Expoziţia „200 de ani de la naşterea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza”

Academia Română, prin Biblioteca sa, care este un adevărat tezaur al culturii şi civilizaţiei noastre, dispune de mărturii directe de epocă, de la documente emanate de cancelaria de atunci până la presă, aspecte originale puţin cunoscute, care au putut fi văzute de un public mai larg şi care vor putea fi văzute de acum încolo în expoziţia organizată de Biblioteca Academiei Române…

Biblioteca Academiei Române a organizat recent vernisajul expoziţiei „Alexandru Ioan Cuza – 200 de ani de la naştere“. Evenimentul a avut loc în sala „Theodor Pallady“ din Calea Victoriei, nr. 125. Au luat cuvântul acad. Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, şi acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române.

Expoziţia, realizată de Cabinetul de Manuscrise, Carte Rară şi Cabinetul de Stampe, a prezentat preţioase documente de arhivă, fotografii, scrisori, acte diplomatice, exemplare de presă, aflate în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române, care ilustrează atât rolul jucat de Alexandru Ioan Cuza în actul Unirii de la 1859 şi măsurile pe care le‑a luat pentru modernizarea statului în cei şapte ani de domnie, cât şi aspecte din viaţa sa particulară: anii formării sale europene, ascensiunea în cariera militară, momentul şi contextul abdicării, anii exilului.

Astfel, publicul a văzut cele două acte care consfinţesc alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în Moldova şi în Ţara Românească, textul jurământului depus de acesta la urcarea pe tron, Proclamaţia domnitorului către români şi scrisoarea de felicitare a Adunării Elective, ciorna scrisorii adresate de Cuza Împăratului Napoleon III, în care anunţă dubla sa alegere, acte emise de Sublima Poartă pentru recunoaşterea alegerii, acte diplomatice şi scrisori de felicitare redactate în cancelariile europene.

Au fost expuse, de asemenea, documente importante din perioada de domnie, precum proiectul de Constituţie aprobat de domnitor în 1864, proiectul Legii electorale, corespondenţă diplomatică, decrete şi ordine de conferire a diverse titluri şi medalii domnitorului Alexandru Ioan Cuza de cancelariile străine. Nu lipsesc fotografii ale unioniştilor şi ale ofiţerilor care au participat la răsturnarea lui Cuza din 1866, imagini de epocă de la Bârlad, oraşul natal al domnitorului, de la Iaşi, palatul său de la Ruginoasa, schiţe pentru mobilierul palatului comandat la fabrica de mobilă Jean‑Paul Mazaroz & Ribaillier.

Prin bogăţia şi diversitatea documentelor care au fost expuse Biblioteca Academiei Române a oferit publicului prilejul de a se întâlni cu o mare personalitate a istoriei poporului român, simbol incontestabil al Unirii de la 1859, şi de a reconstitui o epocă de mare efervescenţă în modernizarea tânărului stat român.

Expoziţia a fost precedată de sesiunea ştiinţifică cu acelaşi titlu, „Alexandru Ioan Cuza – 200 de ani de la naştere“, organizată în Aula Academiei Române. „Se cuvine să ne amintim de Alexandru Ioan Cuza, pentru că el este ceea ce americanii numesc un părinte al patriei, un fondator al statului nostru într‑o formă modernă… Alexandru Cuza a fost, în primul rând, unificator de ţară, pentru că a obţinut recunoaşterea dublei alegeri şi apoi recunoaşterea unirii şi a României. Din vremea lui există numele oficial de România. În al doilea rând, a fost organizator de ţară, pentru că el a creat marile instituţii naţionale unice, nu câte două, cum erau anterior, la Bucureşti şi la Iaşi. A fost modernizator de stat, deoarece a pus în practică majoritatea punctelor programului Revoluţiei Române de la 1848, de la reforma şcolară până la reforma teritorială. A fost un constructor la propriu, pentru că a ridicat edificii unice. A fost un mecena şi un ctitor de aşezăminte culturale. Şi a fost şi un protector al românilor din provinciile aflate sub stăpânire străină. A fost un erou al poporului, mai ales al ţăranilor, cărora le‑a dat pământ şi pe care i‑a ocrotit. A fost şi un vizionar, pentru că a plănuit, de pildă, sistemul monetar naţional, Banca Naţională, autocefalia Bisericii Ortodoxe Române. S‑a gândit la independenţa absolută a ţării şi, de fapt, s‑a purtat ca un suveran. S‑a gândit la o nouă constituţie. Iar pentru noi, cei de la Academia Română, Cuza este naşul nostru, fiindcă sub domnia lui s‑a plănuit înfiinţarea Societăţii Literare Române, care a devenit apoi Academia Română.

În total, dacă vreţi o judecată de valoare generală, în şapte ani, Cuza a făcut pentru ţară atâtea reforme şi schimbări bune câte au făcut alţi conducători în decenii întregi de domnie. Domnia lui a avut tot atâţia ani cât a avut şi domnia lui Mihai Viteazul: şapte ani. Era de aşteptat ca el să intre în legendă şi în folclor. Cuza este prezent acum prin mărturiile pe care le‑a lăsat, iar o parte din aceste mărturii se află la Academia Română.

Academia Română, prin Biblioteca sa, care este un adevărat tezaur al culturii şi civilizaţiei noastre, dispune de mărturii directe de epocă, de la documente emanate de cancelaria de atunci până la presă, aspecte originale puţin cunoscute, care au putut fi văzute de un public mai larg şi care vor putea fi văzute de acum încolo în expoziţia organizată de Biblioteca Academiei Române.

Biblioteca Academiei Române