„Ne jucăm și citim împreună” este unul dintre proiectele de anvergură ale acestei toamne, început la Liceul Teoretic „Eugen Lovinescu” și continuat la Liceul „Octav Onicescu” din București, proiect desfășurat cu sprijinul Ministerului Culturii, sesiunea de selecție ACCES · 2024. Organizat de Fundația Culturală Ideea Europeană, proiectul se desfășoară, iată, sub semnul fast, spuneam, al începutului de an școlar 2024‑2025, deschis în data de 9 septembrie 2024 în generoasa curte a Liceului teoretic „Eugen Lovinescu”, în prezența a peste o mie de elevi și profesori, de doamna director Mariana‑Carmen Popescu, părintele Mihai Neagu și poeta Aura Christi. Proiectul a continuat cu prezentări, lecturi publice, conferințe și expoziții de carte, spectacole, cântece, discuții interactive cu publicul, jocuri și concursuri, moderate de doamna Camelia Neagu, profesor de religie. Conferințele au fost susținute de Dana Oprica și Aura Christi. O atmosferă caldă, vie, de comuniune în incinta acestor instituții de învățământ de un real prestigiu, unde am regăsit deschidere, profesionalism și dorința de a construi împreună.
La ambele evenimente au fost expuse și prezentate, spuneam, cărți apărute recent, o parte din acestea fiind donate celor două instituții‑amfitrion: Ioan‑Aurel Pop, Istoria României moderne, Adrian Dinu Rachieru, Voci din exil, Alecu Ivan Ghilia, Față în față, Mircea Platon, Treptele umbrei, Nicolae Breban, Bunavestire, Ionel Necula, Filosofia identității românești, Luiza Barcan, Răsărit · Ανατολή, Silvana Bolocan, Livada Regelui, Eugen Uricaru, Viața unui fluture, Carmelia Leonte, Ani de piatră, Dumitru Radu Popescu, O sută și una de poezii, Florin Zamfirescu, Actorie sau magie, Liliana Danciu, Romanul din roman, Alexa Visarion, Cealaltă scenă, Constantina Raveca Buleu, Splendor singularis, Maria Zambrano, Filosofie și poezie, Ștefan Borbély, Modus operandi, Theodor Codreanu, Europa în care putem crede, Mircea Braga, Ultima frontieră, Mircea Gheorghe, Bucuriile și capcanele lecturii, Răzvan Theodorescu, Cele două Europe ș.a.
Printre numeroșii invitați, Dana Oprica și Aura Christi au vorbit despre modul în care ne influențează tehnologizarea intensă, despre inteligența artificială și Țara noastră azi. Despre magie, despre scris, joc, lectură și arta de a fi tu însuți. Despre nevoia de joc și lectură. Despre Premiul Nobel pentru literatură și valorile românești reale. Despre poezie și austeritate. Despre relația maestru‑ucenic și modelele reale. Despre Contemporanul. Ideea europeană, care apare sub egida Academiei Române. Despre nevoia de frumusețe. Despre turnee și nevoia de a cunoaște scriitori vii, cum se exprimase, la un moment dat, un elev. Despre Dumnezeu și valorile fondatoare. Despre citit ca terapie. Despre magia artelor și catharsis‑ul provocat de arta de vârf. Toate acestea – în contextul digitalizării și al tehnologizării intense. Întrebările au curs avalanșă, reactivând atmosfera dintotdeauna de la evenimentele organizate în biblioteci, amfiteatre, școli ș.a. de Fundația Culturală Ideea Europeană în parteneriat cu revista Contemporanul.
Vedetele întâlnirilor cu lectorii au fost lectorii înșiși, înaintea tuturor, cărțile și scriitorii. Invitații au ținut conferințe, lecturi publice, au răspuns la cascadele de întrebări, au acordat autografe, au purtat discuții cu elevii, profesorii, bibliotecarii. Au avut loc dialoguri interactive cu publicul entuziasmat de spectacolul ce avea loc în fața și cu participarea lor. La fiecare eveniment au fost făcute consistente donații de carte. A fost prezentată Librăria digitală eBookuri.ro – Citești oriunde!
Sălile, la seria de evenimente organizate de Fundația Culturală Ideea Europeană, cu sprijinul Ministerului Culturii, au fost arhipline. Anunțurile și, respectiv, grupaje de texte, reportaje foto ș.a., referitoare la acest proiect au fost găzduite în paginile revistei Contemporanul. Ideea Europeană nr. 09 și nr. 11/ 2024, precum și în mediul online.
Câteva ecouri primite de la Liceul Teoretic „Eugen Lovinescu”, unele dintre acestea – absolut copleșitoare:
- Mariana‑Carmen Popescu, profesor, director al Liceului Teoretic „Eugen Lovinescu”: „«Jucării stricate», ne mișcăm în zonele noastre de confort, uitând să ne bucurăm de frumusețea vieții, a lumii și a sensului profund al fiecărui lucru. Întâlnirea cu minunatele scriitoare Aura Christi și Dana Oprica, la început de septembrie, a umplut spațiul, timpul, mintea, sufletul cu bucuria, deseori rătăcită, de a schimba idei, emoții semnificative. Cuvintele rostite au avut forța modelatoare pe care o dețin doar atunci când ne amintim că, mai presus de toate, suntem ființe spirituale. Citim, ne jucăm, gândim, simțim, suntem”.
- Isabel Tischer, profesor: „Elevii și profesorii deopotrivă au avut oportunitatea de a se reîntâlni cu experiența unică a jocului. Scriitoarea Aura Christi afirma că «rămânem adolescenți, căci ceea ce numim vârstă e un soi de ficțiune, sufletul fiind veșnic tânăr!». Spiritul nu îmbătrânește și depinde numai de noi să ne menținem optimiști și să îmbrățișăm necunoscutul și schimbarea, întrucât singura constantă în viață este schimbarea”.
- Amalia‑Maria Alexandru, clasa a XI‑a D: „Am fost plăcut impresionată de felul în care am fost purtată pe meleagurile cunoașterii de sine de aceste două personalități calde, de la care am avut atâtea de învățat. Doamna Dana Oprica ne‑a pregătit și o activitate de cunoaștere personală, intitulată «ușa albă», care mi‑a deschis o perspectivă nouă asupra mea. La finalul conferinței, înțeleapta doamnă Aura Christi a fost întrebată de un coleg care este simbolul ei preferat, iar răspunsul acesteia a fost unul emoționant: «Crucea». Prin urmare, cea mai importantă este CREDINȚA”.
- Mihnea Văduva, clasa a XI‑D: „Teoria jocurilor, în special, m‑a intrigat prin aplicabilitatea sa în strategie și luarea deciziilor, atât în sport, cât și în viața de zi cu zi. Sunt nerăbdător să aprofundez aceste subiecte și să identific modalități inovatoare de a le integra în pregătirea mea ca sportiv. Așadar, întâlnirea cu doamna Aura Christi a avut un impact profund asupra mea. M‑a ajutat să înțeleg importanța jocului în toate aspectele vieții și m‑a inspirat să‑mi urmăresc visurile cu pasiune și dedicare. Aștept cu nerăbdare să continui această călătorie de descoperire și să aplic învățăturile dobândite pentru a deveni nu doar un sportiv mai bun, ci și o persoană mai împlinită”.
- Camelia Neagu, profesor de religie: „Liceul Teoretic «Eugen Lovinescu» a fost gazda unui frumos eveniment, intitulat: «Ne jucăm și citim împreună!». Aplecarea spre cultură, poezie, spre frumos s‑a dovedit o adevărată artă, creând o atmosferă plină de viață, de căldură și bunătate. Noi, cadre didactice și elevi, deopotrivă, am primit daruri sufletești și materiale, constând în cărți și reviste. Prin intermediul acestei întâlniri, elevilor școlii noastre li s‑au deschis noi orizonturi de speranță, credință și iubire, în lumina unei educații alese”.
- Cristinela Cîrtog, profesor: „Există oameni care pot să te facă să trăiești pur și simplu momente de grație, oameni pe care îi întâlnești rar într‑o viață și care, prin simpla lor prezență, îți marchează pentru totdeauna memoria afectivă, în cel mai neașteptat mod. Pe doamna Aura Christi nu am avut ocazia să o cunosc până acum, dar am simțit nevoia din prima clipă în care am auzit‑o vorbind să știu tot mai multe detalii despre activitatea și opera sa. Un om de o profunzime cum rar mai poți cunoaște, cu o intensitate a trăirilor religioase demnă de un creștin adevărat, cu un fin spirit de observație a naturii umane, într‑un cuvânt, un intelectual desăvârșit; mărturisesc că ne‑a purtat cu talentul său incontestabil, timp de o oră, prin toate galaxiile spiritului, prin cotloanele cele mai ascunse ale sufletului nostru și nu am fi vrut să se oprească prea curând. Poeziile pe care a avut amabilitatea să le rostească în fața profesorilor și elevilor aflați la întâlnire au fost adevărate daruri pe care le‑am primit cu toții cu cea mai mare bucurie. M‑am întrebat, atunci, cât har a pus Dumnezeu în acest om, de vreme ce răspândea în jurul său atâta frumusețe, atâta lumină, atâta bucurie de a trăi… M‑am simțit, după foarte mult timp, ca un elev, și nu ca un profesor, care a avut parte de cea mai frumoasă lecție de cultură și spiritualitate primită în dar în cel mai nobil mod. A fost cel mai frumos început de an școlar din viața mea! Nu pot să fiu suficient de recunoscătoare pentru prilejul de a fi trăit asemenea momente unice. Mulțumesc, stimată doamnă scriitoare! Vă așteptăm din nou cu nerăbdare!”.
- Agnes Șoucaliuc‑Prager, profesor de Discipline socio‑umane: „Rugată, la sfârșitul conferinței, să spună care este simbolul cu care se identifică cel mai mult, scriitoarea Aura Christi a așezat, mai presus de toate celelalte simboluri pe care le îndrăgește, Crucea, mărturisind astfel încă o dată apartenența sa indisolubilă la Hristos, apartenență ce reiese, de altfel, din numele ei literar: Aura Christi”.
- Nicola Petrea, clasa a X‑a E: „Am abordat cele mai relevante subiecte, în opinia mea: literatură, joc și joacă, autocunoaștere și spiritualitate, locul unde toți acești factori substanțiali se întâlnesc. Am vorbit de la egal la egal cu invitatele, am fost cu toții copii și ne‑am privit cu atenție, însetați de curiozitate. În acest timp monoton, este nevoie de mai multe întâlniri ca aceasta. Avem nevoie de dialog, de stimulare și de conversație mai mult ca oricând. În urma acestei experiențe am fost convinsă că trebuie să am în bibliotecă una dintre cărțile autoarei Aura Christi, drept pentru care, la sfârșitul săptămânii, deja eram cu mâna pe romanul în versuri Geniul inimii. Sunt nerăbdătoare să o reîntâlnesc pe poetă și să‑mi împărtășesc impresiile”.
- Iriza Vlad, clasa a X‑a E: „M‑a fascinat povestea doamnei Dana Oprica, astfel că m‑a făcut să realizez un lucru foarte important: din viețile noastre nu trebuie să lipsească reacția, căci doar așa ne putem valorifica aptitudinile și putem evolua în planul cunoașterii. M‑a emoționat profund scriitoarea Aura Christi, care a demonstrat în momentul recitării poeziilor sale un aspect foarte important pentru noi: pasiunea și dăruirea ar trebui să ne însoțească mereu. Pe parcursul întâlnirii am fost ochi și urechi, deoarece Aura Christi și Dana Oprica mi‑au transmis foarte multe valori pozitive, importante pentru dezvoltarea mea, iar pentru aceasta le sunt recunoscător”.
- Mariana Mitu, profesor: „Întâlnirile cu sens, înzestrate cu puterea de a produce schimbări interioare, sunt daruri neprețuite ale vieții, cu atât mai valoroase cu cât acestea au loc la vârsta adolescenței, când semințele bune, sădite cu pricepere în mintea și sufletele tinere, vor rodi în timp. De o asemnea întâlnire s‑au bucurat elevii și profesorii din liceul nostru, grație doamnelor Aura Christi și Dana Oprica, a căror prezență a reușit să inspire dorința de a trăi în armonie cu sine și cu cei din jur, dorința de a ne trăi viața în așa fel încât să fim dispuși să o repetăm la infinit. Cum au reușit cele două doamne să ne cucerească și să producă atât de multe vibrații, emoții în sufletele și mintea celor prezenți? Prin conexiunea cu cei din jur, cărora le‑au oferit prilejul de a descoperi noi lumi, prin bucuria cu care și‑au împărtășit gândurile profunde, prin delicatețea cu care au deschis ferestre către lumină. La finalul întâlnirii am simțit că în sufletele tuturor a încolțit speranța că pot deveni mai buni, că pot culege mai ușor roadele cunoașterii, având curajul de a deschide ușile care se ivesc în cale”.
Dana Oprica
Ne jucăm și citim împreună
Două instituții de învățământ din București, respectiv Liceul Teoretic „Eugen Lovinescu” – care poartă numele autorului teoriei sincronismului și al mutației valorilor estetice – și Liceul „Octav Onicescu” – liceu care poartă numele matematicianului care a adus cea mai importantă contribuție în teoria probabilităților – au fost, în septembrie 2024, gazdele proiectului „Ne jucăm și citim împreună”, finanțat de Ministerul Culturii, prin programul „Acces 2024”, și organizat de Fundația Culturală Ideea Europeană în parteneriat cu revista Contemporanul și alte entități. Elevii și profesorii participanți la evenimente s‑au bucurat de conferința și discuțiile interactive susținute de poeta Aura Christi, ale cărei volume au fost traduse în peste 20 de limbi și care conferențiază în țări precum Italia, Spania, Grecia, Israel, Republica Populară Chineză, unde a primit Premiul de excelență pentru Poezie la Săptămâna Internațională de Cultură și Artă Râul Miluo ș.a. Cu farmecul caracteristic, Aura Christi a țesut pânza policromă a dragostei pentru cunoaștere, care se traduce simplu în dragostea pentru lectură. Vremurile sunt mereu noi, obiceiurile diferite, însă lectura trebuie să stea la baza educației fiecăruia, indiferent de vârstă. În societatea de astăzi, considerată o societate a cunoașterii și a informaţiei, lectura a devenit mai importantă în măsura în care cititorul trebuie să știe de ce citește și care este scopul lecturii. Citim, de exemplu, pentru a comunica cu alte persoane, pentru a ne informa, pentru a învăța, pentru a ne distra ș.a.m.d. Citim pentru a fi fericiți, trăind mai multe vieți și îmbogățindu‑ne. Astăzi, mai mult decât oricând, informația a câștigat importanță, în măsura în care oferă cunoștințe. Lectura materialelor specializate, digitizarea documentelor istorice şi dezvoltarea hipertextului constituie unele dintre resursele pe care şcoala și societățile le folosesc pentru a informa. De aceea există proiecte pentru dezvoltarea de biblioteci virtuale în care putem găsi aproape toate informațiile. De exemplu, se spune că Biblioteca din Alexandria din Egipt are cel mai mare număr de titluri. Biblioteca virtuală Miguel de Cervantes are camere şi spaţii de informare pentru nevăzători şi hipoacuzici, fapt ce arată importanța informației în societățile noastre. Biblioteca Digitală Națională din București, parte componentă a Bibliotecii Digitale Europene, are ca scop conservarea și protecția patrimoniului cultural național existent în bibliotecile din Sistemul Național de Biblioteci, precum și promovarea colecțiilor și lărgirea accesului la informație.
Literatura, ca mijloc de conservare și promovare a identității – astfel se justifică prezența Editurii Ideea Europeană, cu o bogată selecție de carte – oferă cititorilor prilejuri de încântare și recreere, pretexte de a se forma. Ficțiunea ne duce către descoperirea lumilor noi pe care creatorii le prezintă în lucrările lor. De exemplu, în Psalmi, Aura Christi renumește lucrurile într‑o alegorie a comparațiilor dintre lumea reală și cea a zeilor: „Cerul poate fi numit cer// numai când are mânji de lumină.// Marea‑și găsește numele de mare// când se învolbură din alge, delfini,// din sorii de var, animale de sare.// Iarba devine cu adevărat iarbă,// dacă e‑adulmecată de morții tineri,// de zeul care – tremurând – înșurubează// în orbita zilei de joi – noaptea de vineri”. (Numele lucrurilor) Literatura permite cititorului să interacționeze cu diferitele stiluri ale scriitorilor şi cu diversele genuri, deoarece lectura unei poezii diferă de lectura unui eseu sau a unei povești, a unui roman sau text dramatic. Fiecare gen literar are propriile caracteristici, cum ar fi tipul de text, particularităţile de stil şi de limbaj, specifice fiecărui scriitor. Un eseu biografic semnat de Aura Christi este elocvent în direcția amprentei singulare: „Minunea de a fi dă buzna afară din ţarcul definiţiilor şi îl face pe Ivan Karamazov să laude copilăros frunzuliţele crude, de primăvară, şi dulceaţa de vişine. Alături de un motto spicuit din Friedrich Nietzsche, maestrul său de o viaţă – «un joc, o roată din sine rostogolindu‑se…» – Nicolae Breban aşază, la un recent roman, intitulat Jocul şi fuga, un adagiu care te reduce la tăcere: «După o vreme, m‑am aşezat pe marginea drumului care a fost viaţa mea». Atât.
Acolo unde cunoaşterea – laolaltă cu ştiinţa – începe să cedeze, contemplându‑şi limitele, iar înţelegerea se împiedică, urmărind cum raţiunea îşi depune armele, se pare că păşim pe un pământ cu desăvârşire necunoscut, unde domină alte rigori, legi, precepte. În situaţii‑limită, ştiinţa, laolaltă cu întreaga cunoaştere a omenirii, ne învață un singur lucru, și anume: cum «să ne izbim cu capul de pereţi», cum scria filosoful rus exilat la Paris, Dmitri Merejkovski. Ajuns în faţa unor probleme irezolvabile – între care sensul vieţii şi absurditatea tragică a acesteia –, după un periplu prin creştinism, budism, mahomedanism, istoria mentalităţilor şi filosofia lumii – Lev Tolstoi sugerează că în asemenea situaţii de răscruce ştiinţele lumii te fac să te regăseşti în pielea unui întemniţat cu mâinile şi picioarele legate.
Nu mai căuta să înţelegi totul; miră‑te, fii; dacă ai forţa de a te minuna, exişti, deci eşti viu»”.
Poeta Aura Christi a citit, cu vibrația dată de încărcătura poemelor sale, poeme din volumul Ostrovul Învierii.
La rândul meu, am explicat legătura dintre joc și lectură, cu implicații asupra proceselor psihice: memorie, atenție, imaginație și a deprinderilor de adaptare în societate: cu cât suntem mai inteligenți, cu atât ne jucăm mai mult, cu cât folosim mai mult instrumentele din jurul nostru, cuvintele pe care le avem la îndemână, cu atât suntem mai inteligenți. Dar omul trebuie să învețe să utilizeze elementele din mediul său, spre deosebire de păsări, care vin aici cu toate informațiile. Necunoașterea este condiția prealabilă pentru obținerea cunoașterii, adică pentru a învăța. Cel care se străduiește să învețe este, așadar, veșnic ignorant. O parte importantă a viitorului ființei umane constă în această frumoasă contradicție. Să propunem un joc al cunoașterii și să ne imaginăm această situație: într‑o cameră închisă cu pereți albi sunt patru persoane. Nu par chinuite. Dimpotrivă, fiecare se străduiește să desfășoare activitatea cu plăcere și seriozitate. Pe unul dintre pereții albi se află o ușă închisă, tot albă. Atitudinea în fața ușii menționate este diferită la fiecare subiect. Primul nici nu a văzut‑o. Este atât de concentrat pe treburile lui, încât nu are timp să zărească ușa. Când își încetează activitatea și se odihnește, este atât de devotat odihnei sale, încât nici atunci nu observă ușa. Ușa literalmente nu există pentru el. Al doilea a depistat ușa, dar nu‑i schimbă deloc atitudinea. Pur și simplu ușa nu‑l interesează, iar el continuă să‑și îndeplinească obligațiile, care sunt prioritatea lui. Al treilea individ este mai complicat. A detectat ușa, dar nu are intenția să o examineze sau să o deschidă, pentru că el crede că știe ce se află în spatele ei. Într‑un exercițiu de fantezie, el a făcut conjecturi despre ceea ce se află dincolo de ușa albă. El este convins până la moarte de ipoteza lui. Atunci de ce să deschidă ușa?
Și, în cele din urmă, există al patrulea individ. A detectat ușa și vrea să o deschidă. Își dorește mult de tot să știe ce se află în spatele ei și își abandonează toate celelalte sarcini pentru a se dedica acestei cauze noi, atractive. De fapt, nu înțelege cum cei trei însoțitori ai săi nu simt aceeași nevoie ca el și‑i încurajează să colaboreze în cercetarea sa. Reacția celorlalți este previzibilă: primul nici nu se uită la el. Al doilea minimizează importanța ușii. Al treilea îl descurajează, explicându‑i cu o autoritate surprinzătoare ce se află în spatele ușii și făcându‑l să vadă caracterul inutil al dorinței sale. Bineînțeles, al patrulea individ este suspicios față de speculațiile celuilalt și atunci când insistă să deschidă ușa, al treilea individ îl alertează asupra pericolelor pe care le presupune misiunea. Aceste pericole sunt la fel de fictive ca și versiunea lui în legătură cu ce ascunde ușa. În plus, neacceptarea fanteziei sale reprezintă o insultă completă pentru cel de‑al treilea din partea celui de‑al patrulea. Dacă persoana curioasă continuă să insiste, atunci, cu siguranță, al treilea individ va recurge la vreo metodă coercitivă, poate violentă, pentru a‑l descuraja. El poate să‑i atragă pe primul și pe al doilea individ și să‑i convingă de rezistența sa, deoarece intenția celui de‑al patrulea întârzie executarea activităților care îi țin ocupați pe locuitorii camerei. Dar primii trei indivizi nu știu că deschiderea ușii a devenit singura sarcină reală a celui de‑al patrulea individ. Dorința i‑a aprins sufletul și știe că, mai devreme sau mai târziu, va descoperi necunoscutul de dincolo de ușă.
Monologul său interior este acesta: „Nu știu și sunt conștient de asta”. Și chiar mai mult: „Nu știu, dar vreau să știu”. Necunoașterea curioșilor produce o dorință. Dorința mișcă voința, iar voința trece la acțiune. Este o necunoaștere care nu vrea să fie și se autodepășește pentru a se transforma. Este necunoașterea celui care învață, a acelor aventurieri care bănuiau că dincolo de orizont, dincolo de mări și oceane, existau realități necunoscute, peisaje de neimaginat, animale fantastice și poate ființe umane care așteptau să fie descoperite. Au bănuit‑o și s‑au îmbarcat spre orizont. Necunoașterea este cea care ne face să deschidem ușa tulburătoare. Albă. Hărțile realizate de cartografi erau neterminate. Multă vreme, la limitele hărților era scrisă frumoasa expresie „terra ignota” peste zonele neexplorate. Nu cunoșteau acele ținuturi, dar au mers în căutarea lor, fără răgaz, fără odihnă. Pe acest tip de necunoaștere s‑a bazat evoluția umanității.
Pentru a învăța trebuie, evident, să avem dorința de a face acest lucru, iar pentru a face acest lucru trebuie mai întâi să dăm peste o ușă închisă. Odată ce stăm în fața ușii și ne aventurăm să o deschidem, începe procesul foarte complex de învățare. O cantitate nesfârșită de date noi vor bombarda simțurile dincolo de pragul necunoscutului: peisaje, culori, forme, arome, texturi, sunete, emoții, contraste, timpi, prezențe… Toată acea cascadă de informații ne pătrunde în minte și ne activează capacitatea de a învăța din experiențe noi.
În acest spirit al cunoașterii, ambele licee, elevii, profesorii, invitații la aceste evenimente au participat la prezentări de carte, discuții, dezbateri, lectura publică și au primit o importantă donație de carte din partea Editurii Ideea Europeană, spre bucuria lecturii generațiilor de azi și de mâine. Spre bucuria jocului și a curiozității.
Grupaj realizat de Andrei Potlog
