Academia Română inaugurează „Anul Cardinal Iuliu Hossu” printr‑o sesiune omagială, organizată în parteneriat cu Arhivele Naționale ale României și Muzeul Național al Literaturii Române. Manifestarea a avut loc în Aula Academiei Române. Evenimentul a fost onorat de prezența acad. Ioan‑Aurel Pop, președintele Academiei Române, și a ES Monseniorul Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic. Au luat cuvântul IPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, Ciprian Vasile Olinici, secretar de stat, Secretariatul de Stat pentru Culte, PS Mihai Frățilă, Episcop al Episcopiei Greco‑Catolice „Sfântul Vasile cel Mare” de București, Silviu Vexler, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, acad. Mircea Martin, profesor emerit, Facultatea de Litere, Universitatea din București, poeta Ana Blandiana, membru corespondent al Academiei Române, Cristian Anița, director general al Arhivelor Naționale, și prof. univ. Ruxandra Cesereanu, Facultatea de Litere, Universitatea „Babeș‑Bolyai” din Cluj‑Napoca. Moderator: prof. univ. Ioan Cristescu, director general, Muzeul Național al Literaturii Române. La finalul evenimentului Romfilatelia a lansat emisiunea filatelică „Anul Cardinal Iuliu Hossu”, prezentată de Cristina Popescu, director general Romfilatelia.
Sesiunea marchează debutul „Anului Cardinal Iuliu Hossu”, instituit prin Legea nr. 290/2023 „pentru celebrarea vieții, operei, personalității, martiriului, rolului determinant în realizarea Marii Uniri și a eforturilor depuse pentru salvarea evreilor în perioada Holocaustului” de Cardinalul Iuliu Hossu. Născut pe 30 ianuarie 1885, la Milaşu Mare, jud. Bistriţa‑Năsăud, Cardinalul Iuliu Hossu, strălucit intelectual transilvănean, cu studii teologice (1904‑1910) și un doctorat în teologie şi filosofie la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma, a marcat istoria Transilvaniei și a României prin activitatea sa patriotică și prin martiriul său.
Ca recunoaștere pentru neobosita și pasionata sa implicare unionistă, episcopului Iuliu Hossu i‑a fost încredințată onoarea de a citi proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918. Ulterior, alături de episcopul Miron Cristea, de Al. Vaida‑Voevod și Vasile Goldiș, a făcut parte din delegaţia care a dus la București declarația de Unire și cel care a înmânat regelui Ferdinand Actul Unirii Transilvaniei cu România. În Transilvania a desfăşurat o intensă activitate culturală în cadrul Asociaţiunii Transilvane pentru Limba Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA). În calitatea sa de episcop de Gherla (1917‑1948) a îndrumat activitatea Academiei Teologice din Cluj‑Gherla şi a Şcolii Pedagogice de Fete din Gherla. A fost senator de drept în Parlamentul României Mari, unde și‑a adus o însemnată contribuţie la elaborarea legii cultelor şi la ratificarea Concordatului.
În 1945 este ales membru de onoare al Academiei Române. Trei ani mai târziu, în 1948, regimul de opresiune bolșevic îl exclude din Academia Română, alături de alți 110 intelectuali de excepție. Este arestat și întemnițat în închisorile comuniste ca urmare a activității sale de apărare a credincioşilor greco‑catolici, a refuzului de a renunţa la credinţa greco‑catolică şi a respingerii scaunului mitropolitan al Moldovei. Este închis în lagărele de la Căldăruşani (1948) și Sighet, unde este supus unui regim de exterminare (1950‑1955). Ulterior este dus la Curtea de Argeş (1955‑1956), apoi i se fixează domiciliul forţat la Căldăruşani, până la sfârşitul vieţii. Moare la 28 mai 1970, la Spitalul „Colentina” din Bucureşti.
La 28 aprilie 1969 papa Paul al VI‑lea îl consacrase cardinal in pectore, numire făcută publică postum, în 1973. Tot postum, abia în 2003, este publicat volum său de memorii intitulat Credința noastră este viața noastră.
Cu prilejul instituirii anului 2025 ca „An Cardinal Iuliu Hossu”, PF Cardinal Lucian Mureșan menționează în cuvântul său adresat Parlamentului României: „Istoria recentă a României ne arată gravitatea dramelor și a suferințelor produse de ideologiile dezumanizante, dar totodată pune în lumină exemple de verticalitate morală care au strălucit prin credință, curaj și umanitate și au rezistat cu eroism asalturilor unui sistem tiran. Cardinalul Hossu a rămas un simbol al unității naționale, pe care ulterior o va promova cu un autentic spirit democratic și proeuropean în calitate de senator de drept în Parlamentul României Mari și membru de onoare al Academiei Române”.
Acad. Ioan‑Aurel Pop, președintele Academiei Române, la Sala „Dalles”
Academia Română a deschis a treia serie a Conferințelor „Dalles” cu o conferință‑eveniment susținută de acad. Ioan‑Aurel Pop, președintele Academiei Române. Publicul a asistat la conferința „Unirea românilor transilvăneni cu Biserica Romei – la 325 de ani”, care a avut loc la Sala „Dalles”, Bulevardul Nicolae Bălcescu, nr. 18.
Născut și format în Ardeal, a cărui istorie o cunoaște la nivel de excelență și o împărtășește cu pasiune, acad. Ioan‑Aurel Pop propune publicului întâlnirea cu un segment de istorie transilvană, situat la intersecția secolelor XVII și XVIII, care urma să producă în timp consecințe cu profunde semnificații pentru viața românilor de dincolo de Carpați. Unirea Bisericii Ortodoxe a românilor din Transilvania cu Roma constituie un moment‑reper în procesul de emancipare a națiunii române, având ca scop obținerea statutului de egalitate cu națiunile privilegiate și cu bisericile lor. În conferința sa, președintele Academiei Române a prezentat succesiunea de evenimente care au marcat acest proces, contextul politic al epocii, urmările istorice și semnificația existenței a două biserici de rit bizantin ale românilor transilvăneni.
„În urmă cu circa 325 de ani, se petreceau în istoria românilor din Transilvania evenimente importante, cu urmări până astăzi. La 21 martie 1697, Sinodul Bisericii Ortodoxe a românilor din Transilvania, prezidat de mitropolitul Teofil, decide unirea acesteia cu Roma, după regulile Conciliului de la Florența, condiția fiind ca clerul român să primească aceleași privilegii și imunități ca și clerul de rit latin. […] Prevederile Diplomei Leopoldine din 1701, de extindere a drepturilor egale și asupra românilor mireni, nu s‑au aplicat niciodată. Ca urmare, unirea nu a reușit pe deplin. În 1761, se recunoaște existența Bisericii Ortodoxe a românilor din Transilvania, la rang de episcopie, în frunte cu sârbul Dionisie Novacovici […]. Reședința episcopiei a fost la Rășinari. Astfel, din 1761, românii transilvăneni au avut oficial două biserici, ambele de rit bizantin” – acad. Ioan‑Aurel Pop.
Ioan‑Aurel Pop, absolvent al Liceului „Andrei Șaguna” din Brașov, a urmat cursurile Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș‑Bolyai” din Cluj‑Napoca, pe care le‑a încheiat ca șef de promoție. În 1989 și‑a susținut teza de doctorat intitulată „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV‑XVI”. A desfășurat o bogată activitate didactică în cadrul Universității „Babeș‑Bolyai” din Cluj‑Napoca, unde susține cursurile de paleografie latină, istoria Transilvaniei, istoria medievală a României și unde este coordonator de doctorate în domeniul istoriei. În perioada 2012‑2020 a deținut două mandate de rector al acestei universități. Profesor invitat la Universitatea din Pittsburgh, S.U.A. (1991‑1992), INALCO din Paris (1998), Universitatea din Trento (2001) și Universitatea Ca’ Foscari din Veneția (2003‑2008).
Autor a peste 70 de cărți, ediții de izvoare istorice, tratate și manuale universitare, volume îngrijite și a peste 1.000 de studii, articole, recenzii, dări de seamă, cronici în volume separate, reviste de specialitate și publicații de cultură. Este membru în numeroase societăți și organizații internaționale precum Academia de Ştiinţe, Litere şi Arte, Paris, Ateneo Veneto, Academia Europeană de Ştiinţe şi Artă, Salzburg, Accademia Nazionale Virgiliana din Mantova, Comisia de istorie a relaţiilor internaţionale din cadrul Comitetului Internaţional de Ştiinţe Istorice, Milano, Institutul pentru Întâlniri Internaţionale din Gorizia, Comitetul ştiinţific al Institutului pentru cercetări de istorie socială şi religioasă din Vicenza. Din anul 2017 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Ales membru corespondent al Academiei Române în anul 2001 și membru titular în 2010. Din anul 2018 este președintele Academiei Române.
„Conferințele Dalles ale Academiei Române” au fost inițiate în anul 2023, după ce Academia Română a reușit să recupereze Sala „Dalles”, în urma îndelungatelor demersuri în instanță. Celebra sală a fost construită de Academia Română între anii 1930‑1932, conform clauzelor testamentului Elenei Dalles, și confiscată abuziv în 1948 de către regimul comunist. Edificiu reper în istoria culturală a capitalei, Sala „Dalles” va beneficia de un program de conferințe și dezbateri structurat de Academia Română, prin Fundația Culturală Dalles. Actuala serie de conferințele se desfășoară lunar, joia, începând cu ora 18, în a treia sau a patra săptămână a fiecărei luni. Acestea sunt transmise în direct și pot fi urmărite pe canalul YouTube al Academiei Române.
Academia Română – Comunicare și imagine publică
