Academia Română a luat act de intenţia Guvernului României de a emite un document normativ prin care se prevăd reduceri de cheltuieli şi de personal, inclusiv în domeniul cercetării ştiinţifice. Avertizăm că aceste prevederi riscă să provoace o criză fără precedent şi fără ieşire a sectorului cercetare‑dezvoltare‑inovare, cu efecte macroeconomice şi sociale grave pe termen scurt, mediu şi lung. Academia Română consideră că măsurile propuse sunt complet contrare priorităţilor europene şi ţintelor asumate de România şi că este absolut necesară suplimentarea eforturilor financiare în vederea reducerii decalajelor în privinţa cercetării, iar nu diminuarea finanţării.
Cercetarea ştiinţifică reprezintă factorul determinant al dezvoltării societăţii, al economiei şi civilizaţiei, alături de educaţie şi inovare. Susţinerea acestor trei piloni – cercetare, educaţie, inovare – reprezintă o direcţie esenţială pentru ţările care şi‑au propus să evolueze, nu numai să supravieţuiască.
Academia Română apreciază că restructurarea sistemului de cercetare, adaptarea sistemului naţional de educaţie la cerinţele viitoarei societăţi superinteligente constituie priorităţi cu impact categoric pentru evoluţia societăţii şi economiei româneşti. Aceste măsuri trebuie gândite însă cu profesionalism, cu viziune şi cu responsabilitate, de specialişti capabili să alcătuiască un program strategic coerent, cu consecinţe pozitive reale, în direcţia susţinerii domeniilor ştiinţifice consacrate şi performante, trans‑ şi interdisciplinare.
În acest context, România trebuie să acorde de urgenţă atenţia cuvenită educaţiei, cercetării ştiinţifice şi inovării. Este un moment critic şi trebuie să înţelegem că fără cercetare ştiinţifică, susţinută în mod responsabil, fără un sistem naţional de educaţie performant, şansele de dezvoltare ale ţării sunt minime. Este necesar ca sistemul universitar să includă în programele de învăţământ activităţi de iniţiere şi educaţie în domeniul cercetării ştiinţifice.
Academia Română reaminteşte că în prezent numărul cercetătorilor la nivel naţional este foarte redus în raport cu nevoile de dezvoltare a ţării. România se situează pe un loc ruşinos între ţările Uniunii Europene cu cel mai mic număr de cercetători la 1.000 de persoane ocupate, de cinci ori mai mic decât media UE (2,00 cercetători în România faţă de 9,52 cercetători ca medie europeană). În condiţiile unei subfinanţări care durează de ani de zile şi nu permite dotări pentru o infrastructură performantă, atractivitatea pentru cercetarea ştiinţifică este tot mai redusă. Tinerii foarte talentaţi sunt racolaţi de companii şi universităţi străine, iar România nu are un program naţional coerent pentru identificarea tinerilor cercetători, pentru susţinerea şi includerea lor în cadrul unor entităţi de cercetare ştiinţifică performante, care să‑i determine să lucreze în ţară, pentru ţară.
Creşterea competitivităţii internaţionale a cercetării româneşti necesită predictibilitatea finanţării, creşterea fondurilor alocate, stabilitatea locului de muncă şi, obligatoriu, asigurarea infrastructurii de cercetare. Aceste premise creează cadrul dezvoltării unor programe comune de cercetare, cu participarea cercetătorilor din ţară şi din diaspora, şi creşterea vizibilităţii cercetării româneşti în lume.
Academia Română apreciază că, tocmai pentru că societatea românească se află într‑o etapă dificilă, este necesară şi prioritară regândirea întregului proces de alocare a fondurilor pentru cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare, ca motor al economiei. Considerăm că acest proces trebuie să fie fundamentat, înainte de toate, pe evaluarea performanţelor instituţionale şi individuale şi să aibă ca unic obiectiv susţinerea proiectelor de interes naţional.
Academia Română, în calitatea sa de coordonator al unui mare număr de institute şi centre de cercetare, a iniţiat ea însăşi un amplu proces de evaluare. Aflat într‑o fază avansată, acest proces este menit să conducă la optimizarea activităţilor de cercetare ştiinţifică, la creşterea performanţelor şi eficientizarea utilizării resurselor umane, materiale şi financiare.
În acest proces de evaluare, ţinem cont de faptul că în ultimii ani Academia Română s‑a situat pe primul loc în clasamentul general SCImago privind performanţa ştiinţifică în România, multe dintre institutele noastre de cercetare fiind recunoscute ca centre de excelenţă la nivel european. Aceşti indicatori scientometrici demonstrează performanţele ştiinţifice remarcabile realizate de institutele şi de cercetătorii din Academia Română.
Ţinem, de asemenea, cont de faptul că, prin specificul său, cercetarea ştiinţifică în Academia Română este orientată în cea mai mare parte spre cercetarea fundamentală, atât în domenii ca matematică, chimie, fizică, biologie, geologie, informatică, medicină, cât şi în lingvistică, istorie, sociologie, filosofie, psihologie, economie, arte. Institutele şi centrele de cercetare ale Academiei Române, prin profilul şi tematica de cercetare abordată, acoperă în spaţiul cercetării româneşti zone unice de cunoaştere, de importanţă naţională, conform unor strategii care implică generaţii de cercetători şi timp de lucru îndelungat, care se măsoară în zeci de ani.
Prin urmare, apreciem că actul normativ propus de Guvernul României plasează Academia Română într‑o situaţie discriminatorie în raport cu sistemul universitar şi cu alte organizaţii de cercetare, care nu intră sub incidenţa acestuia. Astfel, în timp ce posturile vacante din universităţi şi organizaţii de cercetare rămân neafectate de ordonanţă, indiferent de performanţe, iar aceste entităţi nu se comasează, institutele de elită din Academia Română ar fi obligate să nu mai angajeze cercetători şi să‑şi restrângă activitatea.
Guvernanţii şi societatea românească trebuie să ştie că în nici o ţară din lume nu există cercetare aplicativă fără cercetare fundamentală, că procesul de cercetare, inclusiv interdisciplinară, în domeniile ştiinţei, parcurge ani importanţi în fază de laborator pentru a obţine rezultate care apoi să fie transferate în etapa experimentală şi după aceea, prin dezvoltare tehnologică, spre societate şi economia reală.
Academia Română are încredere că factorii de decizie, oamenii politici, intelectualii vor înţelege că România, mai mult ca oricând, are nevoie de schimbări structurale cu sens, bine chibzuite şi în interes naţional.
Academia Română consideră că o naţiune care îşi tratează marginal tradiţiile, valorile şi cultura, subfinanţează sau chiar renunţă la cercetarea fundamentală în domeniul ştiinţelor exacte şi socio‑umaniste nu‑şi poate clădi un viitor solid, bazat pe valori perene, durabil şi îşi dezrădăcinează tinerii.
Biroul Prezidiului Academiei Române
