Tasoula Karageorgiou s‑a născut în Alexandria (Egipt) în 1954. A studiat la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Atena şi din 1981 a lucrat în Învăţământul Secundar. Este Doctor în Filologie al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea din Creta. Din 2007 este Consilier Şcolar pentru Filologie. Din acelaşi an predă la Atelierul de poezie al Fundaţiei Takis Sinopoulos.
A publicat multe cărţi de poezie, fie în grup, fie individual, dintre care menţionăm: Fusul care însângerează/ Το αδράχτι που ματώνει (Plethron, 1989), Fragmentum nr. 53/ Fragmentum αριθμός 53, discurs poetic asupra educaţiei (Plethron, 1986), Diaspora/ Διασπορά (Plethron, 1994), Para‑mituri (Diavlos, 1996), Tehnologie poetică/ Ποιητική τεχνολογία (Kedros, 1998), În sala poeziei. Eseuri despre literatură/ Στην αίθουσα της ποίησης. Δοκίμια για τη λογοτεχνία (Ellinika Grammata, 2001). Au urmat: Metroul/ Το μετρό (Kedros, 2004), pentru care i s‑a decernat Premiul Academiei din Atena în anul 2005, o traducere de fragmente alese din poezia lui Sapho, Sapho, Poezii/ Σαπφώ. Ποιήματα (Gavriilides, 2009), Ţestoasa din Ceramicus/ Η χελώνα του Κεραμεικού (Gavriilides, 2011), Ce au devenit maeştrii?/ Τί γίναν οι μαστόροι (Gavriilides, 2014) Sunt mormântul unui naufragiat/ Ναυαγού τάφος ειμί (Gavriilides, 2016), bazat pe inscripţiile de pe morminte din Antologia Palatină, vol. VII, Dansatoarea de lut/ Η πήλινη χορεύτρια (Gavriilides, 2019), Poemele de lut/ Τα πήλινα ποιήματα (Kedros, 2021).
În 2020, antologia ei poetică Dansatoarea de lut a primit Premiul „Lambros Porfyras” al Academiei din Atena. Este membră a Societăţii Scriitorilor din Grecia.
„Provin din elenismul diasporei. Pentru noi, cei care ne‑am născut în Grecia din afara graniţelor, patria este o viziune cu o anvergură suficient de universală pentru a îmbrăţişa toţi oamenii. Este şi «ceva ce avem în inimile noastre şi străluceşte invizibil ca o rază de soare», aşa cum spunea vechea poezie a copilăriei noastre. În această patrie, ca Ulise, ne întoarcem constant. Dar nu ajungem niciodată acolo. Poate pentru că patria este adesea absentă; poate din nou pentru că ne simţim pentru totdeauna înstrăinaţi şi refugiaţi.
Adevărata noastră patrie este, în cele din urmă, limba stufoasă care vine de la Homer, habitatul călduros care de‑a lungul secolelor nu a încetat să producă poezie şi care astăzi cere de la noi o afecţiune asemănătoare cu aceea cu care înconjurăm speciile rare de păsări şi pădurile, şi în acelaşi timp ne cere să nu ne predăm limbajului sec tehnocratic, unui cod automatizat fără sucuri umane, fără nuanţe şi fără tonuri. Consider că poezia, chiar şi în contextul producerii unei multitudini de volume de poezie – fenomen care, după părerea mea, este pe nedrept criticat – prezintă în mod liniştit şi esenţial principala rezistenţă la dispariţia înaripatelor epopei şi la seceta lingvistică a viitorului.” (Culture Book, 21 februarie 2022)
Poeta şi‑a pus propria amprentă, substanţială, asupra evenimentelor poetice ale Greciei şi ne oferă multe poezii frumoase şi importante, cu teme şi motive ale căror utilizare a testat‑o cu rezultate fericite şi care au făcut obiectul unor recenzii pozitive, a unor premii şi laude. Încă de la debutul acesteia s‑a observat că în universul poetic al Tasoulei Karageorgiou se dă mare importanţă poetică unei multitudini de teme vizuale, ceea ce îi conferă un caracter aparte; explicaţia este dată de faptul că doamna Karageorgiou se alătură lungului şir al poeţilor, greci sau străini, care urmează tehnica veche a expresiei de „reprezentare verbală a unei reprezentări vizuale” [unde prin elemente de descriere sau naraţiune, uneori simplu, alteori mai detaliat, se redă fenomenul vizual], utilizând caracteristicile atemporale de bază ale acesteia şi îmbogăţind‑o cu noutăţi remarcabile. Teme tratate de Tasoula Papageorgiou, precum frumuseţea şi arta, limbajul, ori tradiţia, revin permanent pentru a se concentra asupra miezului poetic şi ne dezvăluie esenţa poeziei.
Nu, nu este argilă
Nu ştiu dacă aţi observat
unele mici cristale
ca diamănţele strălucind
în sărmana argilă.
nu sunt altceva decât
lacrimile iubirii
Râul subteran
Să nu credeţi vreodată
că este doar
un canal obişnuit cu apă de ploaie;
apele lui sărace ştiu bine
ce vrea să fie
o cale subterană;
de la poalele timpului pân’ la vărsarea uitării
o memorie melancolică multplânsă curge pe
umilul lui şanţ.
Veniţi lângă albia lui
când vi se învechesc hainele, când vi se găuresc
pantofii, veniţi aici
să auziţi cum leagă etimologia lui Charon de
cuvântul primăvară.
Ţestoasa din Ceramicus*
Poate veţi fi norocoşi, ca şi mine,
dacă în luna aprilie vă veţi afla în Ceramicus,
poate o veţi vedea fără veste
târându‑se legănat
prin trifoiul verde.
Şi dacă în jurul vostru vegetează stelele funerare
şi de pe cal Dexileos îşi sărbătoreşte moartea,
chiar dacă vă mişcă doar arta tăcerii,
daţi puţină atenţie
la miracolul pe care Dumnezeu l‑a pictat pe ţestul ei,
dar mai mult
la încăpăţânarea ei indiferentă de a merge spre morminte.
(Testudo greca, patria mea, o sculptură lentă care ocoleşte Hadesul.)
* Ceramicus: Cimitir statuar antic şi muzeu în aer liber, din zona centrală al Atenei.
Τaurul de marmură
În locul lui, o copie
de la înălţime locul controlează.
Şi el, de acum captiv în curtea muzeului
acest autentic monument al lui Dionysos
emblemă veche a lui Ceramicus
taurul de marmură cu impulsul animalic
cu privirea aprigă cu trupul masiv
şi capul înclinat
ca şi cum ar fi gata să atace uitarea,
forăie şi se agită,
nu îl încape locul.
Simt furia lui cumplită din nările deschise
ca un frison nedesluşit, ca o respiraţie secretă
se repede şi se cuplează erotic cu furia mea laşă.
(Aşa cum merg lucrurile, aduceţi‑mi‑o aminte, în cioburi se vor prăbuşi geamurile încăperii)
Fiara
Astăzi, tot la 8 dimineaţa
alergăm să ne înghită
scara care se rostogoleşte neîntrerupt
spre a tot primitoarea staţie de metrou;
alergăm să ne prefacă într‑o îmbucătură
dinţii de fier.
Co‑pasageri ai mei,
nu suntem altceva decât
o frescă din pronaosul unui templu bizantin;
suflete singuratice,
îngrămădite la cozile trenului de metrou,
ce am păţit cu toţii de ne împingem
care să fie primul aflat în gura Fiarei?
Prezentare şi traducere de Angela Bratsou
