Punct de vedere al Academiei Române privind valorificarea resurselor minerale ale României

Academia Română, luând în considerare principiile de dezvoltare socioeconomică durabilă a țării noastre, precum și dificultățile majore prin care a trecut Statul Român în cazul proiectului Roșia Montană, consideră necesar să facă următoarele precizări:

1. Academia Română constată că, în conformitate cu informațiile geologice existente, România deține resurse și rezerve minerale și energetice considerabile, divers și relativ uniform distribuite în teritoriu, atât pe uscat, cât și în sectorul marin;
2. Resursele minerale și energetice ale subsolului reprezintă un patrimoniu național care trebuie să fie valorificat într‑un mod sustenabil, deoarece el este baza dezvoltării socioeconomice a țării. În evaluarea potențialului național de resurse minerale, este necesar să fie luate în considerație și resursele secundare (halde și steril din iazurile de decantare care mai conțin cantități uneori apreciabile de elemente utile), acestea urmând a fi reintroduse în circuitul economic. Faptul acesta va contribui la creșterea gradului de securitate și sustenabilitate a aprovizionării cu materii prime critice esențiale în sectoare industriale cheie pentru economia națională și europeană;
3. Valorificarea resurselor minerale presupune reactivarea industriei extractive și de prelucrare (preparare, concentrare, metalurgie);
4. Este imperativ necesar ca valorificarea resurselor minerale să se facă într‑un mod sustenabil, fără utilizarea unor proceduri tehnologice și a unor substanțe cu grad ridicat de toxicitate (ex. cianuri de sodiu), care ar periclita situația mediului, a comunităților umane, a vestigiilor arheologice și istorice și a peisajului natural din zona exploatărilor;
5. Este necesar să se pună în practică un Program național de cercetare‑explorare geologică pentru evidențierea unor noi resurse/rezerve de substanțe minerale utile, pentru permanenta reevaluare și gestionare durabilă a acestor resurse. Academia Română propune să fie înființat un Serviciu Geologic Național, care să coordoneze toate activitățile specifice de cercetare‑explorare geologică și să asigure aplicarea Programului geologic național, în acord cu obiectivele europene ale tranziției energetice;
6. Pentru un management eficient al resurselor minerale și energetice ale țării, se impune crearea unui cadru legislativ cu scopul identificării potențialului de resurse naturale ale României în interesul dezvoltării durabile a țării. De asemenea, ar trebui să se actualizeze și completeze cadrul legislativ existent (Legea minelor, Legea petrolului și Legea mediului) și să se asigure armonizarea continuă a cadrului legislativ național cu legislația UE și ONU în domeniu (United Nations Resource Management System: Principles and Requirements, septembrie 2022);
7. În cazul în care, pentru valorificarea anumitor resurse minerale, va fi necesar să se apeleze la firme din străinătate, acordurile de asociere/cooperare sau concesionare să prevadă cote de beneficii pentru Statul Român considerabil mai mari decât cele care au fost acceptate pentru proiectul Roșia Montană (eventual cu aplicarea principiilor de production sharing agreement – „acord de împărțire a producției”);
8. La terminarea lucrărilor și închiderea exploatărilor, să existe asigurări reale că se va proceda în perioada imediat următoare la refacerea completă a mediului și a condițiilor ecologice optime din zonele afectate de exploatare;
9. În siturile UNESCO sau strict protejate de pe teritoriul țării să nu se accepte deschiderea lucrărilor de explorare‑exploatare sau concesionarea zonelor respectiv pentru astfel de lucrări;
10. Academia Română dispune, prin membrii săi și prin institutele sale de specialitate din București și din țară, de cea mai înaltă rețea de expertiză în sectorul valorificării resurselor minerale și este gata să ofere oricând autorităților Statului Român consultanța necesară.

 

„Șase decenii de la adoptarea Declarației din aprilie 1964…”

 

Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST) al Academiei Române a organizat conferința științifică „Șase decenii de la adoptarea Declarației din aprilie 1964. Implicații politico‑diplomatice, economice și sociale”. Evenimentul a avut în Sala de Conferințe Parter Vest din Casa Oamenilor de Știință a Academiei Române, Calea 13 Septembrie nr. 13, București. În cadrul conferinței au fost abordate subiecte legate de premisele, contextul și efectele pe termen scurt și mediu ale Declarației din 1964: orientări economice ale statului comunist român; impactul social; percepții occidentale asupra României anilor 1960; „derusificarea” societății românești; politica externă a regimului comunist (1960‑1989); evoluția relațiilor româno‑sovietice; conflictul sino‑sovietic (istoric și consecințe) ș.a.

Referindu‑se la momentul Declarației din 1964, istoricul Florin‑Răzvan Mihai de la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a spus: „Adoptat în contextul disputei ideologice dintre Uniunea Sovietică și Republica Populară Chineză, documentul susținea suveranitatea statelor socialiste și respingea orice formă de hegemonie în lumea comunistă. Principiile enunțate atunci au fost urmate întocmai în timpul succesorului lui Gheorghiu‑Dej, Nicolae Ceaușescu, fără a‑l mai menționa însă pe artizanul lor”. Același document era considerat de academicianul Dinu Giurescu drept „declaraţia de independenţă a PMR/PCR faţă de poporul român”, considerând că scopul său real a fost consolidarea monopolului echipei de conducere comuniste asupra națiunii române.

La eveniment au participat cercetători de la instituții științifice cunoscute, precum Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Centrul de Studii Ruse și Sovietice „Florin Constantiniu”, dar și de la alte instituții, cum ar fi Banca Națională a României.

Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului
(INST) al Academiei Române

 

Conferințele Dalles
„Urmuz – inimitabilul înainte‑mergător”

 

Fundația Culturală Dalles a Academiei Române a organizat conferința „Urmuz – inimitabilul înainte‑mergător”, susținută de academician Gheorghe Păun. Evenimentul a avut loc în spațiul Sălii „Dalles” din Bd. Nicolae Bălcescu nr. 18. Conferinţa susținută de acad. Gheorghe Păun a oferit o scurtă privire retrospectivă asupra receptării operei lui Urmuz în cei 100 de ani trecuți de la moartea autorului, propunându‑și mai degrabă să formuleze întrebări decât să sugereze răspunsuri care ar putea explica fascinaţia exercitată de autorul „paginilor bizare”.

Considerat precursor al multor mişcări de avangardă literară din secolul XX, devenit obiect al unui veritabil cult al avangardiştilor români în jurul anului 1930, o revelaţie pentru toate generaţiile, Urmuz a fost un mare singuratic, un personaj straniu chiar, apărut ca o „orhidee neagră într‑un lan de grâu”, cum îl caracteriza poetul Vasile Voiculescu. A uimit prin originalitatea sa și a exercitat o influenţă durabilă, aparent deloc căutată. Opera sa, de doar câteva zeci de pagini, dă încă de lucru exegeţilor, biografia sa are încă enigme. Imitat adesea, aproape niciodată cu succes, cunoaşte o posteritate considerată uluitoare.

Folosind experienţa Anului Urmuz 2023, în care acad. Gheorghe Păun a inițiat și coordonat un amplu program omagial dedicat scriitorului, conferința a incitat publicul să reflecteze asupra profunzimii și unicităţii operei urmuziene, asupra mecanismelor de construcție literară (logică şi stilistică), asupra relaţiei specifice dintre biografie şi operă.

Academician Gheorghe Păun, membru al Academia Europaea, este matematician‑informatician, specialist în teoria automatelor şi limbajelor formale, în biocalculabilitate și are o excepţională vizibilitate internaţională, fiind cel mai citat informatician din România. A fost însă dintotdeauna preocupat de jocuri logice, de literatură și de cultură în general. De 15 ani realizează revista Curtea de la Argeş. Detalii privind activitatea și personalitatea complexă a acad. Gheorghe Păun (membrane computing/P systems, jocul de GO, cărţi publicate, revista etc.) sunt disponibile pe site‑ul Academiei Române în pagina care îi este dedicată.

Sala „Dalles”, construită între anii 1930‑1932 de Academia Română, conform clauzelor testamentului Elenei Dalles, și confiscată abuziv în 1948 de către regimul comunist, revine la funcționalitatea sa inițială. Începând cu anul 2023, celebra Sală „Dalles”, edificiu reper în istoria culturală a capitalei, beneficiază de un program de conferințe și dezbateri structurat de Academia Română, prin Fundația Culturală Dalles. Conferințele se desfășoară lunar, joia, începând cu ora 18, în a treia sau a patra săptămână a fiecărei luni. Intrarea la toate manifestările este gratuită.

Biroul de comunicare al Academiei Române

Total 0 Votes

0

0