Arhiva Contemporanul

Revista Contemporanul nr. 01 Ianuarie 2022

Revista Contemporanul nr. 01 Ianuarie 2022

Editorial
• Nicolae Breban • Luciditatea vocaţiei / 3
La Cehov poţi învăţa asta, pentru că schiţele sale au un fel de pedagogie superioară a creaţiei. La Tolstoi şi Dostoievski nu mai poţi să distingi trăsăturile, dacă eşti tânăr scriitor.
Despre doi inşi se vorbea astfel: despre Adrian Păunescu şi despre Ioan Alexandru. Despre Ioan Alexandru ca de un blagian, iar despre Păunescu ca de un macedonskian.

Marginalii critice
• Marian Victor Buciu • După război / 4
Două căi traumatice le prefac acestor marginali viaţa: războiul mondial şi violul.
Naratorul e cel care constată că femeile trăncănesc acasă ca bărbaţii la bufet şi el taie scena cu un scurt enunţ: „Vorbiră nimicuri”.

Cronica literară
• Ştefan Borbély • Scriptum / 5
Adevărata vocaţie a ziaristului o reprezintă, de fapt, scrisul literar, motiv pentru care el nu numai că îşi invidiază tandru colegii care lucrează la secţiile de cultură ale diferitelor ziare sau la revistele de profil, dar este şi constrâns să trăiască schizoid.
Prin numele ales şi prin structura sa interioară, Bleer e construit după paradigmele clasice ale eroului din romanele Contraculturii anilor ’60.

EvenimentPremiile Academiei Române pentru anul 2019 / 7

Cronica literară
• Constantina Raveca Buleu • Caligrafia japoneză / 8
Nuanţat, studiul se opreşte apoi la dezvoltarea caligrafiei în perioadele Momoyana şi Edo (1568‑1868), cu un excelent intermezzo analitic dedicat Secretelor caligrafiei.
Excelent documentat şi impecabil susţinut la palierul terminologiei de specialitate, capitolul Caligrafia japoneză: de la învăţăturile secrete medievale la avangarda secolului
al XX‑lea
explorează originea chineză (1400 î.Hr.).

Breviar de civilizaţie europeană
• Răzvan Theodorescu • Artă şi spiritualitate Est‑Europeană. De la iconoclastie la Kandinsky / 9

Polemice
• Theodor Codreanu • Dezlănţuirea barbariei / 10
Sofistică strălucitoare sub aparenţe ştiinţifice, la doctrinarii socialismului marxist‑leninist. Asta face şi colonelul Narîşkin în frecventele sale dialoguri cu autorul jurnalului.
Pandemia de coronavirus va desăvârşi, probabil, ceea ce istoria secolului al XX‑lea începuse deja. Şeicaru argumenta cu diferenţa dintre uriaşa Armată Roşie şi faimoasa invocare stalinistă a diviziilor Vaticanului.

Din arhivele demnităţii
Ioan‑Aurel PopRomânia ca proiect de stat / 11
„Patria” este ţara însufleţită de oameni, de poporeni, de fiinţe gânditoare. Cuvântul descinde din latinescul pater, adică „tată”, în sens de înaintaş de sânge.
Patria este nu numai locul în care ne‑am născut, ci şi tărâmul în care s‑au născut, au trăit şi s‑au îngropat toţi ai noştri.

Clubul Ideea Europeană
• Sabina Popescu în dialog cu Victor Voicu
Cum poţi să‑ţi permiţi să ataci cetăţile identitare şi de credinţă ale românilor: biserica şi academia? / 12
Ce destin avem noi? Avem resurse, avem pământ, avem oameni inteligenţi, avem de toate. Ne trebuie educaţie, lideri şi valori. Trebuie să ne respectăm şi să dezvoltăm ţara.
Când urci pe munte, la 2.000 de metri, te loveşti, sângerezi, te răneşti. Credeţi că educaţia este altfel? E ca urcatul pe un munte.
Oliver Jens Schmitt în presa elveţiană (…) a denigrat şi Biserica, şi Academia Română, precizând că acestea „ameninţă prin ideologia naționalist‑ortodoxă legăturile României cu Occidentul”.
Educaţia nu este joacă, ci un proces dificil, de lungă durată, constant. Educaţia e un proces permanent, cu eforturi şi suferinţă, care nu se încheie niciodată.
Această boală este perfidă, e „făţarnică”, adică se adaptează, îşi schimbă virulenţa, creşte contagiozitatea, atacă organe: plămânul, inima, vasele de sânge, deci inclusiv sistemul nervos central, rinichi, ficat, musculatură.

Conferinţele Academiei Române
• Jean‑Jacques Askenasy • Incursiunea mea în tainele somnului / 14
Parcursul profesional al neurologului Askenasy a luat o nouă turnură odată cu emigrarea în Israel, în anul 1972.

Polemice
• Constantin Toader • Cântarea digitalizării / 15
Peste tot asistăm la Cântarea Digitalizării, peste tot răsună imnuri de slavă, ridicate de corurilor reunite ale birocraţilor ministeriali, universitarilor utopici şi managerilor firmelor IT.
Profesorul vechi, retrograd – reacţionar, va fi treptat eliminat din spaţiul şcolar, odată cu mentalităţile sale vetuste, legate de cărţi, biblioteci, educaţie intelectuală, de tot ceea ce ţine de trecut.

Polemice
• Crişu Dascălu • Civilizaţia robinetului / 16
Cel dintâi se străduieşte să ne spună cum să trăim într-o lume tot mai ostilă. Cum putem supravieţui într-o lume ce ne aparţine tot mai puţin.

Semnal editorial
• Dana Oprica • O activitate de cercetare / 16
Nu lipsesc pictorii şi zugravii de biserici şi mănăstiri – mulţi dintre ei călători la Muntele Athos – care îmbină stiluri occidentalizante cu imagini din lumea simplă a satului.

Ideologii contemporane
• Mirel Taloş • Revanşa lui Marx. Identitatea de idei între marxism şi corectitudinea politică / 17
Ce ne face să credem că cele două sisteme de idei, comunismul şi corectitudinea politică, sunt două mulţimi juxtapuse?
Acest mănunchi de idei de sorginte marxistă a luat forma unei noi ideologii, numită îndeobşte corectitudine politică (în planul ideilor) şi progresism (în politică).

Din arhivele demnităţii
Mircea PlatonDin nou despre continuitatea elitelor şi elitele continuităţii / 18
Acest tip de comportament reduce elitele la rolul de proletar intelectual, la cel de salahor năimit din domeniul culturii care, oricât de bine ar fi plătit, nu are independenţa specifică elitelor adevărate. Fenomenul este global.
Şcoală, tradiţie, naţiune. Acestea au fost coordonatele în jurul cărora au funcţionat şi s‑au autoedificat elitele culturale româneşti.

Modele europene
• Simona Modreanu • Eugen Simion şi timpul trăirii, timpul nedesăvârşirii / 19
Eugen Simion trasează încă un cerc în jurul operei cioraniene, analizând dosarul de presă românească şi occidentală, receptarea criticilor şi filosofilor epocii fiind un indicator valoros al orizontului de aşteptare cu care s‑a confruntat moralistul.
Eugen Simion descoperă, şi admite, foarte repede, ceea ce pentru mulţi comentatori ai operei cioraniene a fost o piatră de încercare de care amarnic s‑au împiedicat, anume faptul că cei doi versanţi – român şi francez – sunt ai unuia şi aceluiaşi munte, indisociabili şi complementari.

Avanpremieră editorială
Florin Zamfirescu. Actorie sau magie. Drumul spre tine însuţi
Editura Ideea Europeană, 2022 / 21
Dramaturgul este cel care, după momente de contact subiectiv cu lumea, de reacţie necontrolată poate, de obsesie, recurge la latura raţională, singura care îl poate ajuta.
Spectatorul vine la teatru ca să fie impresionat. Numai aşa se poate acţiona asupra sa, numai atunci se poate naşte ceea ce grecii numeau katharsis, adică purificarea, eliberarea.
Aura ChristiÎntre arta de a fi om şi arta de a fi actor / 23
Ei, tocmai la temelia previzibilului se pun tone de dinamită în aceste rânduri, care te fac să arzi ca o torţă, să te aduni din cenuşă şi să te pregăteşti sufleteşte să arzi, ca focul, iarăşi.
Se recurge la sprijin, la ghidare şi se trage cu ochiul la Sfânta Scriptură, la trezoreriile acashice, la înţelepciunea călugărilor tibetani şi, inevitabil, spre maeştri de referinţă ca, bunăoară, Stanislavski, Artaud, Meyerhold, Brecht, Grotowski, Strasberg ş.a.

Cartografii simbolice
• Adrian Majuru • „Ce este în realitate românia?” / 24
Ce i-a atras aici pe aceşti oameni feluriţi, mai ales că unii dintre ei n-au mai plecat, cum au fost cei doi francezi, Ulysse de Marsillac şi Frédéric Damé?

Eveniment
• Cosmin Nasui • 150 de artişti în temniţele comuniste / 25
Proiectul „Artişti în temniţele comuniste”, creat de platforma muzeală privată PostModernism Museum în 2021, aduce în atenţie peste 150 profile de artiste şi artişti care au suferit în temniţele comuniste.

Eseu
• Mircea Braga • Călătorind cu magii / 26
Cu o asemenea trăire, însă, ieşim de sub constrângerile date de rigorile categoriale ale istoriei, funcţionale la nivelul timpului şi al spaţiului.
Magii înţeleseseră că religia creştină venise pe căile unui act de interiorizare, de – dacă putem spune aşa – trăire a unei realităţi care învăluia, prin asumare, existenţa credinciosului.

Contemporanul • 140
• Victor Ravini • Corabia Amiral a culturii române / 27
Contemporanul. Ideea europeană s‑a afirmat ca o prestigioasă publicaţie naţională de cultură, politică şi ştiinţă, nealiniată nici unui partid politic. Apare sub egida Academiei Române.

Antologiile Contemporanul
• Cinzia Demi / 28

Antologiile Contemporanul
• F. Attila Balázs / 29
nu lăsa nimic la voia întâmplării
literele în sine sunt doar pleavă şi noroi
sens le dă numai un plan precis
munca şi oportunitatea

Viaţa muzicală
• Sorana Mănăilescu în dialog cu Mihai Constantinescu
Festivalul Internaţional „George Enescu” – cel mai mare festival din lume în anul 2021 / 30

Poezie
• Corina Oproae / 31
eşti cel ce priveşte în timp ce viaţa trece, cel ce
trăieşte în spaţiul care se iveşte între a trăi şi a
contempla

Modele europene
• Adrian Dinu Rachieru • Basarab Nicolescu în două ipostaze / 32
Pentru Basarab Nicolescu, tânăr asistent la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti, ajuns, în 1968, la Paris, Cenaclul de la Neuilly („descoperit” prin bunăvoinţa pictorului Victor Cupşa) a fost „templu al culturii româneşti din exil”.
În numele biotehnologiei, marele proiect al transumanismului, ca „ideologie ascunsă”, râvneşte eliminarea transcendenţei, omul dorindu‑se egalul lui Dumnezeu.

Ziua culturii naţionale • (Con)texte
• Maria‑Ana Tupan • Eminescu, epistemologul / 33
Publicarea anastatică a manuscriselor în urma strădaniilor academicianului Eugen Simion (care ştie singur cât l‑a costat inestimabilul act de cultură) înseamnă salvarea de la pieire şi păstrarea caietelor cât mai aproape de original.

Cealaltă scenă
• Alexa Visarion • A fi poporul lui Eminescu / 34
Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfântă, nu uit, când sunt la Bucureşti, să depun şi eu o floare la statuia din faţa Ateneului, opera sculptorului Gh. Anghel. […] Am învăţat şi predat euforic – multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla şi Dej.
Cât de fericit sunt că am prilejul să‑mi mărturisesc dragostea pentru Eminescu şi fenomenul românesc!

Polemice
• Magda Ursache • Ne „distanţăm” de istorie? / 35
„Ziua Naţională doar pentru vaccinaţi. Nu se admit teste”. S‑or mai suci guvernanţii, cum ne‑au obişnuit, mai ştii?
Am perceput totdeauna Ziua Naţională ca pe o pâine caldă, rotundă, dodoloaţă ca România Mare. Dar ne mai doare harta României Mari?

Film
• Dana Duma • Cum ne construim duşmanul apud Ridley Scott / 36

Marginalii
• Clelia Ifrim • Numere transcendentale / 36

Arte plastice
• Luiza Barcan • O reuşită la a treia ediţie – tabăra de sculptură în piatră măciuca / 37
Opt sculpturi sunt cioplite în marmură de Carrara, iar cea de‑a nouă din marmură de Ruşchiţa.
Lucrarea inspirată de celebrul „Gânditor” al lui Auguste Rodin exaltă virtutea cognitivă a fiinţei umane.

Cultură, imagine, civilizaţie
• Dalina Bădescu • Imaginea, între ficţiune şi patologie / 38
Să ieşim cu totul din prezentul inconfortabil, plin de restricţii fizice şi comportamentale şi să păşim împreună în minunata lume nouă, care nu numai că ni se promite, ci ni se şi administrează, ca o picătură chinezească.
Aceste păpuşi mecanice şi abstracte, mereu cu gura întredeschisă, nu au nicio legătură cu fiinţa, ci doar cu piaţa, fiindcă ele vând, vând tehnologii noi, vând ecrane mai mari şi mai luminoase.

Teatru
• Dana Pocea • Tineri regizori pe scena teatrului naţional „Radu Stanca” din Sibiu / 39
Actorii şi spectatorii devin parteneri, actanţi pe axa unor norme, principii şi ipoteze, cu aderenţă la un cod existenţial şi moral comun.

Vă dorim lectură plăcută!


Proiect apărut cu sprijinul financiar din
Fondul recurent al Donatorilor – Academia Română


Noutăți editoriale Ideea Europeană (Click aici)


Arhiva revistei Contemporanul (Click aici)

Fototeca Contemporanul (vezi aici)


Abonați-vă la revista Contemporanul și beneficiați de reduceri și suplimente gratuite! (click aici)

Vezi toate suplimentele apărute cu revista Contemporanul (click aici)

Revista în format tipărit este distribuită de Editura Maxim Concept
(tel.: 021 317 90 81).

Poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării:
InMedio, Relay
Cărturești – Verona București
Pasaj Universitate – București.

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei sau prin:
Compania Naţională „Poşta Romană” SA, Acta Legis SRL,
SC Orion Press Impex 2000 SRL, SC Manpres Distribution SRL.

Adresa redacţiei:
Asociaţia Contemporanul
CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780
Tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18.
E-mail: [email protected]; [email protected]

Salvează

Salvează

Total 0 Votes
0

Victor Voicu

Victor Voicu – Ales membru‑corespondent din străinătate al Academiei Naţionale Franceze de Medicină, academicianul Victor Voicu este medic farmacolog, preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Medicale din Academia Română şi, pen­tru a doua oară, secretar general al Academiei Române. În aprilie 2019 a fost ales de Adunarea generală vicepreşedinte al Academiei Române. Alegerea acad. Victor Voicu în Academia Naţională Franceză de Medicină vine să încununeze o carieră profesională de excepţie, de medic farmaco­log. Astfel a fost recunoscută contribuţia sa în dezvoltarea şcolii româneşti de farmacologie, precum şi implicarea în viaţa academică medicală din ţară şi din străinătate. Cu prilejul acestei ceremonii, acad. Victor Voicu a omagiat şcoala românească de medicină şi a recunoscut statutul de model al ştiinţelor medicale franceze: „Este o onoare pentru mine ca om, ca om de ştiinţă, ca medic, ca reprezentant al şcolii medicale româneşti, este o onoare această recunoaştere. Şcoala medicală franceză a stat la originile formării şcolii medicale româneşti aproape două secole. Carol Davila a în­fiinţat învăţământul medical superior românesc în 1857. Deci, e vorba de aproape 200 de ani. Marile şcoli pe specialităţi s‑au format tot în Franţa, bacteriologia, virusologia, neurologia şi altele, toate s‑au fomat în marile clinici. Actualmente, mulţi dintre cei care sunt performanţi în medicina românească sunt formaţi în Franţa. Noi avem o mare recunoştinţă pentru şcoala medicală franceză şi, implicit, onoarea care ni se acordă este un semn că sunt apreciaţi cei care s‑au format în aceşti ani. De acum încolo, voi munci în continuare cât mă va lăsa Creatorul”.

Academicianul Victor Voicu este doctor în medicină, membru cores­pondent al Academiei Române din 1991 şi titular din 2001. Este profe­sor universitar de Farmacologie Clinică, Toxicologie şi Psihofarmacologie la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti şi Preşedintele Societăţii Române de Farmacologie, Terapeutică şi Toxicologie Clinică. E membru al Federaţiei Internaţionale de Ştiinţe Farmaceutice, al Colegiului European de Neuropsihofarmacologie, al Societăţii Americane de Chimie, al Colegiului American de Farmacologie Clinică. În 2005 a primit titlul de Doctor honoris causa al Universităţii „Ovidius” din Constanţa şi al Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad. A făcut cercetări ştiinţifice în domeniile compuşilor organofosforici şi anti­dotismului acestora, farmacologia radioprotectorilor chimici, farmacologia experimentală şi clinică a antihipertensivelor şi antiaritmicelor, psihofar­macologia psihotomimeticelor şi drogurilor de abuz. Este coordonator de studii de bioechivalenţă şi studii clinice de fază I. Academicianul Victor Voicu este autorul a peste 20 de volume monografice, 300 de lucrări ştiin­ţifice publicate şi comunicate şi deţine aproape 30 de brevete de invenţie.

În data de 1 decembrie 2017, de Ziua Naţională a României, acad. Victor Voicu a fost decorat de Preşedinţia României cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Comandor, în semn de „înaltă apreciere pentru prodigioasa carieră academică, reprezentând excelenţa ştiinţifi­că şi culturală românească, pentru promovarea imaginii ţării noastre în mediile ştiinţifice internaţionale”.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button