Ljubomir Koraćević (1982, Aranđelovac) a absolvit Facultatea de Filologie din Belgrad. A publicat lucrări literate în periodicele literare din Serbia, iar în 2015 a publicat primul său roman Lager, care a fost selectat pentru unele dintre cele mai prestigioase premii literare din Serbia (Premiul NIN, Premiul „Biljana Jovanović”). Este membru al consiliului de redacţie al revistei Kovine şi redactor al ediţiei KOV a Comunei Literare din Vršac. Locuieşte şi lucrează la Uzdin (Serbia). Despre roman s‑a scris elogios. „Naraţiune sofisticată, competenţă maximă asupra istoriei şi naraţiunii, toate genele cititoare sunt ţesute în textul romanului Lager.
Koraćević este conştient de citirea semnelor istorice şi culturale, iar romanul său, care dezvăluie din nou semantica lagărului, cu o naraţiune atât de delicată, atât de încărcată şi atât de precisă, aproape chirurgical, ne lasă din nou în faţa misterioasă a tragediei noastre. Şi această tragedie, această «migraţie», se mută acum pe un alt mediu fotografie, despre care aflăm de la Benjamin că reprezintă o viaţă ucisă. Ce a mai rămas din marii sârbi la începutul secolului al XX‑lea, în romanul lui Koraćević despre prizonierii internaţi în Cetatea Aradului, s‑a mutat în fotografie şi repetă doar fotografic accidentul nostru de lagăr istoric, moartea noastră, dezvăluind groaza lagărelor de concentrare naziste. Din această cauză cartea este mai mult decât un roman. De aceea, Koraćević a lăsat adâncimea tragediei în prăbuşirea noastră, în tifos, viol. De aceea, acest roman nu poate fi decât o teribilă diatribă. Dar şi numele unui roman istoric modern. În spatele nostru, ca protagonist, rămâne sinuciderea, care, poate, va fi înregistrată fotografic şi va servi drept material publicitar pentru propaganda unui nou umanism de lagăr.” (Dragan Bošković)
„Koraćević descrie cetatea Aradului şi lagărul, jucându‑se cu focalizarea, intrând în conştiinţa ambelor părţi ale Marelui război, aducând experienţe atât ale călăilor, cât şi ale celor asupriţi. Koraćević atacă toate simţurile cititorilor şi produce o atmosferă rotunjită, pe care o completează cu o diatribă critică despre starea conştiinţei din acel moment şi o paralelă cu situaţia aproape neschimbată din zilele noastre. Acest roman evită greşelile tipice ale debuturilor şi pune o bază solidă – dovedită şi selectată pentru Premiul NIN – în care autorul îşi poate construi operele. (…) „În romanul care datorează mult tradiţiei – Crnjanski, mai presus de toate, dar şi Tišma, Mihailović şi Kiš – Ljubomir Koraćević a introdus şi un număr semnificativ de inovaţii literare… şi atitudinea că temniţa din Lager nu este doar o metaforă, ci o stare permanentă a lumii. Rezultatul final este o lucrare ascuţită şi critică care vorbeşte cu succes despre un timp şi despre un subiect care este rar asociat cu acesta.” (Dragan Babic, Politika)
„Din când în când, în literatura sârbă apar lucrări care sunt aproape mutual apreciate ca excelente, dar le lipsesc premiile şi recenziile critice. Este exact acest caz cu romanul de debut Lager al lui Ljubomir Koraćević (KOV, 2015)… Într‑o situaţie în care aproape fiecare revistă literară (din Serbia) este editată nu numai şi exclusiv după criterii literare, provin zilele în care nu există loc pentru un roman care este lăudat la diferite adrese. Prin faptul că primesc laude verbale şi tăcere instituţională, indică natura acestei opere – una complexă, foarte modernă în formă şi ideologic nepotrivită pentru această vreme.” (Nikola Marinkovic, Pečat)
„Viaţa preotului Kecmanović, personajul central al romanului, este un fel de biografie a unui om aflat în conflict cu istoricul: viaţa sa, după experienţa din temniţa Aradului, este prezentată ca o traumă în care experienţa lagărului este recunoscută ca decisivă, şi reprezintă destinul universal al omului, în timp ce tristeţea reprezintă o atingere la nivel universal, deoarece este amărăciunea pentru înfrângerea omului în faţa mecanismelor istoriei.” (Milomir Gavrilovic, Polja)
Dosar critic, traducere şi prezentare Gabriel Băbuţ
