Oraşul Tomis constituie o excepţie, el având serii monetare încă din vremea lui Augustus, iar emiterile cu portret imperial continuă fără abateri până la Filip Arabul…
În cursul secolului I p.Chr., emisiunile cu efigie imperială sunt sporadice la Histria sau Callatis, apariţia lor fiind determinată mai curând de anumite circumstanţe politice.
De pildă, la Callatis, după câteva piese de bronz din sec. I p.Chr. cu chipul lui Augustus, atelierul cetăţii emite o serie monetară singulară cu capul împăratului Nero pe avers şi numele cetăţii într‑o cunună de spice de grâu pe revers, ca urmare a unor privilegii pe care oraşul le‑ar fi primit în vremea sa. După aceasta, monetăria bate monede cu efigie imperială abia la Antoninus Pius, care apare pe câteva serii de emisiuni, departajate de aversuri diferite stilistic, fapt ce indică emiteri realizate în diferite momente din cursul domniei sale. Abia de la acest împărat, seriile monetare continuă neîntrerupt până la încheierea activităţii atelierului.
La Histria, chipul imperial este imprimat pe aversul emisiunilor sale, începând cu Antoninus Pius, dacă omitem o piesă apărută recent online pe site‑urile de numismatică, monedă care ar fi fost
bătută de atelier cu chipul lui Hadrian. Din acest moment, piesele cu portret imperial continuă să fie emise până la închiderea monetăriei histriene.
Oraşul Tomis constituie o excepţie, el având serii monetare încă din vremea lui Augustus, iar emiterile cu portret imperial continuă fără abateri până la Filip Arabul.
Ca instituţii, primul, şi se pare încă singurul, templu dedicat cultului imperial atestat din punct de vedere epigrafic la Histria datează din timpul lui Augustus. Într‑o inscripţie, se menţionează că Papas, fiul lui Theopompos, a dedicat o statuie pe cheltuiala sa proprie şi s‑a îngrijit de construcţia unui templu închinat lui Augustus. Nu mai sunt alte ştiri despre sanctuare de cult imperial în cetatea milesiană. După construcţia unui nou zid de incintă şi a celor două complexe termale în vremea împăratului Hadrianus, urmează o perioadă de dezvoltare urbană la Antoninus Pius, când sunt atestate alte trei edificii monumentale. De asemenea, poziţia unei clădiri de mari dimensiuni, situate la intersecţia a două artere de tradiţie elenistică, arată că această zonă reprezenta centrul civic al cetăţii din perioada Severilor până în sec. IV p.Chr. Este posibil ca un loc consacrat cultului imperial să fi existat în cadrul acestui ansamblu.
Imagini ale împăraţilor romani sunt imprimate rareori pe reversul monedelor histriene, una dintre acestea fiind abia din timpul lui Septimius Severus (Pick 498). Împăratul este redat într‑o ipostază standard: îmbrăcat în uniformă militară, el ţine în mâna dreaptă o pateră (cupă) deasupra unui altar şi o suliţă în mâna stângă (Fig. 1).
La Callatis, este atestată construcţia unui portic încă din vremea lui Augustus, ca o dovadă de loialitate a comunităţii. Porticul se înscrie în spaţiul pieţei publice, bucurându‑se de consideraţia cetăţenilor. Acum sunt atestate şi două emisiuni monetare cu capul lui Augustus şi atributele eroului oraşului, Herakles: o măciucă şi o tolbă cu arc. Menţiunea, într‑o inscripţie datată la 50 p.Chr., a lui Apollonios, întemeietorul gerusiei care ar fi înfiinţat o sărbătoare neocoră (neocorul fiind gardianul templului imperial în epoca romană) a bătrânilor, ne face cunoscută existenţa în cetate a unui sanctuar imperial. Pe monede, imaginea împăratului este imprimată pe revers abia în vremea lui Commodus. Acesta, în uniformă militară, stând spre stânga, ţine o suliţă şi o pateră deasupra unui altar aprins în câmp stânga; el este încoronat cu o cunună de lauri de zeiţa cetăţii, ce poartă o coroană murală şi ţine un sceptru pe braţul stâng (Pick, p. 299). Pe reversul monedelor lui Caracalla şi Filip Arabul, este înfăţişat împăratul într‑o ipostază clasică, el fiind călare pe cal, îmbrăcat în uniformă militară, cu mantie pe umeri. O altă imagine legată de cultul imperial, care este şi mai des întâlnită, este aceea a unui vultur imperial stând din faţă, cu capul uşor spre dreapta, ce stă cu aripile desfăcute, pe un altar împodobit cu ghirlande, între două stindarde. Imaginea vulturului apare pentru prima dată la Caracalla, ea fiind reluată mai târziu pe piesele lui Gordian III şi Filip Arabul (Fig. 2).
De la Tomis provin cele mai multe imagini imprimate pe reversul monedelor, cu temple dedicate celebrării cultului imperial. Încă din sec. I p.Chr., începând cu emisiunile lui Agrippina Minor din vremea lui Claudius, apoi cu Nero şi Domitian, sunt înfăţişate edificii religioase ce diferă ca formă, distil sau tetrastil, cu acoperişul în formă de cupolă sau triunghiular, cu mai multe rânduri de trepte, cu coloane având capiteluri de stil ionic sau corintic. După o întrerupere îndelungată, reprezentările templelor vor reapărea abia în vremea lui Septimius Sever, ele fiind dedicate unor divinităţi: Tyche, Dionysos sau Sarapis.
În virtutea acestor imagini, se poate avansa ideea existenţei unui loc consacrat cultului imperial încă din vremea lui Augustus, de când datează şi primele dovezi ale elogierii lui. Ovidius exilat la Tomis organizează pentru recâştigarea bunăvoinţei imperiale manifestări publice de genul Caesareea, sărbători oficiale desfăşurate în cadrul cultului adorării împăraţilor romani.
Dincolo de reprezentările templelor de pe monede, în perioada lui Antoninus Pius, există mai multe fragmente din arhitrava unui edificiu important, a unui monument dedicat împăratului de către un personaj, fiul lui Theodoros, care a cumpărat locul şi a construit pe cheltuiala sa clădirea consacrată omagierii împăratului. Se presupune că monumentul aparţine unui complex legat de cultul imperial al oraşului sau poate al regiunii, având în vedere faptul că Tomisul câştigase acum titlul de metropolă a Pontului Stâng.
Pe monede, imaginea împăratului apare pentru prima dată pe revers în vremea lui Septimius Severus. Împăratul cu cunună de lauri, armură, în mantie fluturând şi cizme, merge în galop pe cal
spre dreapta, înălţând în mâna dreaptă o suliţă şi ţinând hăţurile în mâna stângă (Regling, p. 2763). Dacă prima ipostază apare şi pe emisiunile altor cetăţi, la Tomis este redată o reprezentare inedită a lui Severus învingător, făcând aluzie la victoriile obţinute de acesta în campaniile militare împotriva Regatului Parţilor încheiate în anul 199. Împăratul cu cunună de lauri, în armură, mantie şi cizme, ţine în mâna dreaptă un sceptru şi pe braţul stâng un parazonium (spadă); el are piciorul stâng deasupra unui prizonier ce stă jos spre dreapta; în spatele lui stă spre stânga un al doilea prizonier. Amândoi privesc spre împărat; sunt bărboşi, cu bonete frigiene şi haine militare, cu mâinile legate la spate. În câmp dreapta, un trofeu (tropaion) alcătuit dintr‑un trunchi de copac, pe care au fost puse un coif, o armură şi pulpare, cu două lănci încrucişate, cu vârful în sus şi două scuturi (Idem, p. 2764, pl. VII, 6) (Fig. 3). Cea mai comună reprezentare a împăratului în vremea lui Septimius Sever, dar şi la Caracalla, Elagabal, Severus Alexander sau Gordian III, este cea de tip Adventus: împăratul cu mantie, mergând pe cal la pas spre dreapta, înalţă mâna dreaptă în semn de salut şi ţine în mâna stângă hăţurile. O altă ipostază des întâlnită la membrii dinastiei Severilor, dar şi mai târziu, este cea în care împăratul cu lauri, armură şi cizme, ţine în mâna dreaptă o pateră deasupra unui altar arzând şi mâna stângă pe un sceptru.
Pe emisiunile Iuliei Domna, împăratul ţine în mâna dreaptă o Nike, zeiţa victoriei, şi un sceptru în mâna stângă (Idem, p. 2799). La Caracalla, el este încoronat cu lauri de Nike înaripată, în chiton dublu, ce stă spre stânga pe un glob (Idem, p. 2903).
O imagine a împăratului învingător apare şi în vremea lui Severus Alexander. Acesta, cu cunună de lauri, în armură, mantie şi cizme, ţine în mâna stângă un parazonium şi întinde mâna dreaptă spre un tropaion (trofeu în formă de cruce, cu coif, haină, mantie, două lănci şi două scuturi). În câmp stânga jos, un prizonier bărbos şezând spre dreapta cu mâinile legate la spate (Idem, p. 3254). Probabil, imaginea face aluzie la campania militară a lui Severus Alexander împotriva Regatului Persiei, încheiată cu victoria din anul 233.
O atenţie deosebită i se acordă lui Gordian III, deoarece în vremea sa monetăria emite o serie de medalioane de bronz, pe aversul cărora este imprimat bustul împăratului ce ţine în mână globul pământesc, fapt ce relevă supremaţia imperială. Pe revers, pe lângă imaginea împăratului încoronat de Nike, mai apare şi cea a suveranului călare mergând în galop şi sărind deasupra unui prizonier căzut la pământ, pe care îl ameninţă cu o suliţă. Imaginile alese nu sunt întâmplătoare, ci par să fie un omagiu adus eforturilor imperiale de reconstrucţie a oraşelor greceşti după urmările dezastruoase ale incursiunilor carpilor şi goţilor din anul 238 p.Chr.
În vremea lui Filip Arabul, reprezentările tipice imperiale se modifică uşor, deoarece împăratul este redat cu parazonium în mâna dreaptă şi o suliţă în mâna stângă, înălţând piciorul drept pe o proră de corabie (Idem, p. 3571). Altădată, el ţine în mâna dreaptă un glob, sugerând puterea şi autoritatea sa asupra lumii (Idem, p. 3572).
O altă reprezentare legată de cultul imperial este cea a vulturului aşezat pe un altar împodobit cu ghirlande între două stindarde romane, ea fiind populară mai ales în timpul lui Geta. Monedele ilustrate fac parte din colecţia numismatică a Muzeului Municipiului Bucureşti.
Surse: B. Pick, Die antiken Münzen Nord‑Griechenlands. Dacien und Moesien, I, 1, Berlin, 1898; K. Regling, Die antiken Münzen Nord‑Griechenlands. Dacien und Moesien, I, 2, Berlin, 1910; Valentin Bottez, Cultul imperial în provincia Moesia Inferior, sec. I‑III p.Chr., Bucureşti, 2009.
■ Muzeograf Secţia Istorie
Steluţa Marin
