile sale vechi şi străzile fermecătoare. Aici, printre clădiri istorice şi muzee, pe Skeppsbron, la nr. 20, într‑o clădire frumoasă din anul 1901, cu privelişte fantastică asupra Arhipeleagului Stockholm, proiectată de arhitectul Isak Gustav Clason, este sediul Institutului Cultural Român. În 19 februarie 2024 s‑a sărbătorit aici Ziua Constantin Brâncuşi, cu o conferinţă pe tema relaţiei dintre sculptor şi reprezentanţii avangardei româneşti la Paris, organizată şi găzduită de ICR Stockholm. Invitaţii au fost criticul de artă Cătălin Davidescu şi profesorul de literatură Marius Hentea, care au susţinut prelegeri despre opera artistului şi legăturile sale cu personalităţi ale avangardei româneşti la Paris, urmate apoi de o discuţie, moderată de Corina Oprea, critic de artă şi curator la Muzeul de Artă Modernă din Stockholm, pentru a evidenţia rolul lui Constantin Brâncuşi în schimbarea gândirii secolului XX în artă.
Constantin Brâncuşi s‑a născut la 19 februarie 1876, la Hobiţa, România. A studiat arta la Şcoala de Meserii din Craiova din 1894 până în 1898 şi la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti din 1898 până în 1902. S‑a mutat la Paris în anul 1904, dornic să‑şi continue studiile în marele centru artistic, unde a continuat să‑şi dezvolte stilul distinct. În anul următor, acesta s‑a înscris la École des Beaux‑Arts. Brâncuşi şi‑a asigurat o poziţie în atelierul lui Auguste Rodin în 1907, dar s‑a despărţit curând de sculptorul consacrat, susţinând: „Am simţit că nu dau nimic urmând modul convenţional de sculptură”. Curând, după 1907, a început perioada de maturitate a lui Brâncuşi. El a început să utilizeze forme abstracte şi să sculpteze prin cioplire directă, o metodă caracterizată prin lucrul direct cu materialul, spre deosebire de practica comună de a crea un model care să fie ulterior turnat sau executat de alţii. Pe măsură ce opera sa a evoluat, Brâncuşi s‑a apropiat de avangarda pariziană. Deşi nu a fost niciodată membru al vreunei mişcări artistice organizate, printre prietenii săi au fost Marcel Duchamp, Fernand Léger, Henri Matisse, Amedeo Modigliani şi Henri Rousseau.
Când am ajuns la Institut, holul şi sălile erau deja pline, suedezi, români şi alte nationalităţi, evenimentul fiind susţinut în limba engleză. Seara a început cu urarea de bun venit, prezentarea evenimentului şi a invitaţilor serii de Bogdan Popescu, directorul Institutului Cultural Român de la Stockholm, urmată de intervenţia profesorului Marius Hentea, care a vorbit publicului despre mediul artistic şi cultural care l‑a apropiat pe Brâncuşi de personalităţi ale avangardei româneşti de la Paris, în special de Tristan Tzara.
Brâncuşi se arătase interesat de viziunea artistică a lui Tristan Tzara înainte de a stabili o relaţie strânsă şi durabilă cu reprezentanţii avangardei româneşti, participând la aproape toate manifestările dadaiste, cât şi la Soirées de Paris, unde se întâlnea cu P. Morand şi Mihai Mihailovici. Cât despre Tzara, admiraţia acestuia pentru Brâncuşi reiese din cele două pagini pe care avea să i le consacre în volumul său de opere complete, unde va invoca, sub forma unui excurs monografic, traseul artistic pe care‑l urmase sculptorul. O dovadă în ceea ce priveşte implicarea lui Brâncuşi în mişcările artistice novatoare este şi existenţa în biblioteca sculptorului a unor cărţi şi periodice caracteristice avangardei franceze, semnalată de Barbu Brezianu, la care se adaugă aproape toate periodicele de avangardă româneşti şi cărţile semnate de Ilarie Voronca, Gherasim Luca, St. Roll, Ion Călugarul şi cele ale lui Tristan Tzara. Tristan Tzara fiind cel care avea să definească avangardismul ca pe o stare de spirit.
Criticul de artă Cătălin Davidescu a vorbit despre perioada dintre anii 1925 şi 1930, când Constantin Brâncuşi se afirmă pe plan internaţional, perioadă în care mulţi dintre tinerii artişti români au vizitat Parisul, printre care Victor Brauner, Marcel Iancu şi Jacques Hérold, care aveau să joace un rol important în mişcarea suprarealistă. De asemenea, în ţară, Brâncuşi va fi salutat ca un precursor în cercurile avangardei, toate cele patru reviste avangardiste româneşti ale perioadei interbelice (Contimporanul, Punct, Integralul şi Unu) publicând reproduceri după sculpturile şi desenele sale, aforisme, cronici plastice, articole, numere omagiale, oferind şi catalogul unor expoziţii.
Cătălin Davidescu şi‑a ilustrat prelegerea cu imagini de documente, informaţii inedite despre relaţia lui Brâncuşi cu personalităţi din mediul artistic avangardist din Paris, cum ar fi Erik Satie, Marcel Duchamp, Tristan Tzara, Appolinaire, Man Ray şi Francisc Picabia şi cu imagini şi informaţii despre Muzeul de Artă Craiova – unul dintre primele muzee din lume care a deţinut o colecţie de opere Brâncuşi.
După prezentările celor doi conferenţiari, Corina Oprea, critic de artă şi curator la Moderna Museet din Stockholm, iniţiază un dialog în care este antrenat şi publicul din sală.
Marius Hentea a absolvit Universitatea Columbia (2000) cu un doctorat la Universitatea Harvard (2007) şi la Universitatea Warwick (2010). Din 2017 este profesor de literatură engleză la Universitatea din Göteborg. Principalele sale domenii de cercetare sunt modernismul şi avangarda. Este autorul cărţilor Henry Green at the Limits of Modernism (2014) şi TaTa Dada: The Real Life and Celestial Adventures of Tristan Tzara (2014). Actualul său proiect de cercetare, Authorship on Trial: Treason at the Dawn of the Cold War, 1944‑1949, este susţinut de Consiliul Suedez de Cercetare.
Cătălin Davidescu este critic de artă, membru al Uniunii Artiştilor din România, doctor în istoria artelor vizuale la Universitatea de Vest din Timişoara, muzeograf la Muzeul de Artă Craiova din 1980 până în 1998. A urmat cursuri la Accademia Nazionale dei Lincei, Centrul de Studii Culturale şi Vizuale din Roma. Dintre volumele sale publicate menţionăm: Marcel Janco, Un visionnaire de l’art moderne (2011), 7 Rumanische Gegenwartskunst, coautor (2011), Ion Ţuculescu Reconstituirea (2020), Picto Avangarda (2021). A predat arta românească la École Regionale des Beaux Arts din Reims, Franţa (1998), şi scrie recenzii de artă în reviste culturale de specialitate.
Corina Oprea, curator şi membru al echipei de expoziţii şi colecţii de la Moderna museet din Stockholm, cu un doctorat la Universitatea Loughborough, Marea Britanie, intitulat The End of the Curator: On Curatorial Acts as Collective Production of Knowledge. A fost redactor‑şef al revistei L’Internationale Online între 2019 şi 2022, precum şi lector la HDK‑Valand School of Art and Design din Göteborg. A fost director artistic la Konsthall C, unde a curatoriat un program despre procesul de decolonizare din Scandinavia. De asemenea, a fost membră a echipei curatoriale pentru proiectul Timişoara Capitală Culturală Europeană 2023.
■ Poet, traducător, jurnalist
Dorina Brânduşa Landén
