Revista Contemporanul nr. 01 Ianuarie 2017 – Supliment Aura Christi, Geniul inimii
Revista Contemporanul nr. 01 Ianuarie 2017
Aura Christi, Geniul inimii
Cartea Iluminărilor mele.
Roman în versuri ilustrat de Mircia Dumitrescu
Supliment al revistei Contemporanul pentru abonaţi
Editorial
Nicolae Breban ● Aura Christi – o biografie destinală / 3
Îţi urăm să-ţi păstrezi aproape fiinţele familiale, iubite, şi pe cei câţiva prieteni, lipsiţi de crisparea momentului şi liberi de a-şi arăta preferinţele şi principiile, sănătate deplină, râsul cald, dăruit, încrederea nu numai în viitor, ci şi în prezent – un semn al celor predestinaţi. Şi, mai ales, îţi urăm norocul celor aleşi, norocul de a te recunoaşte până la sfârşit, în întregime, în toate actele capitale ale existenţei.
La mulți ani Aura Christi!
Eveniment
Revista britanică Poem consacră un număr special liricii româneşti
Institutul Cultural Român din Londra a organizat lansarea numărului special al revistei britanice Poem, dedicat în întregime poeziei româneşti. Această veritabilă antologie, cuprinzând un secol de poezie românească, a fost realizată de re
numita poetă britanică Fiona Sampson, în colaborare cu Adam J. Sorkin, promotor neobosit al poeziei româneşti în lumea anglofonă şi traducătorul textelor incluse în volum.
Lecturi
Bogdan Creţu ● Cezar Ivănescu şi armonia celor sfinte/ 4
Modele
Mircea Platon ● Sufletul românesc al lui Dan Puric/ 5
„Ce înseamnă să fii român astăzi în Comunitatea Europeană? România, o margine a Europei, o margine, dar toate lucrurile tremură la margine, spune cu geniul observaţiei Titu Maiorescu. Şi apropo de această margine, îmi aduc aminte că am fost cândva invitat să ţin o conferinţă despre iubirea creştină în Galda de Jos, o minunată localitate din judeţul Alba. Am simţit, nu ştiu de ce, că mă ascultau oameni curaţi sufleteşte, neîntinaţi de vremurile actuale şi cu o inteligenţă remarcabilă.”
Constantin Coroiu ● Cioran în scrisori, linii la un profil/ 6
Exerciţii de filosofie a existenţei, epistolele lui Cioran sunt deopotrivă, dacă nu chiar într-o mai mare măsură, şi exerciţii de filosofie a istoriei, în primul rând a istoriei Europei secolului XX. Lui Cioran viitorul Europei ca, de altfel, şi al Americii (e vorba de America de Nord) nu i se pare deloc roz.
Dumitru Mihalache ● O personalitate marcantă a ştiinţei şi culturii/ 7
Lecturi
Constantina Raveca Buleu ● Mihaela Gligor: Orient şi Occident/ 8
Ultima scenă a istoriei eliadeşti este prezentată în capitolul intitulat Encyclopedia Chicago, trecere în revistă a activităţilor academice şi a intereselor lui Mircea Eliade, filtrate şi prin intermediul unei corespondenţe, din care se coagulează portretul unei entităţi în care se armonizează cariera ştiinţifică şi viaţa personală, a unui „om care a trăit simbolul şi a devenit, el însuşi, simbol”
Cultura istoriei
Alexandru Surdu ● De la economia politică la politica economică/ 9
Prin multe zone, chiar transfrontaliere, se vorbeşte tot mai des nu numai despre faza economică postindustrială, ci chiar despre Noul Ev Mediu, datorită distrugerii aproape totale a oricăror întreprinderi industriale, agricole, animaliere, sanitare, educaţionale, a tot ce mai poate aminti de lumea civilizată. Ceea ce reprezintă şi un fel de reîntoarcere nu numai la Evul Mediu, ci chiar la o fază anterioară primelor preocupări de îngrijire a gospodăriei, din care s-a născut economia
Modele
Eveniment
Augustin Buzura, Opere complete
Valentin Protopopescu ● Freud, Jung şi Buzura/ 11
Ingredientul secret, folosit de-a dreptul genial de acest excepţional cunoscător al sufletului omenesc care este Augustin Buzura, se numeşte, simplu, recursul la iluzie. Fără iluzia veşniciei, a eternei tinereţi, a iubirii juvenile regăsite, a purităţii aurorale, teama de moarte nu poate fi învinsă
Theodor Codreanu ● Marea vânătoare/ 12
Vânătoarea mitică era iniţiatică, purificatoare. Acum totul apare răsturnat. Seara, vânătorii s-au întors beţi, prăfuiţi, în marginea pădurii, adunaţi în jurul lupului împuşcat. Câinii fuseseră brutalizaţi, loviţi cu sălbăticie
Cultura interdisciplinarităţii
Andrei Marga ● Sensul istoriei actuale (II)/ 14
În cultură, câştigă teren continuu conceptul cuprinzător al culturii: cultură este şi literatură şi tehnologie avansată, şi sistem de drept şi justiţie şi dezbatere publică, şi reflexivitate avansată şi artă, religie şi filosofie. Unele ţări pun condiţia învăţării limbii la integrare şi critică multiculturalismul înţeles ca multilinguliasm civic, dar multiculturalismul ca soluţie strategică rămâne în vigoare
Cultura istoriei
Horia Pătraşcu ● „Detectorul biografic” şi rolul său în elecţiunea politică cu un studiu de caz introductiv/ 15
Îmi amintesc de spusele unui episcop ortodox adresate unui public tânăr, în mijlocul căruia mă aflam acum vreo douăzeci de ani: „Băieţi, ştiu că suneţi îndrăgostiţi, dar uitaţi-vă bine la mamele lor – ca ele vor ajunge!” Toată sala a izbucnit în râs, unii mai inconştienţi decât alţii… nu ştiam cu câtă suferinţă vom verifica judecata bătrânului înţelept…
Lecturi
Marian Victor Buciu ● Mircea Martin: teorie şi critică/ 16
„Originalitatea teoriei”, constatată de M. Martin, poate fi apreciată, dar poate fi şi verificată în relaţie cu originaritatea? Ies etnicitatea şi naţionalitatea din convenţional şi aproximat? Rămân închise în ele însele?
Cultura religiei
Cătălin Ghiţă ● Lucian Blaga şi religiosul secret: conceptul de „mistică” în Curs de filosofie a religiei/ 17
Poeme
Ignatie Grecu/ 18
Semnal editorial ■ Aura Christi, Geniul inimii/ 19
Eseu filosofic
Mircea Braga ● O „poveste” despre intersectarea lumilor/ 21
Polemice
Nicoleta Sălcudeanu ● Fanatismul bine temperat/ 24
„Ce s-ar întâmpla dacă, într-o bună zi, ne-am pomeni faţă în faţă cu Mihai (sau Mihail, cum îi spunea Nichita Stănescu) Eminescu, cu Lucian Blaga sau Nicolae Iorga, cu G. Călinescu sau Liviu Rebreanu, cu Titu Maiorescu sau cu una din marile doamne ale literaturii române, Hortensia Papadat-Bengescu? S-ar simţi acasă? Aici, printre noi, scriitorii români. Aceste întrebări ar stârni, fără îndoială, ironiile sau comentariile sarcastice ale multor postmodernişti, textualişti, douămiişti, douămiişti+ sau post-post-modernişti, care şi-au întocmit – într-o grabă suspectă, precipitată – o «nouă tablă de valori acceptate», fiindcă noţiunea de cultură, ca pe vremurile lui Iosif Vissarionovici Stalin, e «suspectă din punct de vedere politic!»”. Poate dacă toţi intelectualii am pune de o parte rivalităţile (până la urmă fireşti), ne-am accepta diferenţele în mod civilizat, şi ne-am gândi că avem un ţel comun, acela de a alunga din viaţa noastră incultura, mitocănia, ar fi mai bine pentru toţi.
Cultura română postdecembristă a reprezentat teritoriul unui carnagiu. Şi-atunci, nu e firesc să te întrebi „cine ne programează”? Identificând păpuşarul, poate nu ne mai lăsăm târâţi într-un război fratricid, poate ne vom recunoaşte diferenţele cu mai multă seninătate, fără încruntare. Or, acest lucru nu se poate înfăptui doar prin negare. Problema e că astăzi, în România culturală, a devenit o ruşine afirmarea şi recunoaşterea valorilor
Premiile „Matei Brâncoveanu”/ 24
Semnal editorial
Ironim Muntean, Între Apollo şi Dionysos, Editura Grinta, 2016
Ironim Muntean ● Aura Christi şi mitul viului/ 26
„Pentru mine poezia este totul, totul, totul. Poezia ca abur al unui zeu obscur, capricios. Poezia ca apotează a sfârşitului surâzător.”
„Totul e ca un vis neverosimil, ca un vârtej nebunesc, de care m-am lăsat prinsă şi din care nu-mi doresc decât să cad, revenind cât mai repede la loc: în iureşul acela ameţitor, liniştit, unde îmi încep ziua, spunându-mi rugăciunile şi revenind la masa mea de scris, unde învăţ să iubesc lumea aşa cum este ea: clipă de clipă incredibilă, unică, fantastică, imposibilă, măruntă şi, mai cu seamă, absolută. Adică exact la fel cum o vedeam acum circa douăzeci şi cinci de ani, pe când existam sub un clopot de sticlă.”
Aura Christi
Polemice
Magda Ursache ● Memoria binelui, tentaţia răului/ 28
„Orice artă şi orice investigaţie, ca şi orice acţiune şi orice decizie, par să tindă spre un anume bine; de aceea pe bună dreptate s-a afirmat că binele este cel spre care aspiră toate”. (Aristotel, Etica Nicomahică)
Marginalii
Dana Oprica ● Alegerea regizorului Chris Simion/ 29
Ceea ce oferi rămâne la tine mereu, pe când ceea ce păstrezi este pierdut pentru totdeauna. (Éric-Emmanuel Schmitt)
Plecam dintr-o lume în care îmi creasem un ritual: prezenţa, în fiecare vineri, la Filarmonică şi la premie
re sau spectacole curente, la Teatrul Naţional unde, pe atunci, ne îngrozeau, ne fascinau, ne comutau sistemele gândirii în alte epoci şi pe alte coordonate piesele de teatru în regia lui Silviu Purcărete: Danaidele, Ubu Rex cu scene din Macbeth, Titus Andronicus, Phaedra
Teatru ■ Împotriva uitării
Vissarion Alexa ● Clujul teatral…/ 30
Iubesc, am iubit şi voi iubi Clujul pentru rangul său spiritual, pentru atmosfera tinerească, rafinată, pentru dialogul de substanţă între cele două culturi, română şi maghiară, ce se respectă şi se stimulează prin opere şi artişti stăpâniţi şi stăpânitori de o aleasă viziune umanistă. Clujul are mereu prospeţime, vitalitate şi inedit în tot ce face pentru a semnifica cultura naţională. Oraşul e intens trăit şi îşi dezvoltă existenţa prin acţiune şi gândire…
(Con)texte
Maria-Ana Tupan ● „Între noi, inteligenţii”/ 32
Nimeni nu simte nevoia să privească în jur, la oraşul ce-şi începe spectacolul zilnic, să brodeze posibile biog
rafii în jurul unor călători, cum făcea Virginia Woolf, sau să se piardă în vise cu ochii deschişi, în amintiri sau în proiecte.
Lecturi
Ion Manea ● Biografia unei mari iubiri/ 33
Ca să-l reperăm pe Zanfir Ilie în acest tip de literatură, care, în esenţă ni se pare a fi una de factură identitară, ar trebui să ne reamintim câte ceva despre Alecu Russo, cu a sa „Cântare a României”, despre tecuceanul Calistrat Hogaş, rătăcitor pasional „Pe drumuri de munte”, despre Alexandru Odobescu hălăduind „Pe plaiurile Bisocei”, sau despre reportajele literare ale lui
Geo Bogza
Eveniment
Gala Premiilor Muzeului Naţional al Literaturii Române/ 34
Film
Călin Căliman ● Retrospectiva cinematografică 2016/ 35
Din punctul meu de vedere, filmul românesc al anului 2016 rămâne Sieranevada de Cristi Puiu, aşadar regizorul care a stat la baza Noului Cinema Românesc, îndeosebi prin filmul Moartea domnului Lăzărescu, continuă să domine, calitativ, producţia cinematografică românească, performanţa sa artistică depăşind, net, toate celelalte tentative ale confraţilor
Dana Duma ● Cel mai agreat film al anului/ 36
Aceasta este o îndrăzneală care se cere apreciată, ca şi evitarea unui happy end total, cu o morală eficient s
au didactic transmisă fiicei, eventual vindecată de carierism şi de plăcerile muncii în exces
Revista Film nr. 4 / 2016
Corespondenţă din New York
Roxana Pavnotescu ● Operă experimentală în patru părţi/ 37
De Materie este un spectacol experimental ce se desfăşoară în fosta sală de antrenamente militare a edificiului neo-clasic Park Avenue Armory. Începând din 2007, clădirea găzduieşte spectacole sau evenimente artistice neconvenţionale ce presupun un spaţiu larg şi configurabil
Lecturi
Ramona Ardelean ● O dereglare a epocii noastre: privatizarea spaţiului interior/ 38
În descoperirea acestui spaţiu interior rezidă marea nebunie a omului. Căci ce nebunie mai mare poate exi
sta decât aceea de a te opune, cu ajutorul spaţiului interior, entropiei, sub toate formele ei, în încercarea de a o depăşi?
Antologiile Contemporanul
Poeme de Hans Dama
Traducere şi prezentare de Simion Dănilă/ 39
Poet de etnie şi expresie germană, stabilit în Austria cu acte în regulă în 1974, în urma căsătoriei cu o austriacă, făcând un doctorat în filologie şi o strălucită carieră didactică, ce a culminat cu încadrarea sa la Institutul de Romanistică al Universităţii din Viena, Hans Dama este şi un scriitor complex: poet, prozator, eseist, traducător din poezia română clasică şi modernă. A păstrat în permanenţă legătura cu România, venind cel puţin o dată în fiecare an pe meleagurile natale, sursă a multor versuri vibrând de fiorii generaţi de dezrădăcinare, dar şi de splendidele peisaje campestre şi montane care fac cuprinsul unui volum întreg: Banat-Gedichte/ Poezii bănăţene. Grupajul alăturat include numai poeme scrise în vers clasic din mai multe cărţi ale sale, urmând întocmai tiparul prozodic al originalului în tentativa traducătorului de a-i oferi cititorului român plăcerea de-a asculta armoniile în care Hans Dama se dovedeşte un orfevrier al liricii germanofone.
Vă dorim lectură plăcută!
Doriți să citiți anumite articole din numărul curent (Click aici)
Arhiva revistei Contemporanul (Click aici)
Suplimente ale revistei Contemporanul pentru abonaţi:
Aura Christi, Geniul inimii
Cartea Iluminărilor mele.
Roman în versuri ilustrat de Mircia Dumitrescu
Supliment al revistei Contemporanul pentru abonaţi
Contemporanul, nr. 1/ 2017
Cartea de faţă, pe care cititorul o ţine acum în mână, reprezintă o formă – literar vorbind, foarte complexă, fiindcă ea evoluează pe mai multe voci narative, dintre care doar unele îi aparţin în mod direct autoarei – de exorcism. Geniul inimii e răspunsul unui poet la o experienţă personală plenitudinară, în care bucuria şi suferinţa se întrepătrund reciproc pentru a exprima, împreună şi tensionat, starea de graţie. Există o voce a experienţei biografice în această carte scrisă febril, o alta de martor sau de participant la istorie, tot aşa cum există o voce a puterii şi una a victimei. Deasupra tuturor stă, însă, nu neapărat triumfătoare, dar lucid-cerebrală, chemarea celor două credinţe pentru care merită să trăieşti şi să-ţi rememorezi viaţa atunci când ai ajuns cu ea la răspântie: credinţa în cultura modelelor care te-au precedat şi credinţa deloc ingenuă, ci ivită din cunoaştere, în sacralitatea profundă a celor trăite şi în transcendenţă. (Ştefan Borbély)
A considera un text drept „carte a iluminărilor mele” și a așeza ca titlu al primei părți a volumului sintagma Povestea subteranei ne plasează sub semnul aproape imposibil al drumului către Sine, al cuprinderii, al denudării și al efortului de a înțelege un obiect al cărui adevăr se va afla întotdeauna în proximitatea peșterii lui Platon. E un demers perpetuat, dar niciodată epuizat și aproape exclus din plasma comunicării, care – în situația „romanului” Aurei Christi – nu are corespondențe, nu se apropie de experiența budhistă, nici de prerogativele ocultismului de New Age, ci ne aduce în vecinătatea îndemnului de pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, preluat apoi, ca soluție între a fi și a părea, de către Socrate: „Cunoaște-te pe tine însuți!”. Poți întâlni, pe acest drum, și acel daimonion care a străjuit gândirea aceluiași înțelept atenian ca altă față a „subteranelor” ființei, acolo unde lumina se îngemănează cu întunericul, stare „poetizată” de Goethe, dar prăbușită în tragic de Dostoievski. E o coborâre spre înțelegere prin cuprindere și, implicit, prin atingerea nelimitatului. (Mircea Braga)
Cartea Aurei Christi Geniul inimii pare o stâncă masivă, singuratică, într-un peisaj „mioritic”. Geniul inimii are originalitate şi forţă. Prima parte e lirică, a doua (într-un fel) – o comedie negru-satirică, a treia – predominant epic-narativă. Prima parte este excelentă; mi-am însemnat un număr de poezii memorabile. A doua, în centrul ei mai ales, are secţiuni, pasaje extrem de interesant-plăcute-amuzante, în pofida tonului, uneori, foiletonistic. A treia e impresionantă în ansamblu, armonios-coerentă, de o sinceritate sfâşietoare. În tot volumul, istoricul, religiosul, subiectivul se leagă foarte frumos între ele. Nu-mi plac laudele la adresa lui Nietzsche! De fapt, cum se leagă acest autor de Biblie, de Evanghelii?!
Aura Christi poate fi mândră de o realizare majoră, cu totul originală. Probabil, nu l-a citit pe romanticul britanic Wordsworth; dar el e cel care a scris (sau a început să scrie) o memorabilă autobiografie în versuri. Puţini l-au continuat. Am putea spune că Aura se numără printre cei puţini. (Virgil Nemoianu)
Nicolae Breban, O istorie dramatică a prezentului.
Aventurierii politicii româneşti
Supliment al revistei Contemporanul pentru abonaţi
Contemporanul, nr. 12/ 2016
„O nuanţă autobiografică, perfect întemeiată, irizează concepţia lui Breban de la acest nivel, miza mare a ideii fiind aceea de a demonstra – ceea ce romancierul a mai făcut… – că generaţia din care face el însuşi 
parte (Nichita Stănescu, Matei Călinescu etc.) a transformat literatura într-un asemenea mediu germinativ de excelenţe, prin intermediul promovării esteticului ca replică alternativă sublimă la grotescul ideologic din jur. Trebuie să recunoaştem că Breban rămâne seniorial şi impecabil de fiecare dată când enunţă această dihotomie: de pildă, nu trebuie uitat faptul că Istoria dramatică a prezentului s-a zamislit când împotriva autorului se trăgea cu tunul, pe motivul orchestratei acuze de colaborare cu Securitatea. Nici un raspuns în volum, nimic insidios, revanşard sau resentimentar: doar idei şi fapte, nu psihologie. Jos pălăria!” (Ştefan Borbély)
„Numai cultura, carevasăzica, ne poate lecui de această «nesiguranţă identitară» şi numai ea poate înnobila istoria noastră de care, s-a putut constata, prozatorul maramureşean nu- i mulţumit… Face şi alte profeţii, atunci când în capitolul final vorbeşte despre specificul naţional, dar despre toate acestea vom putea discuta cu alt prilej. Este o temă pe care noi, românii, o aducem mereu în discuţie fie pentru a o sataniza, fie pentru a o apăra. Observ că N. Breban n-o respinge, de plano, cum fac globaliştii, nici «n-o sminteşte» cu un discurs encomiastic, cum fac localiştii. El procedează corect, aşa cum procedează orice intelectual lucid şi responsabil, adică analizează un concept (un concept esenţial) şi încearcă să-i vadă viitorul… Este trist, şi are de ce, când se gândeşte la lumea politică de azi şi la retorica resentimentului şi a răzbunării care domină lumea intelectuală… Să mai spun că are şi în acest caz dreptate, că după douăzeci de ani de libertate intelectualii români, cu precădere scriitorii (ei, care s-au ţinut bine sub regimul totalitar), se detestă cu o grea sinceritate? Îmi amintesc de o propoziţie din Eminescu (reproduc din memorie): «Nu eşti liber, dacă nu eşti drept». Se poate spune şi invers: «Nu eşti drept, dacă nu eşti liber». Liber, în cazul oamenilor de litere, de prejudecăţi, de complexe şi idiosincrazii, de eşecurile şi vexaţiunile pe care ţi le-a provocat istoria şi pe care spiritul nu poate să le stăpânească.” (Eugen Simion)
Ioan-Aurel Pop, Identitatea românească
Supliment al revistei Contemporanul pentru abonaţi
Contemporanul, nr. 11 Noiembrie 2016
Un contrast armonios, dacă pot spune astfel, ba chiar o anume incompatibilitate – rară şi fecundă –, a câtorva trăsături fizice şi spirituale se lasă descoperite în persoana şi în personalitatea academicianului Ioan-Aurel Pop: fragilitatea constituţiei de seminarist supus şi flexibilitatea intelectuală iezuită, disciplina
cazonă şi fervoarea juvenilă, ambiţia încordată şi erudiţia senină, retractilitatea structurală şi sociabilitatea, expansiunea şi temperanţa, apoi spiritul reflexiv, pasiunea pentru istorie şi pentru arheologia arhivistică dublate de interesul viu pentru viaţa Cetăţii şi devoţiunea apostolatului activ. Aerul de copil înţelept nu îl părăseşte în nicio împrejurare. Conduce dialogul, polemica, pledoaria cu diplomaţie şi cu tact pedagogic, astfel încât, dincolo de justeţea argumentelor, impresia pe care fermitatea poziţiei sale asumate şi exprimate o produce rămâne negreşit una de nobleţe şi civilitate. (Angela Martin)
Îl găsim aici pe Ioan-Aurel Pop istoricul, cel pentru care trecutul nu e simplă literă moartă sau inventar de cronologii seci şi controversate, ci chiar temelia prezentului. El este autor şi coordonator de impresionante spectacole ale rădăcinilor noastre – întrepătrunse cu ale altor neamuri, dar păstrându-şi autonomia şi specificitatea. Îl descoperim pe cititorul şi degustătorul de literatură bună, pentru care textul scris se cuvine a fi nu doar exact şi nepărtinitor în încheierile sale, ci şi rostit memorabil, în cuvinte potrivite care să probeze caratele limbii române. Îl întâlnim în fiecare pagină pe Ioan-Aurel Pop omul cetăţii, prezent în miezul lucrurilor şi gata să pună umărul la bunul lor mers. Atent la seisme mai mari ori mai mărunte ale vremii, intervine prompt şi expresiv de câte ori simte că punctul pe i a fost rătăcit în polemici goale. Îl găsim pe Profesorul îndrăgostit de Universitate şi de rosturile acesteia în lumea contemporană, cel care ştie, pe urmele lui Vasile Pârvan, care este „datoria vieţii noastre”. Citim elogiile sale atent cumpănite la marile figuri ale culturii naţionale şi argumentele sale ferme despre legitimitatea sentimentului naţional. (Irina Petraş)
Acad. Ioan-Aurel Pop este nu doar un istoric şi un dascăl respectat şi iubit, ci şi un constructor de instituţii, precum şi un om al cetăţii, o conştiinţă activă şi responsabilă prezentă în dezbaterile publice privind soarta disciplinei ce o profesează, în polemicile referitoare la evoluţia comunităţii locale şi a ţării. Domnia Sa este un istoric care şi face istorie. Director din 1993 al Centrului de Studii Transilvane, director al institutelor culturale româneşti de la New York şi Veneţia, rector al UBB din 2012, Acad. Prof. Ioan-Aurel Pop şi-a lăsat amprenta inconfundabilă asupra destinului acestor instituţii şi a oamenilor care gravitează în jurul lor. (Ioan Bolovan)
Academician, profesor universitar, doctor în istorie, rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, specialist în Evul Mediu despre care se chinuie de o viaţă să-i convingă pe toţi că e departe de a fi „întunecat”, că nu a existat „barbarie medievală”, că a fost foarte multă lumină. Vorbeşte cinci limbi, e membru în mai multe organisme ştiinţifice din ţară şi din lume, e autor, coautor al câtorva zeci de cărţi, unele apărute la edituri de prestigiu din străinătate. A fost, printre altele, directorul Centrului Cultural Român din New York (1994-1995), directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia (2003-2007) şi directorul Centrului de Studii Transilvane (din 1992). (Rodica Lăzărescu)
Ioan-Aurel Pop restituie la modul ştiinţific, dar şi afectiv, o forma mentis autohtonă, continuând astfel linia de referinţă a istoricilor şi universitarilor transilvăneni. (Mircea Muthu)
Toate popoarele sunt preocupate de identitatea lor, dar la români această chestiune a îmbrăcat forme speciale. Românii, locuitori până în epoca modernă în două principate autonome supuse Porţii Otomane şi râvnite de mulţi alţi vecini, dar trăitori şi în vaste provincii ocupate de unguri, de austrieci, de ruşi şi de turci, pierduţi în mijlocul atâtor străini rapace, s-au întrebat, parcă mai mult decât alţii, de unde vin şi cine sunt ei. Până la urmă însă, toate popoarele mici, lovite de soartă şi lăsate la cheremul celor mari, au asemenea preocupări, transformate uneori în adevărate obsesii. (Ioan-Aurel Pop)
Noutăți editoriale:
Noutăți editoriale în format pdf (link salvare)
Abonați-vă la revista Contemporanul și beneficiați de reduceri și suplimente gratuite! (click aici)
Vezi toate suplimentele apărute cu revista Contemporanul (click aici)
Revista în format tipărit este distribuită de Editura Maxim Concept (tel.: 021 317 90 81).
Poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării: InMedio, RelayCărturești – Verona București Pasaj Universitate – București. Abonamentele se pot face la sediul redacţiei sau prin: Compania Naţională „Poşta Romană” SA, Acta Legis SRL, SC Orion Press Impex 2000 SRL, SC Manpres Distribution SRL. Adresa redacţiei: Asociaţia Contemporanul CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 Tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18. E-mail: [email protected]; [email protected]
