„Scoate marea o voce ascunsă ─
voce care ne intră
în inimă şi o emoţionează
şi o încântă.”
Κonstantinos Kavafis
Creatoarele din Grecia au ieşit din propria cochilie şi se luptă în grup cu orânduirea, prin toate mijloacele, folosind propriul discurs poetic, calitativ şi esenţial. Vocea lor, precum sunetul mării, ne mişcă şi ne face fericiţi. Vă prezentăm acum o voce poetică feminină îndrăzneaţă, de un lirism spontan, tandru, feminin. Pavlina Pampoudi este scriitoare şi ilustratoare. A studiat la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Atena, la Şcoala de Arte Plastice din Atena şi la Byam Shaw College of Art din Londra, dar şi matematica, la Facultatea de Fizico‑Matematică. A lucrat ca profesor, redactor în companii de publicitate, traducător, agiograf, producător de produse cosmetice, editor de text etc. A tradus din Carroll, Cehov, Milne şi T.S. Eliot. A publicat până acum 15 volume de poezie, 5 cărţi de proză, peste 40 de cărţi pentru copii şi 31 de traduceri de opere literare. De asemenea, a făcut trei expoziţii de pictură, a scris mai multe scenarii pentru radio şi televiziune, precum şi multe melodii. Este membru fondator al Societăţii Scriitorilor şi al Cercului Poeţilor. Redactor‑şef al revistei electronice de vorbire şi artă Peri ou: www.periou.gr
Pavlina Pampoudi: „Poezia nu este întotdeauna «la mâna ta». Poezia este scrisă ori de câte ori consideră ea oportun momentul. În proză analizezi, în poezie concentrezi”.
Pasărea poemă
Şi iarăşi vin în vis peisajele
Planetei strămoşeşti
Aglomerate de populaţia celor invizibile
Nori într‑o rotire inversă boltei cereşti,
Vânaţi la viteza luminii,
Ridică un vârtej de păsări înspăimântate
Amintiri
Din propria specie înaripată
A omului
Cântăreaţă aviană a unui inferior eter,
Harpie, furie, grifon, fenice bicefal,
Vrabie stângace,
Cu o fărâmătură de infinit în cioc
Şi înlăuntru, şi în afară
Zgârieturi păsăreşti
Eu scrijelesc
Oblic găoacea
Bat
Bat
Să mi se spargă
Oul
Cu puiul logosului născut ca să moară
Animalul poemă
Dizgraţioasa căţea fuge
O panică
Mă urmăreşte
În cercuri
O izgonesc
Mă muşc
Loial
Pe viaţă
Graţia
Paznic
Oare ce păzeşte şi de cine
Cu o şiră a spinării şubredă
Întreruptă
Kilometri răpiţi
Incendiaţi pe ea
Coadă de cometă
Picioare rupte
De masă carnivoră
Jocuri de artificii
Poezii
Pe bolta craniană o pădure arzând
Vine din urmă
Atena
Atena este o fiică enigmatică ilustră.
Din capul tatălui ei, neînarmată, a sărit cândva
Toracele i‑a ciocănit cu amoruri strălucitoare.
Fecioară pandemică, în instituţia căsătoriei a intrat
Fiu în schimb a dat
Azi, moral nu e obligată.
Călătoreşte des sau lipseşte în acelaşi loc
Netulburată
Caută oracolele să înţeleagă
Îndeplinirea şi anularea lor exorcizează
Cu mişcări blânde, de zi cu zi
Pentru prepararea mâncării
Pentru materialul scris al singurătăţii
Celei întunecate, dar
Cunoscând limbajul verde
Se înţelege cu veşnicul verde
Toarce cuvântul într‑un fir grosolan
Dintre cele care duc la Hades, negreşit
Dar nu îl urmează, înţeleapta,
Ghemuri mici doar desface,
Foloseşte
Ca instrumente, în iarna însingurată
Versuri mici tricotate, de primăvară, pregăteşte
Pentru dimensiuni mai mari
Securitate
Din fericire, casa este întotdeauna aici.
Construită pe mine.
Mă şerpuiesc cu poftă în camere
Flămând, în aşteptare.
Vor veni în vizită. Sau catastrofa,
Sau toamna.
Curriculum vitae
Lumea şi casa, în siguranţă
Cu ferestruici care dau spre ferestre
Care se uită la ferestre.
Am trăit modest.
Ascunzându‑mi ca pe nişte fantezii obscene
Inima, rinichii şi intestinele,
Creierul, ficatul, plămânii,
Ghemul nervilor,
Ruşinea secreţiilor
Intenţia, actul şi sângele lor.
Pe mine şi spiritul greşit
Bătut cu zbierete
În sticla lui.
Am avut un iubit – 1968
Am avut un iubit, un vânt sălbatic,
Un râu care a devenit suspin
Acum două floarea‑soarelui
Ochii lui pe care atât de mult i‑am sărutat,
Acum visele lui
Au devenit două prelingeri de rouă amară
Nu a înviat a treia zi
De douăzeci de zile doarme sub ploaie
Acum un mac
A marcat poziţia inimii sale,
Acum este vocea lui
O vrabie care zboară spre sud
Efemer
Iar ziarele propagă
Maternitatea
Pasta de dinţi Alpha
Şi relaxarea de duminică aproape de natură.
Oamenii circulă şi se grăbesc
Ţinând la subsuoară
Sarcofagul propriilor argumente
Cu situaţiile, bilanţurile
Şi manualele.
Corectând pe ici pe colo, nepăsător,
Acest indiciu subtil de ştreang.
Circulă şi se grăbesc… Nu este amuzant?
Ascultă:
Totuşi,
În inima mea
Un vânt
Confesează copacii
Prezentare şi traducere de Angela Bratsou
■ Poet, prozator, ilustrator şi editor
