Revista Contemporanul nr. 01 Ianuarie 2020 – Ioan-Aurel Pop • 65
Revista Contemporanul nr. 01 Ianuarie 2020
Clubul Ideea Europeană
Nicolae Breban ● „Naţiunea română este aptă de democraţie” / 3
Libertatea n-a apărut nici până astăzi. Noi ne am transferat – permiteţi mi acest cuvânt – dintr-un sistem în alt sistem de acelaşi tip, dintr-un tip de colonie – în alt tip de colonie.
Astăzi satul românesc pare a fi distrus, spun unii indivizi, inclusiv colegi de‑ai mei. Dar eu cred că e fals. Satul românesc e viu; satul românesc nu poate fi distrus.
Sunt unii economişti care spun că nu mai există economie românească; toată economia care există la noi este străină şi asta se vede, căci toate marile bănci sunt străine.
România de astăzi, Principatele Danubiene au fost create de câţiva scriitori prin Asociaţia scriitorilor din 1866 care a fondat Academia Română.
Cronica literară
Ştefan Borbély ● Non‑distanţa reflexivă / 4
Ajungem, în mod inevitabil, la o dilemă pe care volumul o transmite în integralitatea sa: reprezintă lumea de dincolo acea organizare, acea claritate cristalină spre care am tot tins în zadar în viaţa noastră dezordonată de aici, plină de texte, de întrebări fără răspuns şi
de sânge?
Platforma Civică Împreună • Apără Copiii României
Mihai Gheorghiu, Mircea Platon, Ana Săcrieru / 5
Platforma civică apolitică ÎMPREUNĂ, compusă din 506 ONG‑uri şi 130.000 membri susţinători persoane fizice, mandatată de 330.000 de cetăţeni români în campania Apără copiii României,
semnalează aspecte de o gravitate maximă cu privire la ideologizarea învăţământului în România prin proiectul de reformă gândit şi implementat de „experţi”.
Numeroase ONG‑uri desfăşoară diverse programe de schimbare la firul ierbii a învăţământului românesc. Sute de şcoli din România au fost înscrise de directorii lor în aceste programe.
La nivelul gimnaziului se urmăreşte să se „dezvolte în principal interesul pentru ştiinţă, arte, studiu şi muncă”, limba şi literatura română, istoria şi geografia fiind trecute pe linie moartă. Literatura română, conform acestei „viziuni”, nu mai este studiată şi cronologic, în context istoric, ci doar ca „ştiinţă a comunicării” în limba română.
Punctul de vedere al Academiei Române privind unele aspecte ale învăţământului preuniversitar din România / 6
Şcoala nu trebuie redusă la o instituţie de prestări de servicii care livrează ocupanţi de locuri de muncă robotizaţi, limitaţi. Şcoala trebuie să‑i dea absolventului sentimentul că viaţa sa are un sens, o motivaţie culturală, care se concretizează într‑o armonie a identităţii personale şi a celei naţionale, cu apartenenţa la cultura europeană şi la cea planetară.
Convingerea noastră – aidoma mesajului din mottoul pus la intrarea unei faimoase universităţi – este că o naţiune nu moare în urma atacurilor cu rachete balistice intercontinentale, ci în urma distrugerii sistemului ei de învăţământ, de educaţie în general.
Comunicarea corectă nu se învaţă punând între paranteze textele literare, ci, dimpotrivă, prin cultivarea, explicarea şi aproprierea lor. Limba română armonioasă se află, în primul rând, în literatura română, care, odată studiată, garantează exprimarea corectă în mass-media, în sport, în IT, în tehnică etc.
Ideea reducerii orelor de istorie cu scopul asigurării educaţiei globale şi pregătirea viitorilor „cetăţeni europeni” este absurdă; identitatea europeană nu se poată obţine prin distrugerea identităţilor naţionale, ci, dimpotrivă, prin fortificarea lor.
Cronica literară
Constantina Raveca Buleu ● Eliade, Noica şi Zamfirescu / 8
Eliade şi Noica întruchipează în economia concursului – arată autorul – spiritul savant, obsedat de ştiinţificitate şi antrenat în Occident, pe când Ion Zamfirescu reprezintă intelectualul cuminte.
Contemporanul. Ideea Europeană azi (V)
Hans Dama ● Un orizont larg / 9
Contemporanul înseamnă poveste, miracol şi credinţă mărturisită.
Bogdan Mihai Dascălu ● O casă cu porţile niciodată zăvorâte / 9
Prin acest asumat dialog european, fără umbrirea identităţii culturale, Contemporanul. Ideea europeană îşi revendică un parcurs propriu şi, în analiză sincronică, o poziţie distinctă în raport cu celelalte publicaţii româneşti.
Diana Cozma ● Recunoaştere a valorilor trecutului şi prezentului / 9
Da, cenzura a supravieţuit comunismului şi s‑a transformat dintr‑un reflex birocratic rutinat, dintr‑un mecanism obosit uşor de trişat, în cel mai acerb instrument de introducere a pumnului în gură.
Bogdan Creţu ● O identitate aparte / 10
Revista Contemporanul. Ideea Europeană, când mi‑a deschis uşa, a făcut‑o cu toată inima, mi‑a oferit pagina albă de umplut şi nu mi‑a smintit un cuvânt de la locul lui.
Nicoleta Sălcudeanu ● La dublă aniversară / 10
Puţine, prea puţine reviste postcomuniste au renunţat la cenzură, după căderea comunismului. Este un adevăr dur, dar cât se poate de puternic şi de revoltător.
„Conte” a fost printre puţinele case în care am fost primită fără nici un fel de precondiţii sau prejudecăţi, o casă în care am avut o voce între altele, dar propria mea voce, o casă unde se poate respira.
Eveniment
Premiile Academiei Române pentru anul 2017 / 11
Joi, 12 decembrie 2019, a avut loc ceremonia de decernare a premiilor Academiei Române pentru cele mai reprezentative creaţii ştiinţifice şi culturale realizate în anul 2017. Evenimentul s‑a desfăşurat în Aula Academiei Române, începând cu ora 11. Premiile au fost înmânate de acad. Ioan‑Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române, în prezenţa Biroului Prezidiului şi a membrilor Adunării Generale. Au fost decernate 70 de premii, care recompensează performanţa culturală şi ştiinţifică românească a anului 2017, concretizată în opere individuale sau realizate în colaborare.
Ioan-Aurel Pop • 65
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române ● Un profesor european erudit şi un istoric român patriot / 12
Şcoala nu e doar un concept sau o instituţie, şcoala pentru profesorul Ioan‑Aurel Pop este o stare de spirit şi o responsabilitate majoră. Când îţi iubeşti învăţăceii, când înţelegi că ai puterea de a contribui la reuşita lor, îţi iubeşti şi domeniul, îţi iubeşti comunitatea şi ţara.
Susana Andea ● Un om între oameni… / 13
Iulian Boldea ● Adevărul ca destin asumat / 13
Întreaga sa activitate rezumă semnificaţiile unui destin cultural perceput ca un drum neabătut către adevăr. Către adevărul restabilirii unei imagini credibile a trecutului nostru comun, a obârşiilor noastre identitare emblematice.
Ioan Bolovan ● Dragului nostru profesor / 14
Un mare „drag” de istorie şi şcoală este întreaga sa existenţă. Iar noi, peste 36 de generaţii de absolvenţi ai Almei Mater Napocensis, îi datorăm şi lui întreaga noastră formare
Mircea Braga ● Ultimul secret al istoriei / 15
Ştim că Europei nu i‑a lipsit „vocaţia” colonizării, de unde aducerea unei nuanţări de prim plan în criteriile de admitere, ale creării organismelor birocratice de elaborare şi de implementare a valului de norme, ale legislaţiei privind nu doar admiterea ţărilor în Uniune, ci şi adaptarea/ refacerea mecanismelor interne ale acestora la principiile comunitare, vizate fiind cu precădere domeniile economic, financiar.
Ion Cârja ● Întâlnirile mele cu Ioan‑Aurel Pop / 16
Colegii mai mari povesteau entuziasmaţi despre cum a lăsat deoparte Profesorul tema prelegerii programate pentru ziua respectivă, predându‑le în schimb o lecţie magistrală despre locul Eminescului în cultura română modernă!
A‑l citi sau asculta pe Ioan‑Aurel Pop este o încântare, o satisfacţie a minţii şi o bucurie a sufletului, o incursiune într‑o zonă în care slujirea muzei Clio este ridicată la rang de artă.
Aura Christi ● Un om de seamă / 17
Prin domnii profesori Ioan‑Aurel Pop, Gheorghe Păun şi Victor Voicu, prin semnatarii acelei declaraţii istorice, Academia Română – instituţia care serveşte naţiunea română – a dat un semn.
Tot atunci l‑am auzit pe Ioan‑Aurel Pop exclamând, la un moment dat, cu o emoţie profundă: „Aş fi visat oare vreodată să stau la o masă cu marele Nicolae Breban? În studenţie citeam pe rupte Animale bolnave şi Bunavestire! Iar acum stau cu Domnia Sa la aceeaşi masă!” Istoricul însuşi fiind un magistru, era emoţionat de vecinătatea unui maestru admirat din adolescenţă.
Aurel‑Teodor Codoban ● O profundă şi structurală fineţe a fiinţei / 19
Aveam să descopăr însă că această fineţe profundă şi esenţială e asociată, paradoxal, cu o forţă interioară care îi dădea o rezistenţă de alergător de fond şi care făcea din el o personalitat
e de cursă lungă pe care poţi miza cultural şi moral, cum ar fi spus Noica.
Atitudinea lui Ioan‑Aurel Pop ca rector a fost salvatoare tocmai graţie fineţii elegante a unei personalităţi, care a refăcut adevărata democraţie academică bazată pe principiul de conducere a unui primus inter pares. Universitatea a respirat uşurată de povara grobianismului cultural şi a evoluat cu adevărat remarcabil.
Theodor Codreanu ● Despre mistificarea istoriei naţionale / 20
Un lucru devine sigur: adevăraţii eurosceptici nu sunt cei care‑şi apără naţiunea, ci victimele corectitudinii politice. Cartea domnului Ioan‑Aurel Pop stă mărturie şi nu va rămâne singulară.
Comuniştii au condamnat Doina eminesciană în numele înfrăţirii între popoare, împotriva culturii naţionalist‑burgheze. Ideologii de azi o fac în postură de moştenitori ai marxismului cultural, pe filiera troţkistă a Şcolii de la Frankfurt. Aşadar, coincidenţele remarcate de Ioan‑Aurel Pop privitor la evaluarea capodoperei eminesciene nu sunt deloc întâmplătoare.
Liliana Danciu ● Umanistul secolului XXI / 22
Alături de ceilalţi membri ai Academiei Române, istoricul Ioan‑Aurel Pop militează pentru reformarea corectă a învăţământului românesc contemporan şi revenirea lui la fundamentele clasice ale învăţării.
Adinel Ciprian Dincă ● Lecţii predate, lecţii învăţate / 23
Lecţia predată de profesorul Ioan‑Aurel Pop este în cele din urmă o combinaţie neobişnuită de erudiţie, putere de muncă, generozitate, modestie şi, nu în ultimul rând, bună disp
oziţie, o lecţie fascinantă şi uşor de învăţat, însă incredibil de dificil de transmis mai departe.
Ioan Drăgan ● Un model profesional de succes / 24
Îmi amintesc şi acum uimirea clamată de un istoric clujean, solicitat să‑l „mediteze” înainte de examenul admitere, în moda timpului, după prima şedinţă cu tânărul venit din Braşov: „Eu nu mai am ce să‑l învăţ pe acest băiat!”
Stăpâneşte, cunoaşte şi respectă în acelaşi timp valorile şi istoria altor popoare, limbile marilor culturi europene, ceea ce îi permite să evite exagerările de naţionalism îngust atunci când îşi promovează ţara şi să dialogheze de la egal la egal cu omologi ai săi în misiunile nenumărate întreprinse pe mapamond, în interesul Universităţii clujene, al Academiei sau al comunităţii istoricilor români, pe care‑i reprezintă cu distincţie la reuniunile internaţionale.
Sorin Lavric ● Trecutul României cu răspundere lucidă / 25
Tonul ferm cu care Ioan‑Aurel Pop a respins terfelirea trecutului în numele demitizării lui i‑a atras destule scatoalce pe linie ideologică. Dar istoricul are pielea bătătorită şi sufletul cald, drept care nu se clatină în faţa insinuărilor, de aici şi seninătatea cu care apasă tocmai pe temele pe care clar‑văzătorii progresului secular le vor scoase din catastife: biserica, tradiţia, etnia, şcoala, cartea.
Ioan Lumperdean ● Drumul prieteniei / 25
Ioan‑Aurel Pop a fost mereu pe primul loc, fiind notat numai cu 10. A rămas în fruntea noastră până la finele studiilor universitare
Constantin Lupeanu ● Ordinul omeniei / 26
În anul 2020 va fi publicată în limba chineză lucrarea De la romani la români, o incursiune mai adâncă în meandrele istoriei noastre.
Adrian Majuru ● Pentru un proiect de ţară: Reprofesionalizarea / 26
României îi lipseşte o „hartă a viitorului”. Iar această cartografiere a viitorului ţine numai de factorul uman. Şi anume de investiţia continuă în factorul uman. După cum spunea la vremea lui Spiru Haret, „cum arată astăzi şcoala, va arăta mâine ţara”.
Din interiorul acestui fenomen în desfăşurare, Ioan‑Aurel Pop ne relevă o realitate ignorată însă de către decidenţii politici.
Dana Oprica ● Să te aduni odată cu istoria… / 27
Mircea Platon ● Ioan‑Aurel Pop şi România limpede / 27
Pall‑Szabo Ferenc ● Calitatea de a fi om / 28
Violeta P. Popescu ● Legătura cu frumoasa mea Românie / 28
Cuvântul „excelenţe româneşti” este auzit din ce în ce mai des nu doar pe bătrânul continent, ci şi în multe alte colţuri îndepărtate ale lumii.
Dumitru Preda ● La aniversare / 29
Gabriel‑Virgil Rusu ● Profesorul / 29
Catedra este o instituţie veche, de când există învăţământ în lumea noastră sublunară, este ceea ce înnobilează, dă prestanţă şi autoritate celui hărăzit a fi profesor. Har, pentru că fără o asemenea însuşire profesia este văduvită de conţinut
Alexandru Surdu ● Un Preşedinte şagunist al Academiei Române / 30
I‑a plăcut în special istoria, căreia i s‑a şi consacrat pe viaţă, obţinând succese incontestabile, până când a reuşit să fie considerat reprezentantul prin excelenţă al istoriei medievale şi moderne a Transilvaniei.
Răzvan Theodorescu ● Mai tânărul meu coleg / 30
Ioan‑Aurel Pop este un european autentic cu identitate românească apăsată, aşa cum se cuvine astăzi să fie un intelectual al acestui meridian care uneşte Apusul şi Răsăritul
Maria‑Ana Tupan ● Naraţiunile României Moderne / 30
Victor Voicu ● Stâlpii Adevărului / 31
Ioan‑Aurel Pop este un om al dialogului, al înţelegerii între oameni, al consensului. Nu agreează discordia şi violenţa limbajului, deşi are un temperament puternic reactiv, reacţionează la nedreptăţi şi derapaje morale
27 ianuarie – Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului
Corespondenţă de la Auschwitz‑Birkenau
Mihaela Rusu ● Aproape de Dumnezeu / 36
În cinci ani, în complexul de lagăre de concentrare de la Auschwitz au murit un milion de oameni fără ca nimeni să poată face ceva.
Pe parcursul celor cinci ani de existenţă, modul de operare al lagărului s‑a schimbat mult
Încercam să adorm, ştiind că mai sunt câteva ore până la destinaţie şi, din nou, auzeam paşii celor ce mergeau către aşa‑zisele „duşuri”, sfârşind gazaţi şi apoi arşi.
27 ianuarie – Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului
O carte‑eveniment
Mirel Taloş, Undeva În Transilvania, Editura RAO, 2019
Un roman docu‑ficţiune la loc de cinste pentru omenirea postauschwitziană / 38
În primăvara anului 1944, evreii din Sălaj sunt deportaţi la Auschwitz, iar romanul Undeva în Transilvania prezintă desfăşurarea acestei operaţiuni ca pe o smulgere din rădăcini a acestei comunităţi. Sunt scene de un dramatism tulburător
Boris Marian Mehr ● La Şimleu era un ghetou / 38
Romanul lui Mirel Taloş Undeva în Transilvania, apărut la editura RAO, se înscrie în marea literatură dedicată Holocaustului, iar locul este bine precizat – Şimleu Silvaniei, anul 1944, după îndepărtarea lui Horthy de la conducerea Ungariei.
Familia lui Brumălă şi cea a fratelui său Leibiş formau mica comunitate evreiască din satul Jac. Ce s‑a întâmplat cu ei? Dar cu şase milioane de evrei ce s‑a întâmplat? La Şimleu există azi Muzeul Holocaustului.
Marian Victor Buciu ● Despre romanul referenţial / 39
După ameninţări, vin masacrele hortyste maghiare, din Sălaj, la Trăznea (9 septembrie 1944,
93 de morţi, 87 români, 6 evrei) şi Ip (13‑14 septembrie 1944, 157 de morţi), notate scrupulos la subsolul cărţii. Se adaugă munca forţată în Ucraina cu evrei
Adrian Dinu‑Rachieru ● În afara istoriei / 40
Remarcabil prin detentă problematică şi scriitură, romanul lui Mirel Taloş este menit, credem, unei fulminante cariere internaţionale. Care, la Ierusalim, în cadrul Conferinţei Kissufim, unde a fost lansat, a început deja…
Adrian Lesenciuc ● Despre actorii compleţi ai piesei cu o singură reprezentaţie… / 41
Despre această cumplită prigoană a evreilor din istorie s‑a mai scris. Nu s‑a prea scris despre prigonirea evreilor din Transilvania de către autorităţile maghiare.
Procesul ghetourilor din nordul Transilvaniei este, într‑un fel, reacţia de răspuns a istoricului român de origine evreiască, supravieţuitor al lagărului de exterminare de la Auschwitz, la Istoria Transilvaniei publicată la Budapesta sub egida Academiei Maghiare de Ştiinţe, în ale căror peste două mii de pagini din cele trei volume s‑au înghesuit nu numai „imprecizii şi date greşite, ci mai ales denaturări şi falsuri, care merg până la pângărirea celor mai luminoase momente din istoria poporului român, până la jignirea demnităţii naţionalităţilor ce au convieţuit de secole pe străvechiul pământ românesc al Transilvaniei”.
Cronica plastică
Luiza Barcan ● Un benefic schimb cultural / 43
În aspectul ei general, expoziţia de artă bulgară contemporană de la Palatul Parlamentului a atras atenţia prin două particularităţi
Vă dorim lectură plăcută!
Vezi articolele din numărul curent (Vezi aici)
● Revista Contemporanul în format tipărit și pdf ●
este disponibilă inclusiv pe Librăria Ideea Europeană (click aici)
Proiect apărut cu sprijinul financiar din
Fondul recurent al Donatorilor – Academia Română
Noutăți editoriale (Click aici)
Arhiva revistei Contemporanul (Click aici)
Abonați-vă la revista Contemporanul și beneficiați de reduceri și suplimente gratuite! (click aici)
Vezi toate suplimentele apărute cu revista Contemporanul (click aici)
Revista în format tipărit este distribuită de Editura Maxim Concept
(tel.: 021 317 90 81).
Poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării:
InMedio, Relay
Cărturești – Verona București
Pasaj Universitate – București.
Adresa redacţiei:
Asociaţia Contemporanul
CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780
Tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18.
E-mail: [email protected]; [email protected]
