Ismail Kadare: între 80% şi 90% dintre comorile spirituale ale lumii au fost produse de Europa

Scriitorul albanez Ismail Kadare, în vârstă de 79 de ani, a declarat într-⁠un interviu recent că omenirea datorează foarte multe lucruri Europei, întrucât acest continent a produs „între 80% şi 90% dintre comorile spirituale ale lumii”, informează lefigaro.fr. Scriitorul albanez, care a primit azil politic în Franţa în 1990, a câştigat duminică marele premiu decernat la Târgul Internaţional de Carte de la Ierusalim, o distincţie literară prestigioasă, ce recompensează un scriitor ataşat de ideea libertăţii individuale în societate. Printre scriitorii celebri recompensaţi în trecut cu acest premiu se află nume sonore din literatura universală, precum Antonio Munoz Molia, Ian McEwan şi Haruki Murakami. Cu această ocazie, Ismail Kadare a acordat un interviu publicaţiei franceze Le Monde, pentru care a spus că „Europa are nu doar dreptul, ci şi datoria de a se apăra, pentru ea însăşi, dar şi pentru toţi ceilalţi”, după atentatele teroriste din ultimii ani. Scriitorul albanez a mai spus că Europa, adeseori arătată cu degetul pentru faptul că ar fi „continentul care, mai mult ca toate celelalte, a profitat de planetă este, de asemenea, continentul care a oferit lumii mai mult decât toate celelalte”.

Ismail Kadare a reamintit faptul că aparţine unui popor care a pierdut contactul cu Europa de două ori, mai întâi în timpul ocupaţiei otomane, şi, apoi, în timpul perioadei comuniste. El a lăsat să se înţeleagă că acest fapt i-⁠a indus o sensibilitate deosebită faţă de evenimentele tragice care au avut loc recent în Franţa. „Trebuie să spunem adevărul. Nu putem să negăm că, timp de 3.000 de ani, între 80% şi 90% dintre comorile spirituale ale lumii au fost produse de Europa, indiferent dacă vorbim de filosofie, literatură, artă, democraţie şi libertate de exprimare”, a spus scriitorul albanez.

Referindu-⁠se şi la premiul Nobel pentru literatură, distincţie la care este propus de multă vreme în fiecare an, dar pe care nu a câştigat-⁠o niciodată, Ismail Kadare spune că ar fi un „idiot” dacă ar simţi ranchiună din acest motiv. De asemenea, romancierul albanez reaminteşte cititorilor săi faptul că Nobelul pentru literatură nu a făcut niciodată o divinitate dintr-⁠un scriitor laureat cu acest premiu. Considerat una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane, Ismail Kadare a fost recompensat de-⁠a lungul timpului cu numeroase premii şi distincţii, printre care International Man Booker Prize, în 2005 şi Premio Príncipe de Asturias de las Letras, în 2009, opera sa fiind tradusă în peste patruzeci de ţări.

Ismail Kadare s-⁠a născut în 1936 în Albania, a absolvit Filologia la Tirana şi şi-⁠a continuat studiile la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova. A debutat la 18 ani cu un volum de poezie, Inspiraţii juvenile, căruia îi urmează în 1957 un al doilea, Visări. Trecerea la proză o face în 1963 cu romanul Generalul armatei moarte, care-⁠i aduce notorietatea internaţională. În anii următori continuă să publice romane şi numeroase volume de povestiri. În 1990, Kadare primeşte azil politic în Franţa şi până în 2001 locuieşte la Paris. În tot acest timp îi apar romanele Piramida (1991), Umbra (1994) ş.a. În 2001, Kadare se întoarce în Albania. Continuă să scrie romane care se bucură de succes atât în Europa, cât şi peste Ocean. Ismail Kadare este şi autorul unor eseuri, scrieri de memorialistică, precum şi al cărţii-⁠document Moartea care ne-⁠a unit (1998), despre evenimentele tragice din fosta Iugoslavie. (Mediafax)

■ De ce se revoltă oamenii?

Editura Nemira a organizat la Librăria Căderea Bastiliei o lansare a volumului Sociologia mişcărilor sociale. De ce se revoltă oamenii? de Ionel Nicu Sava, primul studiu românesc despre acţiunea colectivă de contestare. Alături de autor, au vorbit despre carte istoricul Adrian Cioroianu, analis­tul Oana Popescu, sociologul Ştefan Bruno şi jurnalistul Cristi Rogozanu, reuniţi acum pentru ca, pornind de la acest studiu, să discute şi despre lumea în care trăim. Antropologul francez Claude Karnoouh a încheiat seara cu o descriere a revoltelor urbane ale secolului al XX-⁠lea. Volumul este o sociologie a protestului şi revoluţiei înţelese ca procese de schimbare în profunzime a societăţii. Aparent surprinzător şi relativ inexplicabil, clase sau grupuri sociale contestă autoritatea publică, exprimă preferinţe pentru un nou set de reguli sociale şi politice, afişează atitudini şi comportamente diferite, alterează stilurile culturale şi, nu în cele din urmă, atentează la practicile instituţionale. De aceea, atunci când cei mulţi şi lipsiţi de putere se mobilizează şi sunt motivaţi de acelaşi set de preferinţe şi atitudini, acţiunea colectivă este doar o chestiune de timp. Revoltele populare, revoluţiile, conflictele civile, grevele, demonstraţiile, conspiraţiile şi internaţionalele sunt interpretate în această carte ca acţiuni colective, altfel numite mişcări sociale.