Pornind de la titlul grupajului: China – România. Poveste în desfășurare, într‑adevăr, suntem cu toții personajele unui capitol în plină desfășurare al Poveștii Româno‑Chineze. Mă refer la personalitățile prezente la standul României de la ediția 2024 a Târgului Internațional de Carte 2024 Beijing (BIBF), atât profesori, românologi, traducători și poeți chinezi, cât și scriitori, poeți, critici literari și traducători români. Acestora ne alăturăm și noi, cei care gestionăm în prezent relațiile româno‑chineze de la tribuna Ambasadei României.
Pentru România, prezența în acest an la BIBF a fost una deosebită.
Acest al 75‑lea an al stabilirii relațiilor diplomatice dintre România și Republica Populară Chineză este deopotrivă o vreme a acțiunii și a bilanțului. În materie de bilanț, am avut deosebita plăcere de a înmâna Premiul Revistei Contemporanul, aflat sub egida Academiei Române, reputatului profesor, românolog și traducător Ding Chao, un adevărat promotor al relațiilor culturale chino‑române. Un om într‑atât de activ în toate aceste domenii, încât împlinirea vârstei de pensionare și ieșirea domniei sale la pensie, în urmă cu câțiva ani, a reprezentat un detaliu nesemnificativ în fluxul continuu și cantitatea muncii sale de românist.
Cu ocazia Târgului de Carte, am asistat la înfățișarea, în fața unui public chinez, aici, în capitala Chinei, a trăsăturilor liricii și prozei române contemporane, de către doi autori, un editor de seamă și doi critici literari români, cu toții prezenți la eveniment cu sprijinul ICR Beijing. Am putut vedea interesul pe care cititorii chinezi îl acordă traducerilor din literatura română – din păcate, mult prea puține față de bogăția și posibilitățile literaturii noastre, un interes real și potențial al oamenilor locului. Știu că există câteva edituri importante în România care publică serii de volume traduse din limba chineză, fie că sunt opere literare, scrieri istorice sau lucrări de popularizare. Ne dorim aceeași abundență de traduceri și din limba română în limba chineză. În acest scop, colaborările româno‑chineze la nivel universitar sunt binevenite și se cer continuate și intensificate.
După cum vedeți, sunt tentat să alunec de la realitatea imediată la viziunile de perspectivă, ceea ce consider că este firesc și necesar. 75 de ani, deși o frumoasă cifră la ceas aniversar, este doar „o clipă suspendată”, cum spune Eminescu. Vor veni 100 de ani și 150 de ani de relații diplomatice, și va trebui să avem și atunci ce arăta. Prin urmare – privim înainte cu speranță!
■ Ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Populară Chineză
Dan‑Horia Maxim
