Ionel Valentin Vlad: Academia Română – un simbol al unităţii naţionale
Iniţierea şi elaborarea Strategiei de dezvoltare a României pentru următorii 20 de ani, coordona
tă de 11 institute de excelenţă ale Academiei Române, luările de poziţie în problemele care vizează identitatea naţională, interesul naţional şi solidaritatea noastră atât în condiţii favorabile, cât şi în condiţii grele, confirmă încă o dată rolul fundamental pe care Academia îl are în viaţa românilor.
Academia este preocupată şi astăzi de recunoaşterea valorilor ştiinţifice şi culturale din România în lumea întreagă
În urmă cu 150 de ani, lua fiinţă la Bucureşti Societatea Academică Română (S.A.R.), devenită în 1879 Academia Română, cel mai de seamă for al culturii şi ştiinţei din Ţară. Încă de la început a fost o instituţie reprezentativă, expresia cea mai vie a spiritului naţional. Prin alegerea, acum 150 de ani, a primilor membri din toate teritori
ile locuite de români, indiferent de statutul lor politic, prin înscrierea între principalele preocupări a studierii, sub toate aspectele, a întregului spaţiu românesc, Academia Română a fost de la începuturi un simbol al unităţii naţionale. Este emoţionant ce scrie Regele Carol I, preşedinte de onoare şi protector al Academiei: „Renumele Academiei noastre trebuie să aibă un răsunet departe, peste hotarele ţării, spre a atrage în Capitala României bărbaţii însemnaţi, care să se încredinţeze că vechile Principate Dunărene s-au transformat într-un centru de civilizaţie şi de propăşire şi au devenit un stat puternic şi neatârnat, stabilit pe temelii aşa de tari, încât nicio zguduire nu-l mai poate zdruncina”.
Unitatea şi problema identităţii naţionale s-au regăsit mereu în Academia Română, care s-a preocupat şi de integrarea lor în cultura şi ştiinţa universală.
Cu ocazia şedinţei solemne consacrate împlinirii a 50 de ani de la înfiinţarea Academiei, care a avut loc imediat după terminarea Primului Război Mondial, la 14 mai 1919, Regele Ferdinand I „Întregitorul de ţară” (în prezenţa Reginei Maria şi a primului ministru Ion I. C. Brătianu, membri de onoare ai Academiei Române) spunea: „În lupta sfântă pentru unirea tuturor românilor, Academia Română şi-a avut partea ei importantă pe terenul cultural”. Regele aducea şi un vibrant omagiu S.A.R de la 1867 despre care spunea: „Bine încredinţată că numai pe baza unităţii de limbă şi de cultură se poate clădi trainic viitorul unei naţiuni, a reunit în cercul restrâns al viitoarei Academii pe bărbaţii luminaţi din toate ţinuturile româneşti… şi astfel România Mare de azi îşi găsea după o jumătate de secol patria comună sub acoperişul tânărului aşezământ”.
Acum, la 150 de ani de la întemeiere, aducem omagiul nostru tuturor înaintaşilor care au contribuit la edificarea Academiei Române, la aşezarea ei între instituţiile reprezentative ale Statului Român şi la afirmarea ei în lume, iluştrilor săi învăţaţi din toate domeniile culturii şi ştiinţei, precum şi donatorilor care au contribuit la bunul mers al instituţiei noastre.
Recunoştinţa noastră faţă de înaintaşi ne obligă a duce mai departe opera lor, în noile condiţii impuse de stadiul de dezvoltare al societăţii româneşti şi de locul pe care România îl ocupă între statele Uniunii Europene. Urmând îndemnul marelui Nicolae Iorga, „Academia de astăzi, ca şi cea de ieri şi cea viitoare, priveşte, cu deplină încredere în virtuţile şi în puterea de viaţă a neamului, viitorul”.
Centru important de coordonare a cercetării fundamentale din România, Academia Română are în societatea românească şi un rol stabilizator, de consultant corect în problemele majore, foloseşte argumente stiinţifice ale cercetătorilor din institutele ei, fără implicări politice şi fără influenţa ciclurilor electorale. Academia respectă instituţiile Statului, indiferent de conducerile lor alese democratic.
Iniţierea şi elaborarea Strategiei de dezvoltare a României pentru următorii 2
0 de ani, coordonată de 11 institute de excelenţă ale Academiei Române, luările de poziţie în problemele care vizează identitatea naţională, interesul naţional şi solidaritatea noastră atât în condiţii favorabile, cât şi în condiţii grele, confirmă încă o dată rolul fundamental pe care Academia îl are în viaţa românilor.
Academia este preocupată şi astăzi de recunoaşterea valorilor ştiinţifice şi culturale din România în lumea întreagă. Procesul de integrare în structurile economice şi politice ale Uniunii Europene este dublat de un demers similar pe plan cultural, în care Academia Română are un rol decisiv.
O importantă resursă umană a României se găseste în diaspora noastră (cca. 20% din populaţie, aflată în Italia, Franţa, Spania, Germania, SUA, Israel ş.a.). În activităţile noastre de acum şi în proiectele noastre pe termen mediu şi lung, acordăm o mare atenţie reîntoarcerii românilor care muncesc sau studiază în străinătate, în diferite domenii. Recunoscând corect meritele lor, Academia Română le spune în plus: „Păstraţi dragostea de Ţară, credinţa strămoşească, colaboraţi cu cei care au rămas acasă şi când puteţi, veniţi să păstrăm România o Grădină a Maicii Domnului, aşa cum o definea Sf. Părinte Ioan Paul al II-lea”.
Astăzi, într-o lume în plin proces de globalizare, Academia Română are mai mult decât oricând un rol esenţial în promovarea intereselor naţionale în relaţie cu naţiunile lumii, în susţinerea procesului de dezvoltare a civilizaţiei naţionale în strânsă legătură cu tendinţele de înnoire ale ştiinţei şi culturii europene.
La această aniversare, îi urăm Academiei Române „La Mulţi Ani în serviciul ştiinţei şi al culturii, pentru binele şi prosperitatea naţiunii noastre!”.
VIVAT, CRESCAT, FLOREAT !
Ateneul Român, 4 aprilie 2016
