Premieră: Gala Premiilor Contemporanul la Beijing
În cadrul celei de‑a XXX‑a ediții a acestui prestigios târg de carte din lume, Ambasadorul României în Republica Populară Chineză, ES Dan Horia Maxim, Liviu Țăranu, director al ICR Beijing, Andrei Potlog, director al Editurii Ideea Europeană, și poeta Aura Christi, redactor-șef al revistei „Contemporanul. Ideea Europeană”, au decernat două premii de Excelență în Cultură „Ambasador al culturii și civilizației române în China” după ce Aura Christi a făcut un laudatio profesorului și traducătorului Ding Chao și poetului, editorului și traducătorului Gao Xing. În premieră absolută Gala Premiilor Contemporanul – revistă care apare sub egida Academiei Române – a prefațat evenimentele gândite, create și așezate în pagina realității de minunata echipa a ICR Beijing, condusă de directorul Liviu Țăranu.
Ding Chao (n. 1959, Beijing, China), românolog, diplomat și traducător, este profesor universitar (din 2004) la Universitatea de Studii Străine din Beijing, vicepreședinte al Asociației de Prietenie China‑România (din 2013), membru al Consiliului Asociației China‑EU (din 2021). A urmat cursurile de limba română la USSB (1978‑1982) și după absolvire lucrează la Catedra de română din aceeași instituție. A făcut specializare la Facultatea de Filologie a Universității din București (1986‑1987), cu experiențe în diplomație la Consulatul General al Chinei la Constanța (1991‑1993) și la Ambasada Chinei la București (1997‑1999). A desfășurat o activitate îndelungată de predare a limbii și culturii române la studenți chinezi la Beijing. Este (co)autor al unor manuale și dicționare. Cărți și traduceri: Istoria relațiilor literaturilor chineză și română, 2008; Istoria schimburilor literare dintre China și Europa Centrală și de Est (în colaborare cu Song Binghui), 2015 (tradusă în limba română în 2020); coordonator a 4 volume de Studii și cercetări ale limbilor și culturilor europene, 2007‑2012, al volumului Cronica răspândirii operelor culturale din antichitatea chineză în țările Europei Centrale și de Est, secolul XX, 2019; îngrijitor al ediției bilingve Mihai Eminescu, poezii, 2018; traducător al unor poeți români contemporani: Geniul inimii, roman în versuri de Aura Christi, 2018; Vremea vine dintr‑o scoică, versuri pentru copii de Aura Christi, 2023 ș.a. I s‑au decernat mai multe premii în China, iar în România: Diploma de Excelență acordată de MAE (2009), titlul de DHC al Universității „Spiru Haret” (2012) și al Universității „Ovidius” din Constanța (2017), Diplomă de Excelență, CopyRo, 2018 ș.a.
Gao Xing, poet, eseist, prozator, traducător şi diplomat, membru al Uniunii Scriitorilor din China. S‑a născut în data de 22 aprilie 1963, în orășelul Tongli, provincia Jiangsu, din partea estică a Chinei. Situată la sud de fluviul Yangzi, pe malul lacului Taihu și al Marelui Canal antic Beijing‑Hangzhou. A urmat cursurile elementare și liceale în satul natal. În 1979, a intrat la Universitatea de Limbi Străine din Beijing, limba și literatura română și engleză. După finalizarea masteratului în Literatura Est‑Europeană, în 1987 a fost repartizat la Institutul de Cercetări a Literaturii Universale al Academiei Chineze de Științe Sociale. A debutat ca poet în anul 1990. În perioada 1995‑1996, a fost oaspete al Universităţii din Indiana, iar din anul 2001 ocupă funcţia de Consul al Republicii Populare Chineze în Constanţa. A vizitat, a lucrat şi a locuit în peste 10 ţări europene ca scriitor, academician sau diplomat, şi a făcut parte din delegaţii ale scriitorilor chinezi care au vizitat România. În prezent este redactor‑şef al revistei Literatura Lumii. Publicat în peste 80 de reviste şi antologii, Gao Xing a tradus în limba chineză autori precum Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Emil Cioran, Aura Christi, Marin Sorescu, Oscar Wilde, Milan Kundera sau Henry James. Printre scrierile sale se mai numără eseuri şi critică literară reunite în volumele O scurtă istorie a literaturii române, Praga – drumul pavat sub Ploaia Albastră şi Poezia în poezie, romanul în roman.
De un real succes s‑a bucurat nr. 6/2024 al revistei Contemporanul. Ideea Europeană, în ale cărui pagini sunt inserate articole semnate de Nicolae Breban, Ștefan Borbély, Constantina Raveca Buleu, Ioan‑Aurel Pop, Irinel Popescu, Alexandru Vladimir Ciurea, Aura Christi ș.a., acest număr festiv conținând un dosar dedicat acad. Victor Voicu la aniversarea de 85 de ani și o bogată iconografie. La revenirea în țară, vom constata că Jurnalul național a găzduit, în paginile sale, fragmente din dosarul aniversar publicat în paginile revistei care apare sub egida Academiei Române, ambele numere ale celor două publicații – Contemporanul și Jurnalul național – fiind prezentate, ca, de altminteri, și participarea de succes la Târgul Internațional de Carte de la Beijing, în cadrul sesiunii festive organizate în Aula Academiei Române Victor Voicu • 85, sesiune moderată de Aura Christi, la care au ținut alocuțiuni acad. Mircea Dumitru, vicepreședinte al Academiei Române, Irinel Popescu, membru corespondent al Academiei Române, Alexandru Vladimir Ciurea, membru de onoare al Academiei Române, Dragoș Vinereanu, membru corespondent al Academiei Române ș.a.
Valorile naționale românești – valori universale
„E limpede faptul că valorile de vârf ale națiunii române se înscriu în albia valorilor universale, a precizat Aura Christi. O să mă refer la poezie, pentru că acest domeniu «înaripat, plăpând și sacru» rămâne a fi, după părerea mea, Împăratul genurilor literare. În vecinătatea poetului naţional al românilor, notam acum mai mulți ani într‑un text pentru o revistă din Turcia, îşi află locul Lucian Blaga, George Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu, urmaţi – în perioada postbelică – de Nichita Stănescu, Leonid Dimov, Ion Caraion, Cezar Baltag, Marin Sorescu, Ştefan Aug. Doinaş şi alţi câţiva poeţi a căror operă ar onora oricare dintre literaturile majore ale lumii. De cum am enumerat aceste nume de bronz încrustate pe frontispiciul templului poeziei române a secolului al XX‑lea, mi‑am dat seama că fiecare iubitor de poezie ar putea face acelaşi lucru, listele întocmite de lectorii invitaţi să participe la stabilirea unui clasament – sau, să zicem, a unui Top 10 poeţi români – fiind, de bună seamă, diferite. Cert e faptul că, dintr‑un asemenea top, poeţii enumeraţi de mine este exclus să lipsească, pentru că fiecare dintre ei a creat o şcoală de poezie de un real prestigiu, vogă şi notorietate. Cel din urmă argument mi se pare decisiv în stabilirea locului şi rolului unui poet în istoria literaturii unei naţiuni. Loc şi rol determinate, de bună seamă, de trei instanţe neîndurătoare: lectorul, critica de specialitate şi timpul. E de la sine înţeles faptul că – dincolo de cititor, o, «Hypocrite lecteur – mon semblable – mon frère!», şi dincolo de citadela critică – Timpul rămâne a fi judecătorul cel mai necruţător şi mai lipsit de părtinire, căci, în definitiv, această instanţă capricioasă, mereu imprevizibilă, imbatabilă mereu, stabileşte dacă o operă rezistă, deci, dacă are valoare (…).
E cazul și timpul să amintesc numele de care, în mod sigur, mulți lectori de peste hotarele Țării Românești au auzit, iar unii dintre prietenii mei, poeţii, traducătorii, editorii le‑au îndrăgit, nume de mari artişti, dăruite lumii de România: Brâncuşi, Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Titu Maiorescu, Dimitrie Cantemir, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Paul Celan ş.a. La fel de importante sunt numele unor creatori de anvergură ca, de pildă, Lucian Blaga, George Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Adrian Marino, Nicolae Balotă, Ştefan Augustin Doinaş, Cezar Ivănescu, Ion Ianoși, Eugen Uricaru, Norman Manea, Leonid Dimov, Dumitru Ţepeneag, Paul Goma, Virgil Tănase, Ileana Mălăncioiu, Angela Marinescu, Dumitru Radu Popescu, Virgil Nemoianu, Basarab Nicolescu, Magda Ursache, Theodor Codreanu, Marin Sorescu ş.a.
Nume care ar onora oricare dintre culturile majore ale lumii. Și mă bucur că unele, nu puține dintre ele, sunt prezente «în de‑a pururi ziua cea de azi» în paginile revistei Contemporanul. Ideea Europeană”, a menționat Aura Christi.
Literatura română astăzi
La standul românesc au fost prezentate în versiune chineză: romanul Animale bolnave de Nicolae Breban; Geniul inimii, roman în versuri, Editura Shandong Education Press, și Vremea vine dintr‑o scoică, versuri pentru copii, Editura Enciclopedică din Beijing, ambele cărți ale Aurei Christi fiind traduse de Ding Chao; Ion Creangă, Povești și povestiri, Editura Liaoning People’s Publishing, traducere în chineză de Laura Călin; Răzvan Theodorescu, Cele două Europe, Liaoning People’s Publishing, versiunea chineză aparține lui Dong Xixiao și soției sale, Jana Qian; Ioan‑Aurel Pop, Istoria României moderne, Liaoning People’s Publishing, traducere în limba chineză de Dong Xixiao; Mircea Platon, Națiune, modernizare și elite românești, Liaoning People’s Publishing, traducere în limba chineză de Xin Jing ș.a.
Conferința‑dialog cu tema „Poezia română astăzi” a fost susținută de Ștefan Baghiu, critic literar, lector universitar doctor la Facultatea de Litere și Arte de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Bogdan Crețu, critic literar, scriitor, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a vorbit despre „Proza română astăzi”. „Niciodată literatura română nu a cunoscut o diversitate atât de mare ca în prezent, susține Bogdan Crețu. Între cele două războaie mondiale, scena a fost împărțită între tradiționaliști, moderniști și avangardiști, dar literatura era încă un discurs instituțional, rezervat elitelor. După Al Doilea Război Mondial, a existat un control intens asupra artelor în anii 1948‑1965, apoi, odată cu ieșirea din realismul socialist, prin reinstaurarea modelului modernist, temele, stilurile, influențele s‑au multiplicat, scriitorii s‑au putut manifesta până la nivelul performanței estetice, într‑un câmp cultural în continuare supravegheat politic. După 1989, s‑a schimbat unghiul de lectură și, treptat, cultura română a încetat să mai fie una literaturocentrică. După depășirea neomodernismului prin postmodernism, și acesta a devenit o direcție desuetă. Treptat, literatura s‑a orientat către recuperarea unui eu tot mai apăsat biografic și, mai ales, a părăsit modelul maximalist în favoarea unuia minimalist, obligatoriu tranzitiv, ceea ce presupune asumarea directă a experienței personale în text. După anii 2000, atât poezia, cât și proza s‑au deschis către problematica socială și, în ultimul deceniu, s‑au plasat deschis într‑o poziție ideologică asumată, indiferent de ce orientare. Criteriul estetic a intrat în impas, lăsând locul unei receptări în cheie politică, ideologică, socială. Pe scurt, prin ultima promoție de scriitori, literatura română s‑a aliniat, fie mimetic, fie participând organic, prin spiritul unei generații globalizate, la un set de valori și politici culturale care domină mediul artistic și academic occidental.
Afirmațiile de mai sus sunt valabile și pentru proza ultimilor 35 de ani. La ora actuală, sunt activi prozatori din cele mai diferite generații, care, uneori, își asumă teme similare, dar care practică și discursul dominant al generației lor. Efectul este un tablou bogat, cu perspective, unghiuri de captare a realului și stiluri, cu moduri de a înțelege literatura diferite. Cum în România există un câmp cultural descentralizat, într‑o paradigmă a «post‑adevărului», în care se confruntă nu numai gusturi, dar și opțiuni culturale și ideologice diferite, există și mai multe comunități de receptare. Adesea, ceea ce capătă amploare și se fixează drept operă‑cult într‑o facțiune a publicului, este respins în alta. Nu e vorba numai de conflicte generaționale, ci și de adaptări la schimbările radicale care au intervenit odată cu ofensiva noilor media ori a rețelelor de socializare. S‑au creat o nouă sensibilitate, un nou limbaj, un nou imaginar, care se filtrează literar și se imprimă în actul lecturii. Receptarea s‑a modificat, iar literatura e nevoită să se replieze, ca să mai rămână relevantă”, a afirmat profesorul Bogdan Crețu.
Scriitorul Claudiu Florian, atașat cultural la Ambasada României în Republica Populară Chineză, s‑a referit la cartea d‑sale, în lucru, despre și cu Pan Vizirescu.
Răsai, soare, pentru mine!
Un accent special a fost pus, în mod firesc, pe literatura pentru copii. Astfel, a fost lansat volumul „Povești și povestiri” de Ion Creangă, traducere în limba chineză de Laura Călin, volum apărut în condiții grafice speciale la Liaoning People’s Publishing. Ding Chao și Aura Christi au prezentat și au citit în limbile chineză și, respectiv, română din volumul Vremea vine dintr‑o scoică de Aura Christi. „Vremea vine dintr‑o scoică – lansată, în versiunea chineză a eruditului profesor Ding Chao, la Târgul Internațional de Carte de la Beijing – e o carte destinată copiilor de la 3 la 133 de ani, susține, glumind pe jumătate, Aura Christi. (…) De unde vine ploaia? Cine stă la temelia văzutelor și nevăzutelor? Ce este zăpada și ce ascunde ea? Din ce motive după primăvară urmează vara și anotimpurile, din când în când, parcă ar ezita să‑și urmeze traseul prestabilit? Ce este viața? Care e rolul prieteniei? Ce vezi în oglinda carnivoră a ochilor celuilalt? Acestea sunt o parte din întrebările ce sar din textura textului ca delfinii din apele atente, care așteaptă răspunsul potrivit, totul urnindu‑se mai puțin spre matca înțelegerii și așteptând ca misterul să‑și arate fețele luminate. Acel vers ce sare din textura unui poem ca delfinii din apele melodioase – Răsai, soare, pentru mine! – sugerează multe, inclusiv faptul că darul darurilor rămâne a fi viața.”
Prezentările de carte, conferințele și lecturile publice au fost moderate exemplar de domnul Liviu Țăranu, director al ICR Beijing, intervențiile unor membri ai minunatei echipe a ICR Beijing fiind inspirate. Unele dintre aceste evenimente au fost inaugurate cu câte un discurs din partea conducerii editurilor la care au apărut volumele lansate, apărute cu sprijinul ICR, prin Centrul Național al Cărții: doamna director adjunct al Editurii Enciclopedica din Beijing, Jiang Lijun, președintele Grupului Editorial Liaoning – al șaptelea, ca mărime, concern editorial din China – domnul Cai Wenxiang.
Fiecare dintre evenimentele organizate la standul românesc, sprijinite de ICR, s‑a bucurat de prezența a peste 70 de participanți, numărul vizitatorilor care au venit la standul românesc fiind de câteva mii. Traducerea în chineză și în română a fost asigurată impecabil de frumoasa și eficienta Liliana Liu.