Eseu - Publicistică - Critică literară

Metamorfozele ficțiunii

„Nimeni nu poate șterge poveștile…” – scrie Yōko Ogawa în Poliția Memoriei, reformulând astfel credința supraviețuirii și reîntemeierii lumii prin cuvânt. Înarmată metodologic cu formula scriitoarei nipone, sibianca Rodica Grigore explorează portanța soteriologică și racordurile cultural‑existențiale ale literaturii contemporane într‑un provocator și instructiv volum apărut în 2024 la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj‑Napoca, intitulat Metamorfozele ficțiunii. Eseuri și cronici, în paginile căruia se armonizează actualitatea reacțiilor critice la peisajul editorial al traducerilor în limba română cu exigența teoretică a comparatistului.

Construcție duală, dominată, pe de o parte, de raportul dintre Istorie și istorii, în tentativa de a decanta hermeneutic dominantele existențiale din operele literare analizate, și, pe de altă parte, de cartografierea avizată a intricatelor ecuații labirintice pe care lectorul le stabilește cu instanța auctorială și cu textul, volumul se deschide cu un studiu consacrat fascinantului scriitor polonez Józef Mackiewicz (1902‑1985), critic acerb al totalitarismului, autodefinit „anticomunist prin naționalitate”, ale cărui scrieri sunt aproape necunoscute în Europa de dinaintea căderii comunismului. Traducerea românească a romanului Drumul spre nicăieri (Casa Cărții de Știință, 2019), apărut la mijlocul anilor `50 la Paris, îi oferă Rodicăi Grigore nu numai prilejul unui exercițiu filologic exemplar, în perimetrul căruia materia romanescă este confruntată cu exegeza fundamentală (Czesław Miłosz sau Jan Bielatowicz), ci și o explorare a lateralelor sale istorice, menită să asimileze meditația romanescă „asupra modului în care Marea Istorie influențează viețile oamenilor obișnuiți” și să reconstruiască unul dintre cele mai traumatice evenimente din istoria poporului polonez – masacrul de la Katyń –, reflectat și într‑un alt text al intransigentului și incomodului Mackiewicz, Cazul masacrului de la Katyń, „vinovat” în mare măsură de marginalizarea sistematică a scriitorului polonez în țara sa.

Actul critic secund din secțiunea Istoria și istoriile personale îi este rezervat Pianistului, textul autobiografic al pianistului și compozitorului Władysław Szpilman, ecranizat în 2002 de Roman Polański, tradus în 2019 și la noi. Fidelă metodologiei sale, Rodica Grigore este atentă la istoria din fundalul volumului, acompaniind analiza cărții cu un excelent medalion biografic, armonizat cu discursul critic lucid și obiectiv, fără alunecări moralizatoare sau sentimentale, chiar dacă miza finală a eseului se axează pe rolul salvator dintotdeauna al muzicii.

Eseul intitulat Romain Gary. Lecțiile istoriei și speranțele literaturii urmează scenariul discursiv tipic pentru autoare: o foarte bine documentată prezentare a scriitorului, urmată de o imersiune profesionist executată în opera literară prezentată. În acest caz, epilogul biografic îi propune cititorului figura controversată a singurului dublu câștigător al Premiului Goncourt (o dată sub pseudonimul Émile Ajar), pregătindu‑l pentru un univers romanesc marcat de subiecte de dezbatere potențial explozive și tabuuri. Rodica Grigore alege să ne prezinte Marele vestiar (apărut în traducere românească în 2021), roman cu o receptare inițială strepezită în Franța, dar cu ecouri notabile dincolo de Atlantic, unde apare în 1950 sub titlul The Company of Men, insistând, pe de o parte, asupra modului în care Gary abordează problema antisemitismului francez interbelic, și, pe de altă parte (schimbând radical registrul analitic!), asupra racordurilor livrești pe care romanul le realizează pe un eșalon ficțional mai larg, de la Dickens la Dumas‑fiul.

Adevărată lecție culturală de luciditate critică – dacă ne gândim la clișeele imagologice funcționale în perimetrul european –, Romanele lui Khaled Hosseini decopertează prin intermediul ficțiunii un alt Afganistan decât cel indus eschatologic de către mass‑media, chiar dacă autorul a fost în repetate rânduri amendat fie pentru atitudinile sale pro‑americane, fie pentru insuficienta cunoaștere a realităților afgane despre care scrie. Depășind aceste etichetări extrem(iste), Rodica Grigore operează în aria distanței pe care ficțiunea o asigură în raport cu ideologia și prezintă Vânătorii de zmeie ca pe un Bildungsroman oriental, ca pe extraordinara poveste a unei inițieri, el fiind, totodată, o reușită construcție romanescă pe tema identității în lumea contemporană. Revenind pe tărâm european, chiar foarte aproape de noi, odată cu romanul Smochinul (2016) al slovenului Goran Vojnović, volumul continuă prin abordarea problemelor identitare pe fundalul intersecțiilor dintre saga unei familii și complicata istorie a Balcanilor din cea de‑a doua jumătate a secolului XX. Urmărind fiecare fir narativ, autoarea izolează tehnici narative și subgenuri romanești, reușind să multiplice persuasiv registrele discursului filologic, astfel încât fiecare cititor al textului critic și al romanului tratat de acesta să se regăsească participativ în fiecare secvență.

O schimbare de registru aduce micul grupaj tematic intitulat Secrete vechi și adânci. Voci feminine ale prozei norvegiene contemporane, cu un prim act rezervat romanului Sub umbrele adânci al scriitoarei și pictoriței Kari Frederikke Brænne, în care regăsim o arie tematică frecventă în selecția textelor comentate în paginile acestui volum: Al Doilea Război Mondial și ecourile sale. Însă, dincolo de inventarierea minuțioasă a substanței istorice și narative (reflex al profesionalismului autoarei), Rodica Grigore se oprește și la aspecte mai rar inserate în discursul critic, unul dintre acestea fiind poeticitatea textului, sub imperiul căruia exegeta decupează pasaje cu rezonanță lirică accentuată. Aceeași sensibilitate la discurs se manifestă și în partea a doua a studiului, rezervată romanului Zile din istoria liniștii al scriitoarei Merethe Lindstrøm, chiar dacă aici selecția operează mai degrabă tematic decât stilistic, criticul fiind atras mai cu seamă de modurile în care se configurează temele trecerii și ale tăcerii. Triada se închide cu prezentarea romanului Refuz să gândesc al Lottei Elstad, comparatista din Sibiu fiind atrasă aici de conjuncția dintre o temă provocatoare, actuală și cât se poate de serioasă, și tonalitatea ludică metamorfotică a romanului.

Rămânând în spațiul scandinav (și, parțial, în lateralele celui de‑Al Doilea Război Mondial, ceea ce mă face să mă întreb cât de prezentă este această conflagrație în literatura ultimilor opt decenii), autoarea optează pentru o triadă suedeză în Mister, taine, literatură, cu o secvență inițială ocupată de repovestirea romanului Abis al lui Henning Mankel, marcată de o atenție specială acordată construcției narative, urmată de o analiză fascinată de arta discursului la Therese Bohman, care izbutește să transforme un subiect banal într‑o carte incitantă („într‑un adevărat thriller psihologic”), capabilă să facă din orice cititor un virtual captiv al textului. În aceeași categorie a vocilor feminine accentuate intră și Lina Wolff (prezentă în paginile acestui studiu cu Amanții poligloți), ale cărei romane reușesc mereu să provoace canonul, să violenteze modelele literare consacrate atât prin temele abordate, cât și prin tehnicile narative etalate.

Tabloul critic al romanelor în care ramificațiile istoriilor personale/ficționale și impactul Istoriei ocupă un centru abil configurat teoretic se completează apoi cu abordarea relației dintre iubire și istorisire în două dintre romanele belgiene contemporane (Noël în decembrie al lui Bernard Titiaux, respectiv Teodora, fiica fluviilor, semnat de Jean Marc Turine), cu o rediscutare a Holocaustului din perspectiva Impostorului lui Javier Cercas, cu surprinzător de multe romane în care spectrul celui de‑Al Doilea Război Mondial revine obsesiv, precum și cu o suită de voci feminine – de la scriitoarea turcă Zülfü Livaneli (cu Serenadă pentru Nadia) la atmosfera Rusiei anilor 1920‑1930 din romanele lui Guzel Iahina, de la Laura Imai Messina la Yaa Gyasi și Melanie Benjamin –, închiderea cortinei primei secțiuni aparținându‑i lui Michel Houellebecq cu romanul Anihilare, catalogat din start ca „thriller politic care se transformă în meditație cu accente metafizice”.

Realitatea ficțiunii, partea secundă a cărții, se deschide cu un contemporan al lui Dostoievski și Tolstoi, Nikolai Leskov (1831‑1895), cunoscut mai ales pentru opiniile sale politice (catalogate de unii drept excesiv de progresiste, iar de alții reacționare) și pentru fascinația sa pentru narațiunea picarescă. Rodica Grigore reface, cu profesionalismul care o caracterizează, evoluția receptării critice a lui Leskov, începând cu recuperarea lui de către tânărul Cehov și cu analizele formaliștilor ruși, preocupați mai ales de impactul acestuia asupra creației unor scriitori precum Andrei Belîi sau Maxim Gorki, înainte de a decanta sistematic palierele hermeneutice și narative ale Pelerinului vrăjit, microromanul picaresc publicat în foileton în 1873.

Devenit celebru după ecranizarea povestirii sale omonime – Rashomon, în regia lui Akira Kurosawa –, Ryūnosuke Akutagawa intră pe scena acestui volum critic prin Paravanul‑Iad și alte povestiri (apărut în traducere românească la Humanitas, în 2019), secvențele consecutive aparținând tot scriitorilor niponi (din altă generație, însă), Teru Miyamoto (cu romanul Vis de primăvară) și Yōko Ogawa (despre care am pomenit la început), căreia Rodica Grigore îi consacră un extensiv studiu comparativ, excelent ancorat în domeniul friabil al contrautopiilor și construcțiilor distopice.

Moartea lui Isus, romanul care încheie trilogia alegorică a lui J.M. Coetzee (după Copilăria lui Isus și Zilele de școală ale lui Isus), devine subiectul unei decantări hermeneutice dinamice, secvențiale, în care prezentarea romanului se transformă într‑o subtilă analiză a diferențelor funcționale din interiorul trilogiei, completată de un avizat exercițiu de izolare a referințelor livrești, necesar în scenariul de receptare propus de către autoare. Încorporând sistematic exegeza canonică și jucându‑se cu ipotezele receptării în orizontul diferitelor tipuri de cititori, Rodica Grigore mai oferă în acest volum o serie de alte impecabile lecturi critice, ai căror protagoniști sunt scriitori precum Katarina Marinčič, Suzana Tratnik, Geneviève Damas, Rui Zink, Narine Abgarian, Holly Ringland, Hiro Arikawa, Peppe Millanta, Delia Owens, Akira Mizubayashi, Maja Lunde, Fawzia Zouari sau Karim Kattan. Metamorfozele ficțiunii reprezintă un demers critic unic prin consecvență și sistematicitate la noi, foarte util atât pentru specialiști, cât și pentru marele public.

■ Scriitor, critic şi istoric literar, cercetător ştiinţific

Constantina Raveca Buleu

Total 0 Votes
0

Constantina Raveca Buleu

Constantina Raveca Buleu s-a născut la 16 martie 1979 la Bistrița. A absolvit Facultatea de Litere a Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea limba și literatura româna – limba și literatura germană (2002), apoi masteratul Istoria imaginilor – istoria ideilor din cadrul aceleiași facultăți (2003). În 2008 a obținut titlul de doctor în filologie, cu distincția Summa cum laude, cu teza Paradigma puterii în secolul al XIX-lea. Petrece un stagiu de cercetare la Universitatea din Bologna (2005) și un stagiu de cercetare la Jawaharlal Nehru University, New Dehli, India (2009), participă la mai multe congrese și conferințe naționale și internaționale. Este membră al Uniunii Scriitorilor din România și a Asociației de Literatură Generală și Comparată din România. Publică studii și cronici literare în mai multe reviste din țară și din străinatate.

Premii: Biblioteca Județeană “Octavian Goga”, în cadrul celei de-a doua ediții a “Anului editorial 2007 – carte și presă clujeanș”, premiul pentru eseu.

Cărți: Reflexul cultural grec în literatură. Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003; Dostoievski și Nietzsche. Congruente și incongruente. Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004; Patru eseuri despre putere. Napoleon, Dostoievski, Nietzsche, Foucault. Prefață de Stefan Borbély, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007; Paradigma puterii în secolul al XIX-lea, Ideea Europeană, 2011

Cărți publicate de Constantina Raveca Buleu (vezi aici)

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și
Close
Back to top button