Cristina Gelep: Frici şi anxietăţi de ieri şi de astăzi

Volumul Strangers on Our Doorstep and Strangers in Our House: Inter-⁠Disciplinay Approaches to Fears and Anxieties, în traducere aproximativă Străinii din pragul uşii şi Străinii din casele noastre: Abordări interdisciplinare ale fricilor şi anxietăţilor este rezultatul unui proiect remarcabil iniţiat de Magdalena Hodalska şi Cătălin Ghiţă cu ajutorul platformei „Inter-Disciplinary.Net”. Lucrarea explorează fricile şi anxietăţile bazându-⁠se pe un solid fundament ştiinţific, dar care include şi domenii precum: literatura, arta, psihologia, teologia, sociologia, lingvistica, istoria, ştiinţele politice. Cercetarea deschide o amplă perspectivă, multifaţetată, plasată în diferite contexte relevante, analizate cu fineţe şi subtilitate.

Tema principală a cărţii o constituie, aşa cum se subliniază încă din prefaţă, „fricile şi anxietăţile constante ale umanităţii”, iar principiul tematic în jurul căruia gravitează semnificaţia fiecărui capitol are la bază distincţia, binomul: extra muros/intra muros. Altfel spus, fricile şi anxietăţile sunt analizate dintr-⁠o perspectivă interioară, mai apropiată de nevoile şi modulaţiile eului, dar şi din exterior, în relaţie cu factori externi care ţin de un anumit mediu social, politic, cultural, pentru a oferi doar câteva exemple. Dubla perspectivă a volumului se observă şi din structurarea sa în cele două părţi – Fear of Foreigners and Neighbours (Frica de străini şi vecini) şi Fear of Strangers in Our House (Frica de străinii din casele noastre).

Cu siguranţă că toate articolele sunt extrem de interesante, iar cartea merită citită în întregime cu atenţie, ea îndeamnă la reflecţie cu atât mai mult cu cât tema propusă ne priveşte pe toţi din mai multe perspective: mentalitar, cultural, social etc. Cu toate acestea, mă voi opri asupra câtorva articole, care merită din plin discutate, analizate, dezbătute. Primul este cel al lui Cătălin Ghiţă, articol încadrat în prima parte a lucrării şi care se intitulează: Afraid of the Other: The Untimely Character of Patriotic Poetry (Teama de Celălalt: Caracterul inoportun al poeziei patriotice).

Demersul începe cu definirea conceptelor de patriotism şi naţionalism şi punerea lor în lumina cuvenită. Aceste concepte, la o justă şi pertinentă analiză sunt uşor asociabile cu „atitudini rasiale, superioritate etnică, autojustificare morală”, după cum subliniază autorul articolului încă de la început: „my chapter, read in a broadly comparative cultural context, is that the values of patriotic poetry have acquired an untimely character and that love of one’s own country underlies fear of another’s, which may be combined with such attitudes as racial and/or ethnic superiority, moral self-⁠justification and economic selfishness”.

În conţinutul articolului sunt analizate critic, cu luciditate şi fineţe aceste două concepte, mergându-⁠se până la reliefarea unui adevăr incomod despre ce înseamnă acestea, deoarece sunt înţelese cel mai adesea greşit, adevăr deloc uşor de suportat într-⁠o lume care se vrea egalitaristă şi cosmopolită, dar găseşte un sentiment de mândrie în concepte precum naţionalismul şi patriotismul. De aceea, Cătălin Ghiţă nu ezită să spună acest adevăr dur, incomod, tare şi ferm cu toată asumarea: „There are two main internal contradictions which menace and subvert any legitimacy of patriotism (y compris nationalism), namely the contradiction of arbitrary birth and the ethical contradiction. The former refers to the hazard of geographic distribution experienced, at birth, by any individual: indeed, who can decide the country or territory in which she or he is brought into existence? If this is not the fruit of a deliberate choice, but the product of hazard, defending the values of one’s native land appears absurd, especially in the light of universally accepted civil rights. Even if one were given the chance of opting for one particular country which may be in agreement with one’s intimate living needs, one should rationally wish to live peacefully in that country, not die for it. The latter refers to the delicate moral position in which two soldiers of warring countries may be placed, in the sense that both may invoke patriotic reasons to justify their aggressive actions set against their opponent. Which of the two is right and, moreover, who can act as an absolute arbiter of the dispute? For, even though one is an invader and the other a defender, they both act in good conscience, according to the strict moral standards set by the respective societies into which they are born and educated. Other equally disturbing thoughts spring to mind once one has delved deeper into the matter”.

Cel de-⁠al doilea articol asupra căruia mă voi apleca se înscrie în partea a doua a volumului – Commitment to Self: What Language Reveals about Male Fear of Commitment (Angajamentul faţă de Sine: Ce relevă limbajul despre frica masculină de angajament). Articolul este scris cu empatie, făcând apel deopotrivă la mai multe discipline precum: lingvistica, lingvistica cognitivă, studiile culturale, sociologia, psihologia. Punctul central al studiului este, aşa cum ne spun şi autoarele – Izabela Dixon şi Magdalena Hodalska – analiza situaţiei în care empatia bărbaţilor şi curajul sunt puse la încercare de către partenerii lor în contextul unei relaţii şi al angajamentului: „Central to this study is what occurs when male sensitivity and courage are put to the test by their partners in the context of relationships and commitment. Various communication strategies men commonly apply when challenged by situations which require empathic responses will be considered as well as communication blunders resulting from the metaphorical euphemisms men use in their attempts to conceal their deficient emotional maturity. To address these issues the study will draw on such disciplines as linguistics, cognitive linguistics, media and cultural studies, sociology and psychoanalysis”.

Cele dezbătute în articol sunt discutate în contextul în care instituţia căsătoriei este în scădere, iar celelalte parteneriate formate legal nu sunt foarte stabile. Cel mai adesea, frica este prezentă atunci când este vorba de a începe o relaţie, acest tip de legătură fiind asociat cu ceva „restrictiv, limitativ, indezirabil”. Interesantă, în cadrul acestui articol, este şi relevarea unor emoţii care au legătură cu teama şi pericolul atunci când ne referim la dragoste: „Love, as Žižek suggests, is a dreaded and dangerous emotion”.

Concluzionând, putem observa cu uşurinţă caracterul inedit al lucrării care se configurează încă de la început printr-⁠o perspectivă nouă, amplă, atent balansată cu concluzii juste şi analize ferme. Frica este văzută de la început dintr-⁠o perspectivă atent gândită, care nu exclude şi ceea ce această „emoţie socială universală” aduce bun, configurând un tablou mai aproape de realitate al lumii în care trăim. Ea nu exclude, prin interacţiunile pe care le comprimă simbolistica sa, noţiuni precum: curajul, demnitatea, responsa-bilitatea: „that fear is one of the most pervasive social emotions, which, alongside anxiety and phobias, helps to configure the collective imagery of today’s convoluted world. In the absence of fear, life would be inconceivable, for fear may bring out courage, dignity and responsibility. It is only in the face of fear and danger that one can define the measure of one’s true being”.