Anul în curs este prilej de dublă reverenţă în faţa „unuia dintre premergătorii revoltei literare universale” (Eugen Ionescu), revendicat de mai toate mişcările avangardiste ale secolului XX – pentru că, Borges dixit, „mişcările îşi creează predecesorii”. S‑a născut la 17 martie 1883, la Curtea de Argeş, sub numele Dimitrie Ionescu‑Buzău. Tatăl, medic la spitalul oraşului, i‑a schimbat la şcoală patronimul în Dumitrescu, ulterior şi‑a luat el însuşi interminabilul nume Demetru Dem. Demetrescu‑Buzău. E celebru azi sub pseudonimul Urmuz, pe care i l‑a dat Arghezi, în 1922, când i‑a publicat „romanul în patru părţi” (de numai trei pagini!…) Pâlnia şi Stamate. Familia s‑a mutat în Bucureşti în 1889. Liceul la „Gheorghe Lazăr” (printre colegi, Vasile Voiculescu şi George Ciprian, care au scris ulterior despre el), un an chinuit la medicină, dreptul absolvit în 1907, judecător în localităţi din Argeş, Dâmboviţa, Dobrogea, ajuns în cele din urmă în Bucureşti, e grefier la Înalta Curtea de Casaţie. Mare pasiune pentru muzică. Viaţă boemă. A scris, „pentru a‑şi amuza familia şi amicii” încă din 1907‑1908, i‑a publicat Arghezi, în Cugetul Românesc, două texte, în 1922, iar în noiembrie 2023 s‑a sinucis, aparent fără motiv…
O operă de câteva zeci de pagini, „trudite” toate, o posteritate considerată uluitoare, care a început cu un cult pentru el şi s‑a transformat într‑un mit Urmuz (Nicolae Balotă, în prima monografie dedicată lui, în 1970). Bibliografia, punând laolaltă şi articolele, totalizează mai multe volume decât paginile scrise de el. (E adevărat, i s‑au pierdut două caiete de cugetări şi „o jumătate de metru cub” de partituri, compoziţii originale – Saşa Pană depune mărturie.)
În pregătirea „festivalului Urmuz” de anul acesta, din 2022 i s‑a ridicat un monument la Curtea de Argeş, operă a sculptorului Radu Adrian, iar la început de 2023 un asteroid a primit numele Urmuz, prin decizia Uniunii Internaţionale de Astronomie. Şirul evenimentelor de anul acesta este consistent. Un simpozion internaţional „Urmuz 140‑100” va avea loc la Curtea de Argeş între 17 şi 19 martie 2023. Volumul comunicărilor este deja tipărit, o medalie jubiliară se va acorda celor mai activi dintre „urmuzologi”; alte două momente importante sunt incluse în program: sâmbătă, 18 martie, pe scena Centrului de Cultură şi Arte din Curtea de Argeş se va prezenta piesa Urmuz de Valeriu Butulescu, în interpretarea Teatrului „Al. Davila” din Piteşti, iar duminică 19 martie se va vernisa expoziţia „Urmuz văzut de graficienii lumii”. Aproape 200 de artişti, din 60 de ţări, au trimis lucrări – la chemarea dlui Nicolae Ioniţă din Ploieşti. Un album se află în curs de editare sub egida Muzeului Naţional Literaturii Române din Bucureşti. Pe 30 martie (ziua de naştere a lui Urmuz, după… Calendarul Gregorian), expoziţia se va muta la Biblioteca Academiei Române, adăugându‑i‑se manuscrise urmuziene şi alte documente.
În paralel, mai multe volume au fost tipărite sau vor apărea în lunile ce vin: o nouă traducere în italiană, de Giovanni Rotiroti, o antologie Pâlnia şi Stamate x 24, cu traduceri în 23 de limbi, adăugate versiunii româneşti (sunt incluse traduceri în majoritatea limbilor europene, precum şi în chineză, japoneză, vietnameză, coreeană, în catalană şi occitană etc.), cărţi de exegeză sau scrise în stilul lui Urmuz.
Manifestările argeşene sunt sprijinite şi supervizate de Consiliul Judeţean Argeş (care a adăugat sărbătorii editarea unui album filatelico‑bibliofil, Pe Argeş în Sus. De la Meşterul Manole la Urmuz, realizat de Romfilatelia, Bucureşti, care va produce şi două timbre tematice).
Sunt în proiect şi alte acţiuni, de pildă, în Bucureşti şi la Buzău. Anul Urmuz se încheie în toamnă, decesul fiind comemorat pe 23 noiembrie 2023 (după Calendarul Iulian, altfel mai adăugăm 13 zile…).
