Sorana Mănăilescu: Maestre Alin Stoica, aveți o voce extraordinară, sunteți supranumit „Pavarotti de România”. Cât de important mai este studiul în șlefuirea acestui dar natural? Care mentori considerați că au contribuit mai mult la formarea dumneavoastră; știm că aveți studii de master class inclusiv la Metropolitan Opera?
Alin Stoica: Studiul unui artist nu se încheie niciodată, tehnic vorbind, există întotdeauna metode de a îmbunătăți și îmbrăca un sunet frumos nativ. E bine să fie o muncă neîntreruptă care să mențină acest mecanism. Am avut onoarea de a lucra cu mulți maeștri, dar vă spun sincer că datorez mare parte maestrului Ionel Voineag, care nu este doar un bun pedagog, ci și un tenor excepțional, care m‑a inspirat și m‑a motivat. Bineînțeles că fiecare îndrumător a contribuit, mai mult sau mai puțin, la ceea ce sunt eu astăzi.
Dincolo de blazonul unui nume există realitatea unei memorabile legături cu Luciano Pavarotti, la pianul căruia ați cântat. Cu ce prilej?
În anul 2017, am câștigat, la Sarzana, trei din cele șase premii: Premiul al II‑lea, Premiul Publicului (pe care îl consider extrem de important) și Premiul „Luciano Pavarotti”, înmânat de soția celebrului tenor, Nicoletta Mantovani Pavarotti. Cel din urmă premiu a venit cu invitațiile de a cânta în concertul omagial de la Arena di Verona alături de Domingo, Carerras, Angela Gheorghiu, Bocelli ș.a., concert care a marcat zece ani de la dispariția marelui tenor, și de a susține o serie de recitaluri în casa lui Pavarotti de la Modena, devenită muzeu, unde m‑am bucurat din tot sufletul să fiu, dar mai ales să cânt. Parcă ieri am atins cămășile înflorate ale maestrului și am cântat la pianul său.
Suntem în anul aniversar Puccini, iar în repertoriul dumneavoastră există și rolul lui Cavaradossi cu două dintre cele mai cunoscute arii de operă, în interpretări celebre. Aveți modele sau încercați o abordare nouă?
Da, Mario Cavaradossi este un rol pe care mi l‑am dorit foarte mult în repertoriu. Am ascultat foarte multe interpretări, atât ale tenorilor tradiționali, cât și actuali. Vă spun că mi‑am pus amprenta asupra acestui rol, așa cum l‑am simțit eu, în general așa procedez cu tot ceea ce cânt, găsesc un loc în partitură în care să mă „semnez”.
Ați fost admirat la un Concert de Crăciun, iar pe 7 august veți fi prezent în concertul Ave Maria de la Sala Dalles. Ce importanță acordați spiritualității în secolul nostru ateist și tehnologizat?
Am cântat în celebrul Concerto di Natale de la Vatican în prezența Sanctității Sale, Papa Francisc. Pe 7 august, bunul meu prieten, Stefan von Korch, m‑a invitat să îi fiu alături pe scenă, într‑un concert de suflet – Ave Maria –, avându‑l pe genialul Alexandru Burcă la pian. Relația mea cu Dumnezeu este una specială, într‑un timp în care toate se pierd, iar spiritualitatea nu mai este la „modă”, eu nu fac niciun pas fără să cer ajutorul Celui de sus.
Veți cânta alături de tenorul Stefan von Korch şi pianistul Alexandru Burcă, amândoi cunoscuți pentru efortul de a face cunoscută în străinătate muzica românească. Aveți relații sau proiecte comune cu muzicieni români stabiliți în străinătate?
De fiecare dată e o sărbătoarea muzicală întâlnirea pe scenă. Mă bucur atât pentru ei, cât și pentru fiecare coleg care aduce lumină și face cinste României. Am avut și am proiecte cu diverși muzicieni, le dezvălui la timpul potrivit.
Care este rolul dumneavoastră preferat, pe care ați dori să‑l includeți în repertoriu?
Ar fi o provocare reală să abordez rolul lui Radames (din opera Aida de Giuseppe Verdi). Toate rolurile pe care le am deja în palmares îmi sunt extrem de dragi, dar, dacă ar fi să aleg unul singur, nu este de operă, cum vă așteptați, ci de operetă – rolul lui Ciprian Porumbescu din „Lăsați‑mă să cânt!” de Gherase Dendrino.
În ce reprezentații vom avea prilejul să vă ascultăm în viitoarea stagiune?
Ne revedem în sala mare a Operei Naționale București pe 6 octombrie, 14 noiembrie și 13 decembrie, cu rolul Don Jose (din opera Carmen de Bizet), și pe 16 octombrie, la Sala Dalles, în concertul „Vivo per lei”, alături de Stefan von Korch și Alexandru Burcă.
August 2024
■ Tenor
Sorana Mănăilescu în dialog cu Alin Stoica
