La cei 65 de ani, Muzeul Naţional al Literaturii Române a organizat o avalanşă admirabilă de evenimente culturale – circa douăzeci în total! – atât în spaţiile sale generoase, cât şi la Salonul Internaţional de carte Bookfest, adunând în sălile sale luminoase zeci, sute de admiratori şi iubitori de cultură, iar pe reţelele de socializare peste 60 000 de vizitatori unici (plus reţelele partenerilor media). În parteneriat cu Muzeul Naţional al Literaturii Române, Editura Ideea Europeană a organizat – sub egida onorantă a aceloraşi evenimente aniversare –, în Grădina MNLR, Str. Nicolae Creţulescu 8, lansarea‑eveniment a cărţii Răsărit · Ανατολή de Luiza Barcan, apărută relativ recent la Editura Ideea Europeană în condiţii grafice de excepţie.
În calitate de amfitrion impecabil, domnul Ioan Cristescu, directorul MNLR şi profesorul universitar, a vorbit inspirat despre acest volum atipic, neîncadrabil în genuri literare sau curente, emoţionând numeroasa asistenţă. „E o carte de memorii şi nu e o carte de memorii, e o mărturie şi nu este, e un volum de amintiri şi nu prea – afirmă domnul Ioan Cristescu – şi lista ar putea continua, pentru că ne aflăm în faţa unei cărţi neobişnuite, atipice, situate între genuri. E o carte scrisă cu inima… ”
Loreta Popa a citit inspirat ample fragmente din carte. Iar Cristina Andrei a făcut o amplă şi emoţionantă incursiune în universul acestei cărţi neobişnuite, pe care o vom reproduce în acelaşi grupaj dedicat acestei relatări nedrept de succinte. „Când mă gândesc la Sandu şi Luiza, mi‑i imaginez pe amândoi lucrând în tăcere, unul lângă altul, umăr la umăr, inimă în inimă, suflet în suflet, duh în Duh, «contemplând lumea văzută şi simţind adierea lină şi înmiresmată a celei nevăzute», la poalele unei mânăstiri din lemn, într‑o pădure din creierul munţilor româneşti, invadată de luminile contradictorii ale răsăritului şi de umbrele generoase ale unor smochini uriaşi, ca aceia din preajma Cetăţii Efesului sau a Grotei celor şapte adormiţi, sau ca acela în creştere, plantat de nea Georgică, vecinul Luizei, în curte. E o tăcere de început sau de sfârşit de lume, îngânată de cântecul scurs, în sincope dulci‑inegale, al guguştiucilor sălbatici şi de vuietul
mecanic de zbor al rândunelelor descinse din copilăria mea din nordul extrem al Moldovei de dincolo de Prut, deschisă spre pământurile Bucovinei. În acea tăcere vrăjită de răsărit căzut pe gânduri, vorbesc exclusiv mâinile; vorbesc şi ascultă, din când în când oprite din lucru de o boare venită dinspre o altă lume, parcă; şi totuşi, e lumea noastră, murmur. Şi totuşi, e lumea noastră, murmur. Mâinile ştiu totul…”, notează Aura Christi pe coperta cărţii, semnând şi eseul de la începutul acesteia.
Luiza Barcan s‑a născut la Bucureşti în data de 8 octombrie 1964. Absolventă a Liceului de matematică şi fizică nr. 4 din Bucureşti, a Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii Bucureşti (1987) şi a Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei a Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti (1998). A fost profesor de limba şi literatura română, redactor, realizator de emisiuni la Televiziunea Română, redactor la Radio România Internaţional, colaborator la Radio Trinitas al Patriarhiei Române (2014 – prezent).
Publică în revistele Contemporanul, Literatorul, Azi Literar, artPanorama, Museion, Adevărul literar şi artistic, Ianus, Virtualia, Tribuna, Tabor, Povestea vorbei, Buridava, Ramuri, Observator cultural. Luiza Barcan este critic şi istoric de artă, doctor în arte vizuale, expert al Ministerului Culturii în domeniul Bunuri cu semnificaţie culturală – artă medievală, secolele XVIII‑XIX, jurnalist. Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Vâlcea, membru fondator şi director al Fundaţiei HAR („Habitat şi Artă în România”).
Debut literar în revista artPanorama cu proza „Jucătorii de şah” (1997). Debut editorial cu volumul „Nichita Stănescu. O viziune poetică a timpului” (2000, ediţie bibliofilă, coordonată de Mircia Dumitrescu).
Cărţi de memorialistică: „Artişti plastici la Serata lui Iosif Sava” (2003), în format electronic (2005); „Spre Răsărit, cu Alexandru” (2017).
Cărţi de specialitate (cronică plastică, istoria artei): „Angoase ale privirii” (2004); „Monografiile bisericilor de lemn – monument istoric de la Grămeşti, Malaia, Racoviţa Copăceni, Ciungetu, Brezoi, Mariţa” (2000, 2001); împreună cu Alexandru Nancu; Albumul monografic „Medi Wechsler Dinu” (2010); Albumul monografic „Maria Constantin” (2013); Albumul monografic „Constantin Calafeteanu” (2014); Albumul monografic „Lidia Nancuischi” (2018).
Contemporanul
Luiza Barcan
