Cristian Hera: Criza cercetării ştiinţifice din agricultura României
În multe privinţe există curente şi opinii contradictorii, dar toate forţele politice ar trebui să fie de acord că ştiinţa este factorul determinant în dezvoltarea şi prosperitatea Naţiunii, în cazul ştiinţei agricole în asigurarea securităţii şi siguranţei alimentare care conferă linişte socială, dezvoltarea sustenabilă şi mediu sănătos
Vineri 26 august 2016, a avut loc Adunarea Generală (AG) a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (ASAS), dedicată dezbaterii proiectului de lege elaborat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), referitor la reorganizarea cercetării ştiinţifice din agricultura României. În cadrul AG mi-am îngăduit să spun că vorbesc în calitate de fost cercetător al Institutului de Cercetări Agronomice al României (ICAR), în care mi-am început activitatea ca stagiar în anul 1957, iar în 1962, prin reorganizarea cercetării ştiinţifice din agricultură, am fost transferat la 
Institutul de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice de la Fundulea (ICCPT), subliniind că în curând voi împlini 60 de ani de activitate neîntreruptă în cercetarea ştiinţifică, din care peste opt ani în afara hotarelor României.
În această calitate am afirmat şi afirm şi acum, fără rezervă, că cercetarea ştiinţifică din agricultura României se găseşte într-o etapă de maximă dificultate, ca urmare a nerespectării finanţării de bază corespunzător legislaţiei în vigoare, a erodării extrem de îngrijorătoare a patrimoniului funciar, diminuării resurselor materiale şi mai ales a reducerii drastice a numărului şi calităţii resurselor umane.
Se poate afirma, fără drept de tăgadă, că în prezent cercetarea agricolă se află în cea mai accentuată criză.
Sunt convins că starea precară a cercetării ştiinţifice din agricultura României poate şi trebuie folosită drept oportunitate pentru revigorarea, revitalizarea şi reconstrucţia acestui domeniu de importanţă vitală pentru o agricultură durabilă şi performantă care să contribuie la asigurarea securităţii şi siguranţei alimentare, la păstrarea unui mediu sănătos, mai ales în contextul schimbărilor climatice globale, cu fenomene extreme din ce în ce mai frecvente.
În asemenea condiţii devine imperios necesar ca cercetarea ştiinţifică din agricultură, cu tradiţie de la înfiinţarea Institutului de Cercetări Agronomice al României (ICAR) în 1927, prin Lege, elaborată de prestigioşii cercetători Gheorghe Ionescu-Şişeşti, Teodor Saidel, Traian Săvulescu, Constantin Sandu Aldea, la solicitarea ministrului agriculturii din acea perioadă, Constantin Garoflid, Lege completată în 1932, să fie reconstruită şi reorganizată, nu numai de către MADR, aşa cum s-a procedat în cazul proiectului supus dezbaterii AG, ci obligatoriu, cu participarea celor care şi-au dedicat întreaga viaţă cercetării ştiinţifice, mai ales ţinând seama de cerinţele actuale faţă de acest domeniu a cărei importanţă vitală nu poate fi contestată.
Elaborarea unui proiect de lege de către MADR, fără participarea reprezentanţilor cercetării, constituie, din punctul meu de vedere, o gravă ofensă la adresa comunităţii cercetătorilor ştiinţifici din România, mulţi dintre ei cu rezultate remarcabile, cunoscute şi recunoscute atât la nivel naţional, cât şi internaţional.
Propunerile făcute de MADR, privind înfiinţarea unei Agenţii de Management care să conducă şi să coordoneze cercetarea ştiinţifică din toate domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare, nu reprezintă o soluţie eficientă, realistă şi viabilă.
Revitalizarea şi reconstrucţia cercetării ştiinţifice din agricultură, mai ales în condiţiile unui viitor puternic influenţat de schimbările climatice globale, de evoluţiile economice şi sociale, poate şi trebuie realizată cât mai urgent posibil, cu sprijin executiv şi legislativ al factorilor de decizie, cu participarea unor reprezentanţi performanţi ai fermierilor, beneficiari ai rezultatelor cercetării, împreună cu cercetători şi cadre didactice cu experienţă, care cunosc rolul şi specificitatea cercetării agricole, tendinţele actuale şi cerinţele pentru o cercetare performantă şi durabilă.
ASAS este în poziţia cea mai bună pentru a contribui la găsirea căilor şi mijloacelor de modernizare şi funcţionare eficientă a cercetării agricole, deoarece are în componenţa sa un număr apreciabil de cercetători cu experienţă, conducători de Institute şi Staţiuni, numeroase cadre didactice, care cunosc problemele agriculturii şi cercetării agricole. ASAS are Filiale şi Staţiuni experimentale organizate în diferite zone ecologice ale ţării, în care activează cercetători şi cadre didactice competente, care pot conlucra pentru rezolvarea problemelor specifice diferitelor zone agricole şi realizării unei bune legături cu producătorii agricoli.
De-a lungul timpului ASAS a iniţiat şi participat la numeroase planuri de restructurare şi revigorare a cercetării agricole, inclusiv cu participarea unor experţi străini. Există variante de reorganizare, fără dezorganizare, care pot sta la baza unei restructurări eficiente, în condiţiile asigurării finanţării de bază aşa cum prevede Legea 45/2009, modificată şi completata de Legea 72/2011.
Întârzierea efectuării restructurării se datorează lipsei de voinţă politică şi speranţei/naivităţii cercetătorilor că legislaţia existentă privind finanţarea va fi respectată, ca unităţile de cercetare performante, cu masă critică, să poată funcţiona.
Deşi până în prezent rezultatele obţinute în restructurarea cercetării agricole sunt nesemnificative, buna cunoaştere a realităţilor din unităţile de cercetare şi competenţa ştiinţifică a multor specialişti, conferă potenţialul de a asigura, în deplină colaborare cu factorii de decizie legislativă şi executivă, o reformă mai funcţională, comparativ cu reformele iniţiate de o Agenţie ministerială nou înfiinţată.
Conlucrarea cu Universităţile trebuie să stea la baza formarii şi recrutării viitoarelor cadre, pregătite special pentru cercetare, precum şi folosirii în comun a dotărilor existente.
Managementul economico-financiar al cercetării agricole, inclusiv al finanţării de bază, ar putea fi asigurat, fără cheltuieli suplimentare majore, prin înfiinţarea unei Direcţii Generale de Management Economico-Finaciar, care ar înlocui cu succes Agenţia propusă de MADR în acest scop. Afirmaţia pe care o fac este susţinută şi de faptul că Programul Sectorial al MADR, administrat în perioada 2011-2013 de ASAS, nu de MADR, a funcţionat la parametrii de vârf.
În situaţia în care executivul nu acceptă înfiinţarea unei Direcţii Generale de Management Economico-Financiar, ASAS, cu secţiile sale de specialitate, ar putea funcţiona ca „For de consacrare academică, ramura agricultură”,1 aşa cum a sugerat si Primul Ministru Dacian Cioloş la întâlnirea pe care am avut-o în cabinetul sau, împreuna cu Ministrul Agriculturii, Achim Irimes-
cu, la data de 3 februarie 2016.
În cazul în care ASAS devine for de consacrare academică, ramura agricultură, misiunea Agenţiei Naţionale de Management propusă în Proiectul de Lege iniţiat de MADR, poate fi atribuită unui Institut similar Institutului Naţional de Cercetări Agricole al Franţei (INRA)2, aşa cum a propus şi Primul Ministru Dacian Cioloş în aceiaşi întâlnire, susţinută şi de Ministrul Achim Irimescu. Un asemenea Institut poate fi un nou Institut de Cercetări Agronomice al României (ICAR), similar celui înfiinţat în 1927, cu sediul în clădirea proprietate ICAR, care după reorganizarea cercetării ştiinţifice în agricultură şi înfiinţarea ASAS în 1969, a devenit sediul ASAS.
Noul ICAR poate fi realizat prin reorganizarea într-o structură nouă, îmbunătăţită, din resurse existente, adaptate cerinţelor ştiinţifice şi economico-financiare actuale, dar mai ales a celor de perspectivă privind cercetarea ştiinţifică din agricultură.
Institutul nou înfiinţat va înlocui Agenţia de Management propusă de MADR şi va coordona, împreună cu ASAS, activitatea de cercetare ştiinţifică şi economico-financiară a Institutelor şi Staţiunilor experimentale, amplasate în diferite zone ecologice ale ţării, în domeniile culturilor de câmp, creşterii animalelor, industriei alimentare, fond funciar.
Unităţile din noua structură, urmează a fi nominalizate după o restructurare URGENTĂ, realizată de o Comisie special constituită pentru analiza şi evaluarea celor existente în prezent, pe baza datelor deja aflate în evidenţa ASAS.
În situaţia organizării ICAR, acesta va prelua, după o evaluare temenică, bazată pe analiza resurselor umane şi materiale existente, coordonarea unităţilor de cercetare agricolă, performante, cu masa critică adecvată, aflate în prezent în coordonarea ASAS şi MECS.
* * *
Stabilirea numărului de unităţi, nominalizarea celor performante, care îşi vor desfăşura activitatea ca unităţi de cercetare-dezvoltare, precum şi a celor care vor funcţiona ca unităţi specializate în multiplicarea materialelor biologice, soiuri, hibrizi, rase de animale autohtone, arondate Institutelor de cercetări, se va face de către ASAS, prin ICAR, Institutele Naţionale, Institutele de ramură şi reprezentanţii nominalizaţi de MADR.
Încadrarea cercetării în politica agricolă a guvernului se va realiza prin includerea de drept a reprezentanţilor MADR, MECŞ, MMAP, ASAS şi ai producătorilor agricoli în componenţa Consiliului de administraţie ICAR (CA). Prezenţa membrilor ASAS în CA asigură continuitate şi o necesară protecţie faţă de posibile imixtiuni politice. Majoritatea unităţilor de cercetare de prestigiu din lume sunt ferite de subordonare faţă de politic.
Dacă se ia în consideraţie raportul dintre rezultatele obţinute de cercetarea agricolă românească deja aplicate în economia naţională şi finanţarea asigurată de la buget, puterea de revenire a fiecărui leu investit în unităţile de cercetare agricolă, se situează înaintea multora din unităţile de cercetare din alte domenii. Aceasta dovedeşte că, dincolo de unele păreri, activitatea de cercetare agricolă a fost şi poate redeveni eficientă economic.
În multe privinţe există curente şi opinii contradictorii, dar toate forţele politice ar trebui să fie de acord că ştiinţa este factorul determinant în dezvoltarea şi prosperitatea Naţiunii, în cazul ştiinţei agricole în asigurarea securităţii şi siguranţei alimentare care conferă linişte socială, dezvoltarea sustenabilă şi mediu sănătos.
Să dăm ştiinţei ce i se cuvine, să respectam legislaţia în vigoare, pentru a stimula spiritul de creaţie de care România are astăzi atâta nevoie.
Avem datoria să renaştem speranţa, să regăsim calea spre o cercetare ştiinţifică eficientă şi o agricultură prosperă, în care „Măria Sa Producătorul de bunuri agro-alimentare” să fie mândru de profesia pe care o are.
Reorganizarea cercetării ştiinţifice din agricultură vizează viitorul, motiv pentru care trebuie să se bazeze pe potenţialul uman şi material al instituţiilor şi nu pe cel al persoanelor aflate temporar în unele funcţii de conducere.
Să nu preluăm mentalitatea Meşterului Manole: „Ce se construieşte ziua se dărâmă noaptea”. Responsabilitatea pentru un viitor prosper ne aparţine.
