Galeria de proiecte KunstArt din Bochum, Germania, coordonată de arhitecta Doina Talmann, a lansat în România cele mai recente 6 cărţi ale programului său editorial dedicat artei noastre vizuale. Apărute la editura K‑West din Essen, cu finanţarea Centrului Naţional al Cărţii din România, în format trilingv (germană, engleză şi română), aceste volume dedicate artei au fost tipărite în perioada 2021‑2022, dar pandemia a întârziat, până acum, prezentare lor pe piaţa românească. Lansarea bucureşteană a fost moderată de criticul şi universitarul Ion Bogdan Lefter, alături de coordonatorul de proiect, Doina Talmann. Cei doi i‑au invitat să vorbească la Librăria Cărtureşti‑Verona pe Ileana Pintilie, profesor şi istoric de artă timişorean, semnatara volumelor dedicate lui Constantin Flondor (Drumuri spre formă) şi Ştefan Bertalan (Structuri vizuale), pe criticul de artă Olivia Niţiş, autoarea studiului Feminism intersecţional în România şi pe artiştii vizuali Teodor Graur şi Bogdan Vlăduţă, protagonişti ai celor două albume dedicate, Omul din Balcania şi, respectiv, Werke. Cea de‑a şasea carte prezentată cu acest prilej se numeşte Controversa şi este consacrată artistului, curatorului şi muzeografului Călin Dan. Amplu ilustrate şi documentate, lucrările se pot comanda online în Germania, iar în ţara noastră se pot găsi în reţeaua de librării Cărtureşti. Această lansare multiplă s‑a dovedit importantă, mai ales acum, când producţia editorială, cu precădere cartea de artă, se află în dificultate, iar realizarea se sprijină, în substrat, pe un meritoriu eşafodaj de proiecte româno‑germane. Evenimentul găzduit în septembrie de librăria bucureşteană a constituit un bun prilej de a rememora mai multe fapte culturale articulate în Germania, de‑a lungul anilor, de românca Doina Talmann evenimente la care am avut privilegiul să asist, începând cu anul 2009.
Înregistrând, până în prezent, 26 de titluri de carte de artă realizate cu suportul Institutului Cultural Român, în cadrul Programului CENNAC, acest ambiţios proiect de editări a fost iniţiat în urmă cu 14 ani. Fondată în anul 2006, la Bochum, Galeria KunstArt am Hellweg a funcţionat ca o galerie care oferea localnicilor artă contemporană românească şi est‑europeană, însă, după criza economică mondială, s‑a transformat într‑o galerie de proiecte culturale. Prin intermediul acestei galerii, cu sprijinul unor instituţii româneşti, precum ICR, Departamentul Românilor de Pretutindeni, Ministerul Afacerilor Externe, Ambasada României din Berlin, Consulatul General al României de la Bonn, Uniunea Artiştilor Plastici, UNARTE etc. şi colaborarea cu primării, muzee de artă, edituri, galerii şi mass-media din Landul NordRhein‑Westfalen, românca din Bochum ne promovează susţinut cultura şi, implicit, ţara. Este inutil să amintesc aici de faţeta necunoscută sau „cenuşie” încă, pe care România o arată Occidentului, în ciuda unor intense eforturi de redresare a imaginii. Indiscutabil, există şi realizări remarcabile, dacă ar fi să enumerăm, fără a intra în detalii, domenii ca teatrul, filmul, muzica, IT‑ul şi, nu în ultimul rând, sportul. Specializată pe nişa artei contemporane, Doina Talmann a realizat numeroase proiecte româno‑germane: expoziţii, cataloage, albume şi cărţi de artă, conferinţe de presă, participări la târguri de artă şi de carte, întruniri de specialitate, comunicări, călătorii de studiu. Programul său editorial a debutat cu seria numită „7”, fiind tipărite şapte albume în format mare, fiecare cuprinzând informaţii, reproduceri şi cronici despre şapte artişti vizuali contemporani (tineri, consacraţi sau din diaspora), despre formele de expresie artistică definitorii pentru România (pictură, sculptură, arte decorative, grafică, fotografie, instalaţie) sau despre teme de interes cultural‑sociologic. De remarcat că aceste prime albume „7”, apărute la editura germană Klartext, au constituit, totodată, şi cataloagele unor expoziţii de artă românească organizate de KunstArt la Essen, Bochum, Düsseldorf, Dortmund şi Dorsten (unele, derulate cu sprijinul ICR). Alte volume, apărute într‑un format mai mic, sunt, de fapt, monografii dedicate unor artişti consacraţi sau emergenţi precum: Victoria şi Marian Zidaru, Mircea Maurice Novac, Ciprian Paleologu, Ciprian Ciuclea, Valeriu Şchiau şi alţii. Albumul consacrat Paulei Ribariu merită aici o menţionare specială, fiind o carte‑obiect exemplară. Pentru anul care urmează, Doina Talmann are în pregătire, tot prin CENNAC şi în aceeaşi formulă editorial‑grafică, alte trei lucrări, incluzând studiul Oliviei Niţiş despre Artă şi ştiinţă şi albumele consacrate artiştilor Marilena Preda‑Sânc şi Ciprian Paleologu (va fi cel de‑al II‑lea volum despre Proiectul Uman, un soi de life in progress, care documentează un alt deceniu din creaţia şi viaţa artistului).
Între cele mai relevante evenimente culturale româneşti organizate de‑a lungul anilor de Doina Talmann prin galeria sa de proiecte, aş menţiona participările anuale la „contemporary art ruhr” (C.A.R.), cel mai mare târg de artă din megalopolisul Ruhr‑ului (care înregistrează peste 5 milioane de locuitori), un târg organizat de două ori pe an în spaţiul ofertant de la Zehe Zollverein, fosta exploatare minieră din Essen. România a fost ţara invitată de onoare în 2014, la ediţia a IX‑a, de toamnă, fiind reprezentată printr‑un pavilion special. Din ţara noastră au participat la târg 21 de artişti şi 6 galerii, iar alţi 43 de artişti au ales să fie prezenţi prin lucrările expuse. Un performance de muzică contemporană a fost susţinut în pavilionul românesc de compozitorii Irinel Anghel şi Darie Nemeş‑Bota: Sunetul ceramicii – Fantezii sonore pentru artă ceramică, performeri şi public.
Expoziţia Das Metadekorativum de la Düsseldorf, din 2013, a reunit nume mari din România, artişti ai focului şi ai colaj‑asamblajului: Gherghina Costea, Mariana Gheorghiu Bădeni, Ileana Dana Marinescu, Nicolae Moldovan, Ioan Nemţoi, Cristina Popescu Russu şi Mihai Ţopescu. Acest amplu proiect dedicat metadecorativului românesc a însemnat şi o recunoaştere a valorii artei contemporane româneşti, având în vedere că Muzeul Sticlei Hentrich din capitala de land, Düsseldorf, a achiziţionat din expoziţia noastră lucrarea Portret de fată cu panglica verde, realizată de artistul sticlar Mihai Ţopescu. Iar singura prezenţă artistică românească din cadrul programului Essen 2010 – capitală culturală a Europei a fost expoziţia colectivă Şapte terase deschise spre lume, care i‑a adus împreună pe mai tinerii Ciprian Ciuclea, Anca Irinciuc, Liliana Mercioiu Popa, Simona Nuţiu Gradoux, Tudor Pătraşcu, Valeriu Şchiau şi Sorin Tara von Neodorf. Un alt proiect expoziţional remarcabil, realizat în colaborare cu Galeria Chrom din Bochum în anul 2011, s‑a intitulat 7 artişti contemporani români. Expoziţia a fost curatoriată de istoricul de artă Erwin Kessler şi a întrunit artişti români care aparţin diasporei sau, într‑un anumit moment al carierei lor, au activat în străinătate: Ioan Iacob şi Alma Ştefănescu Schneider din Germania, Sasha Meret stabilit în SUA, Matei Negreanu din Franţa, Arina Stoenescu, rezidentă în Suedia, Mircea Roman (a locuit în Marea Britanie) şi Maurice Mircea Novac (cu activitate în Olanda).
Evident, nu este cazul acum să întocmesc liste exhaustive, au mai fost şi alte expoziţii sau fapte culturale care le‑au părut unora elitiste sau avangardiste. Dar oamenii nu sunt egali. Poate numai în drepturi, după cum se afirmă în teorie… Dincolo de practică, ne diferenţiază gustul, intelectul, percepţia, fizicul, atitudinea, educaţia… Căci deosebirile fac parte din plămada umanităţii noastre, iar noi evoluăm şi datorită faptului că suntem diferiţi. Micii, sarmalele, ciolanul cu fasole făcăluită, ţuica sau vinurile româneşti sunt, la urma urmei, foarte bune şi de apreciat, nimeni nu poate contesta acest lucru (şi mă întreb dacă nu cumva gastronomia noastră oferită cu felurite prilejuri diplomatice nu e mai eficientă decât însăilarea unei expoziţii de fotografie turistică, aşa cum s‑a întâmplat la New York?). Ţin şi acestea de reprezentativitatea şi identitatea noastră. Dar nu toţi consumăm acelaşi lucru, după cum unii nu se raportează la trecutul mai mult sau mai puţin instituţionalizat (muzeificat), ci se gândesc la viitor… Utopia comunistoidă a eşuat tocmai pentru că a încercat să impună egalizarea şi uniformizarea, deşi în societatea socialistă multilateral dezvoltată unii erau mai egali decât alţii… Dincolo de promovarea susţinută a artei noastre contemporane şi, implicit, a ideilor, expresiilor şi atitudinilor născute pe meleagurile româneşti, proiectele dezvoltate de KunstArt propun o altă şi subtilă diplomaţie culturală, un efort care merită, cel puţin, salutat.
■ Jurnalist cultural
Sandrino Gavriloaia
