Revista Contemporanul nr. 03 Martie 2020
Revista Contemporanul nr. 03 Martie 2020
Editorial
Nicolae breban ● Fericirea. Caracterul / 3
Vezi nepăsarea până la dispreţ care i se aduce Poeziei, altar, instanţă şi forţă, credem noi, care a pardosit şi creat ceea ce numim Europa – cea Antică, a Renaşterii, a Luminilor, a Romantismului, aptă de o incredibilă capacitate de a sărbători, de a descoperi fiinţa umană.
Profil
Marian Victor Buciu ● Ileana Mălăncioiu şi cunoaşterea esenţială / 4
In memoriam (din volumul Linia vieţii, 1982, ca şi următoarele poezii comentate), cu dedicaţia
Lui Marin Preda, este amintirea unui dialog despre trecerea sau nu a hotarului dintre viaţă şi moarte.
Modele
Ştefan Borbély ● Ion Vlad la 90 de ani / 5
Nu există discipol care să nu‑şi amintească de faptul că Ion Vlad „oficia” solemn şi incantatoriu la catedră, dublând rigoarea mereu precisă a conceptelor cu o pasiune pentru „materia” literaturii pe care cu greu o puteai uita.
Lecţii de istorie
Alexandru Surdu ● Câteva gânduri despre Dragobete / 6
Şi fiecare fată avea câte un drago‑bete, câte un mănunchi de dragoste, pe care îl ţinea ascuns şi ele însele stăteau ascunse în spatele părinţilor şi al rudelor şi pândeau de acolo câte un june, pe care îl socoteau ca cel mai frumos, asemenea lui Dragobete.
Evenimente • Academia Română
„Din lumea presei româneşti – 190 de ani” / 7
Biblioteca Academiei Române, înfiinţată în anul 1867, la scurtă vreme după constituirea statului român modern, este cel mai important fond documentar patrimonial al României, cu peste 14.000.000 de documente, şi deţine cea mai bogată colecţie de publicaţii periodice româneşti.
„Dimitrie Gusti – profesor, sociolog, statistician, muzeograf” / 7
Expoziţia de carte neconvenţională „Cărţile de la Vidra” / 7
Cronica literară
Constantina Raveca Buleu ● Cealaltă dimensiune a umbrei / 8
Lapidar formulată şi nuanţat cinematografică, arta lirică a Mariei Pal recuperează controlat‑confesiv palierele unei existenţe traversate de anxietate, suferinţă, moarte sau mistere.
Surâsul prinţului Mîşkin
Aura Christi ● Belşug, har, bucurie… / 9
Se cuvine să aştepţi şi să ai răbdare, căci dacă stă scris să ajungi unde ţi‑ai propus, vei ajunge în mod cert. Şi nici un regulament din lume nu‑ţi va sta în cale. Exact atunci când se cuvine, se va forma culoarul propice şi…
Contemporanul. Ideea europeană azi (VII)
Contemporanul. Ideea europeană se apropie de aniversarea de 30 de ani. Fondată la Iaşi, Contemporanul are 138 de ani de la înfiinţare, iar Ideea Europeană (1919‑2019) îşi sărbătoreşte centenarul. Ce reprezintă pentru dvs. Contemporanul. Ideea Europeană? Ce loc îi revine în peisajul revistelor de cultură naţionale?
Maria‑Ana Tupan ● La drum cu Contemporanul. Ideea Europeană / 10
Contemporanul. Ideea Europeană e o revistă pentru minte, inimă şi învăţătură, adânc ancorată în tradiţia culturii româneşti şi europene. O revistă „cu rădăcini”.
Lectura Contemporanului este o apologie a valorilor şi meritocraţiei pe care publicul o aşteaptă cu sete culturală şi satisfacţie intelectuală
Antonio Patraş ● O revistă „cu rădăcini” / 12
Dragoş Nelersa ● O apologie a meritocraţiei / 12
Dosar Contemporanul
Adrian Majuru ● Ce facem cu viitorul nostru? / 13
Moartea unui popor este asociată cu indiferenţa faţă de prezent şi lipsa de reacţie în faţa răului în desfăşurare.
Care este punctul final al disoluţiei? Este vorba de o disoluţie sufletească, în primul rând, şi de aceea e foarte grav: dragostea pentru România tinde să fie înlocuită cu dispreţul pentru România! Vezi în acest caz şi politicile culturale ICR promovate de Patapievici.
Eseu
Mircea Braga ● Dincolo de realul imediat. În sfera sensurilor / 14
Poate că destinul lui Josef Knecht fusese, în staza unui text ale cărui semnificaţii rămân în alertă, doar o indicaţie a trăirii.
Clubul Ideea Europeană
Mihaela Helmis în dialog cu Ioan-Aurel Pop
„Câtă vreme există România, menirea Academiei e să participe la concertul internaţional de valori cu mesajul românesc” / 15
Legea educaţiei are cele mai multe amendamente, vreo 200‑300, încât nu mai înţelegi dacă e vorba doar de ajustări sau de o schimbare totală a vechiului conţinut.
Academia are proiecte foarte importante privind dezvoltarea ştiinţei şi culturii în ansamblu, pentru că Academia Română face parte din marele concret mondial al ştiinţei, al cunoaşterii. Dar are un proiect de suflet pe care, chiar dacă unii ar vrea să‑l vadă eliminat, îl consideră fundamental şi care ţine de esenţa ei: proiectul identitar.
Câtă vreme există acest popor, care a devenit naţiune, câtă vreme ţara asta se cheamă România, menirea Academiei e clară: să participe la concertul internaţional de valori, la acest schimb extraordinar şi la şansa pe care o avem de a circula şi de a dialoga, cu mesajul românesc.
Lecturi
Mihai Neagu Basarab ● Victor Voicu, sub semnul lui Hippocrates / 18
Aici, am învăţat la şcoli bune, cu profesori dedicaţi misiunii lor şi am ascultat mari dascăli, personalităţi strălucite ale românilor, cu nimic mai prejos decât reperele şi valorile europene. Aici, am identificat pe marii fondatori ai culturii, civilizaţiei şi ştiinţei româneşti.
Grave neîmpliniri în domeniile: demografiei, emigraţiei, sistemului de sănătate publică, educaţiei, infrastructurii rutiere, defrişării pădurilor, de nestăvilit, pierderea controlului înstrăinării pământului. Cele şapte aspecte – şi nu numai – sunt strâns corelate cu securitatea naţională – un concept complex, rezultat al solidarităţii naţionale.
Clubul Ideea Europeană
Ioan Dumitrache: „Academia Română se află în serviciul Naţiunii Române” / 20
Organizarea şi managementul activităţilor din sistemul de educaţie trebuie asigurate de profesionişti şi nu de diletanţi, ţinând seama de caracteristicile culturale şi spirituale ale poporului român, de istoria şi evoluţia sa în contextul geografic specific şi, nu în ultimul rând, de capacitatea lui de adaptare la cerinţele globalizării.
Asistăm, de fapt, la un asalt asupra educaţiei naţionale, menit să anemieze tot ce ţine de conceptele naţional, identitate ş.a.
Manualele preuniversitare româneşti în Mileniul III
O epurare a literaturii române din manualele de gimnaziu? / 22
Care este scopul acestei epurări literare din manualele de gimnaziu? Eu găsesc doar o explicaţie: cu cât ştim mai puţin despre literatura noastră, despre cultura noastră, cu atât ştim mai puţin despre noi şi putem fi mai uşor manipulaţi, generaţiile de actuali elevi, viitori studenţi vor fi contorsioniştii nevoilor altor sisteme de educaţie, deci vor servi mult mai firesc interesele altora decât ale naţiei lor.
Despre ce limbă română vom vorbi, când manualul este plin de termeni preluaţi din metodicile sau didacticile după care se predau limbile străine? Sau poate limba noastră va deveni în curând o limbă străină pentru mulţi dintre noi?
Mircea Platon ● Profesori de limba şi literatura română / 22
Literatura română e insuficient prezentă prin texte de calitate, scriitorii reprezentativi fiind ocoliţi cu grijă.
G. Călinescu despre şcoală şi despre manuale / 23
Manualul reprezintă primul pas al tânărului în domeniul culturii şi de calitatea cărţilor de şcoală depinde adesea toată structura intelectuală a individului mai târziu.
Analize precum cea de mai jos ne arată modul în care descompunerea şi recompunerea programelor şi revărsarea de manuale alternative au făcut învăţarea imposibilă, aglomerând detalii inutile.
Trebuie să primeze cunoaşterea a ceea ce ne caracterizează ca popor, iar acest lucru îl putem face prin literatura română adevărată (insuficient reprezentată în manualele gimnaziale, care sunt, totuşi, destul de „aglomerate” cu lecţii care ar putea să dispară).
Profesorii nu au a vinde „evanghelia succesului”, fie el şi şcolar, nu sunt agenţi de vânzări, ci dascăli. Învăţarea este opusă vânzării, mai ales vânzării de ţară.
Scriitori reprezentativi pentru anumite perioade ale literaturii române, V. Alecsandri, C. Hogaş, Al. Vlahuţă, Oc. Goga, G. Coşbuc, A. Holban, M. Sebastian, Cezar Petrescu (şi alţii), abia dacă sunt amintiţi.
Diana Popa ● Noi paradigme în studierea literaturii în gimnaziu / 27
Nicicând nu a fost mai actuală ca în ultimii ani teoria maioresciană a formelor fără fond, cel puţin în predarea disciplinei Limba şi literatura română. Reactualizarea acesteia la nivelul învăţământului se datorează schimbării de paradigmă, impusă ca un deziderat al factorilor decizionali europeni, preluat şi aplicat în şcoala românească fără o minimă reticenţă.
Dreptul la replică
Mircea Martin ● O polemică nedorită / 28
Resping manipularea grosieră prin care manualele coordonate de mine şi manualele alternative în general ajung să fie considerate vinovate de analfabetismul în creştere. Cauzele sunt, în primul rând, social‑politice, economice, apoi mentalitare, discuţia e lungă…
La trei luştri de la lansarea acestor manuale, un bilanţ este, fără îndoială, necesar; anumite cerinţe şi criterii impuse de programele de atunci ar trebui, probabil, revizuite. La fel, şi lista scriitorilor canonici. Dar nu altfel decât în urma unei analize atente, calme, competente. Nu prin campanii al căror mobil pare a fi mai degrabă scandalul şi publicitatea aferentă acestuia decât pretinsele „subiecte vitale pentru o naţiune”.
Manualele preuniversitare româneşti în Mileniul III
Ion Simuţ ● Literatura română în gimnaziu – încotro? / 31
Reforma curriculară la Limba şi literatura română continuă în gimnaziu la clasa a VII‑a, cu aplicarea politicilor educaţionale elaborate de Comisia Europeană, formulate şi adaptate pe plan naţional de către Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. Am mai discutat în revista Familia despre implicaţiile acestei reforme în două episoade: în numerele 2 şi 3, din februarie şi martie 2019. Revenim asupra subiectului, pe care îl considerăm extrem de important. Ne‑am unit eforturile cu colegii de la revista Contemporanul. Ideea europeană şi punem împreună argumentele într‑o campanie naţională pentru susţinerea literaturii române în gimnaziu şi în liceu ca parte dintr‑o politică unitară şi consecventă de promovare a valorilor naţionale.
Corina Păcurar ● De la cultură la cool‑tură / 31
Este ameninţată însăşi stima de sine a unei naţiuni, atunci când ea nu‑şi preţuieşte cultura prin intermediul cel mai firesc: şcoala – a cărei menire principală este transmiterea unei tradiţii, pentru conservarea identităţii naţionale. Ştim, dar ne facem că nu ştim.
Studiul literaturii în gimnaziu e deja un concept utopic. Nu se mai studiază, de fapt, literatura în adevăratul sens al cuvântului.
Studiul literaturii române în gimnaziu a devenit aproape un exotism, iar cei care se mai încăpăţânează să‑l facă împreună cu elevii, cei care „depăşesc” normele programei şcolare sunt retrograzi şi învechiţi, sunt o „sectă” ciudată care refuză să se adapteze la nou, la valorile promovate de Europa.
Diana Laslău ● Dispariţia literaturii române din gimnaziu? / 32
Anda Ardelean‑Cîlţan ● (Ne)şansele literaturii în gimnaziu / 33
Emoţia trebuie să dispară, cunoaşterea trebuie să dispară, valoarea trebuie să dispară. Literatura nu mai poate fi privită ca o experienţă intelectuală şi emoţională.
Literatura nu mai e privită ca un fenomen estetic sau ca un mod de cunoaştere. Accentul se pune pe textele utilitare, acolo unde cititorul e interesat de mesaj, de conţinutul informaţional, de forma grafică.
Daria Gabor, Mihnea Lazăr ● Goodbye, Eminescu! / 34
Întrebarea esenţială a acestui colocviu rămâne valabilă şi pentru cei care, aparent, nu sunt direct implicaţi: E sau nu literatura română în gimnaziu o victimă a acestei reforme curriculare?
Prevalează identitatea europeană asupra oricărei fărâme de identitate proprie, într‑un efort de uniformizare, de omogenizare a sensibilităţilor şi a grilei de percepere a realităţii înconjurătoare. Spiritul critic trebuie înlăturat sau cel puţin temperat, după cum reiese şi din abordarea textelor literare pe care o propune noua programă.
Corespondenţă din Franţa • Patrimoniu naţional românesc
Victor Ravini ● Mioriţa – o capodoperă universală / 35
Mioriţa nu prezintă o crimă ce s‑ar fi petrecut cândva prin Carpaţi, ci un ritual de iniţiere în tainele universului şi ale psihicului uman, aşa cum le înţelegeau ciobanii arhaici şi care se repeta în fiecare an, la anumite ceasuri din zi sau la anumite zile sfinte.
Polemice
Magda Ursache ● Mica marea lecţie de istorie / 36
Cinci criterii pentru a‑i declara mari români? Curaj, Geniu, Măreţie, Abilităţi de conducător, Încredere în moştenirea spirituală.
Film
Dana Duma ● Cineaşti români la Berlin / 37
Aşa că aşteptăm mereu, plini de speranţe, ora anunţării selecţiilor marilor festivaluri (Cannes, Berlin, Veneţia, Locarno) pentru a ne reconfirma mândria (secretă sau recunoscută) că avem cineaşti pe lista numelor internaţionale recunoscute şi elogiate.
Polemice
Luiza Barcan ● Subcultura şi Brâncuşi / 38
Cum s‑ar manifesta sculptorul văzându‑se omagiat după reţetele nemuritoare de pe vremea festivismului comunist sau când ar descoperi reversul medaliei.
Teatru
Dana Pocea ● De la „Povestea omului leneş” la realităţi cotidiene / 39
Pornind de la teme, acte şi statistici concrete, luând drept pretext Povestea unui om leneş de Ion Creangă, Gianina Cărbunariu închipuie inteligent un scenariu cu acoperire în spaţiul social şi politic contemporan românesc.
Vă dorim lectură plăcută!
Vezi articolele din numărul curent (Vezi aici)
● Revista Contemporanul în format tipărit și pdf ●
este disponibilă inclusiv pe Librăria Ideea Europeană (click aici)
Proiect apărut cu sprijinul financiar din
Fondul recurent al Donatorilor – Academia Română
Noutăți editoriale (Click aici)
Arhiva revistei Contemporanul (Click aici)
Abonați-vă la revista Contemporanul și beneficiați de reduceri și suplimente gratuite! (click aici)
Vezi toate suplimentele apărute cu revista Contemporanul (click aici)
Revista în format tipărit este distribuită de Editura Maxim Concept
(tel.: 021 317 90 81).
Poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării:
InMedio, Relay
Cărturești – Verona București
Pasaj Universitate – București.
Adresa redacţiei:
Asociaţia Contemporanul
CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780
Tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18.
E-mail: [email protected]; [email protected]