Că poți călători doar prin intermediul cărților, fără să fii nevoit să te miști din loc, este certitudinea care a susținut compensator generații întregi de intelectuali români, constrâși, din varii motive (geopolitice, economice, psihosociale etc.), să rămână în perimetrul locurilor natale. Apare, însă, destul de des în ultimele decenii, și o specie aparte de intelectuali itineranți, care‑și transformă călătoriile din cărți în sejururi propriu‑zise și, un pas mai departe, în ispititoare exerciții livrești, menite să alimentateze imaginația și dorința altor generații de virtuali cititori‑călători. Acestei tagme de exploratori neobosiți îi aparțin Doina și Ilie RAD, autorii volumului În Peru, pe urmele incașilor. Jurnal peruan (8‑25 octombrie 2023), interviuri și articole, apărut în 2024 la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj‑Napoca. Jurnalul peruan nu e prima transpunere a unui voiaj în ținuturi îndepărtate în experiență livrescă aparținând autorilor, întrucât volumul O călătorie la capătul lumii, din 2019, consemnează mărturia unei aventuri culturale complexe chiliene. Însă, deloc surprinzător, dacă avem în vedere exigența intelectuală și curiozitatea pentru detaliu ale cuplului Rad, și acest al doilea volum îmbină acribia specifică a studiilor culturale cu o documentare sistematică și cu o disponibilitate spirituală care sfidează, deseori, limitele fizice. „Am călătorit în numeroase țări îndepărtate ale lumii – Australia, China, Chile (inclusiv în Insula Paștelui, din Pacificul de Sud), Japonia, SUA –, dar parcă nicio călătorie nu a fost atât de grea și de fabuloasă, cum a fost cea din Peru” – mărturisesc Doina și Ilie Rad în Prefața volumului.
Asemenea multora dintre noi, călătoria celor doi autori începe la o vârstă anterioară celei a urcării în avion, cu o carte inițiatică de tinerețe (Erich von Däniken, Amintiri despre viitor. Enigme nedezlegate ale trecutului), ce va deveni, peste decenii, imbold al unei aventuri scrupulos documentate cultural, care a cuprins, în octombrie 2023, „misterioasele linii de la Nasca […] Insulele Ballestas, Canionul Colca și locul de unde am putut vedea zborul condorilor, Insula plutitoare Uros, Machu Picchu, Muntele Curcubeu sau Jungla Amazonului”. În siajul visului de odinioară se derulează un Jurnal peruan în optsprezece secvențe, în care, pe lângă fascinanta relatare a călătoriei ca atare, cititorul găsește și o foarte bună introducere în cultura peruană sau, deloc neglijabil, o suită de sfaturi practice de itineranță, conștiinciozitatea protagoniștilor garantând prin ea însăși acuratețea și complexitatea informațiilor. Din arsenalul pregătirii avanscenei culturale se desprind considerațiile unor personalități precum María Eugenia Echeverría Herrera, fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Peru în România, în viziunea căreia „diversitatea” definește perfect Peru. Ea îl citează pe scriitorul José María Arguedas, pentru care Peru reprezintă țara „Tuturor Neamurilor”. Firesc pentru doi autori, dotați cu o solidă pregătire filologică, incursiunea în universul cultural peruan începe cu literatura, rezultatul fiind un tablou în care intră Inca Garcilaso de la Vega, César Vallejo, Blanca Varela, Julio Ramón Ribeyro sau Mario Vargas Llosa, căruia îi este rezervată o secțiune aparte a volumului.
Atenți la dialogul interdisciplinar al surselor, Doina și Ilie Rad recuperează o interesantă pagină de geografie, reluând cel mai vechi manual de geografie de la noi – De obște geografie, tipărit la Iași în anul 1795 –, înainte de a ceda scena unei sinteze istorice bine documentate, pentru că – notează ei în debutul secvenței secunde – „e normal ca, atunci când ajungi într‑o țară străină, să te interesezi de câteva date elementare despre istoria acesteia”. Rezultă o istorie fascinantă, în care se conjugă Imperiul Inca și conchistadorii lui Francisco Pizarro, José Francisco de San Martín y Matorras și Simón Bolívar, Războiul Pacificului, nenumăratele descoperiri arheologice, președinți controversați (precum Alberto Fujimori) sau importanți în economia relațiilor diplomatice cu România, precum Juan Velasco Alvarado, care l‑a primit în 1973 pe Nicolae Ceaușescu la Lima, eveniment amplu ilustrat într‑un capitol consacrat relațiilor româno‑peruane de‑a lungul timpului. Atenta reconstituire a acestor relații decopertează informații din periodice de secol XIX, menționează jurnalul ținut de către George Bibescu pentru Ministerul de Război Francez, în timpul intervenției franceze în Mexic (din ordinul lui Napoleon al III‑lea), precum și lucrarea O execuțiune, publicată de către același George Bibescu în 1899, scrisă sub impactul acestei experiențe, urmată de o cronologie a relațiilor diplomatice dintre România și Peru, cu o impresionantă ilustrare fotografică (numai secțiunea finală a cărții conține 347 de ilustrații, multe inedite).
Seriozitatea „călătoriei” autorilor printre documente și cărți lasă apoi locul istorisirii călătoriei propriu‑zise, din care nu lipsesc incidente potențial nefericite, dar tratate cu umor (negru, ce‑i drept, pe alocuri…). Cea dintâi aventură – în Insulele Balestas – adună enigme descrise de ochiul atent al călătorilor și completate generos cu referințe bibliografice, descrie fenomene meteo‑marine specifice (precum Curentul Humboldt), inventariază fauna și flora zonei, repovestește legende, abandonându‑se însă pe alocuri și unui otium cumpătat, notat cu acribie (cum altfel am fi aflat de varietățile de vin peruan?), dublat de o aventură rezervat‑efervescentă printre dunele de nisip de la Huacachina, dar blândă – cred – în comparație cu raftingul de pe sălbaticul râu Urubamba.
Survolarea dintr‑un mic avion a geoglifelor de la Nazca nu putea lipsi dintr‑o asemenea aventură – cu toate că, în preferințele mărturisite ale autorilor, obiectivul este „situat pe locul III, după Machu Picchu și Muntele Curcubeu” –, indiciu al unei concurențe acerbe între enigme și fabuloase situri arheologice, întreaga experiență fiind transformată într‑o cuceritoare povestire cu eroi „adevărați”, echivalentă cu respectarea unei promisiuni făcute pilotului și copilotului, „pe care i‑am asigurat – precizează cei doi autori – că vor deveni eroi ai cărții noastre despre Peru”.
Peregrinările prin orașul Arequipa (subiectul unui tablou minuțios, din care nu lipsesc datele istorice și perspectivele culturale rafinate) înseamnă și o vizită neprevăzută în programul excursiei, dar dorită cu fervoare de către Doina și Ilie Rad. Este vorba despre popasul la casa natală a scriitorului Mario Vargas Llosa, închisă pentru vizitatori, dar miraculos deschisă celor doi, semn că Doina Rad poate fi extrem de convingătoare atunci când pasiunea pentru cultură se întâlnește cu încântarea călătoriilor prin ținuturi îndepărtate. Grație lor, cititorul are acces la un palier documentar‑biografic impecabil ilustrat. Secvența a generat în paginile volumului și o recuperare mai aproape de casă – prezența scriitorului peruan la Cluj, cu prilejul decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Universității „Babeș‑Bolyai” în 2013, reconfigurată documentar în secțiunea a treia (inclusiv dialogul lui Mario Vargas Llosa cu Gabriel Liiceanu).
Spectacolul străzii în Chivay este concurat de exotismul faunei și de incursiunea în istoria câtorva legume originare de aici, ritmul evocării demonstrând, de pildă, că istoria cartofului este cât se poate de interesantă. Se succed fabuloase descrieri ale Canionului Colca (cel mai adânc din lume) sau ale zborului majestuos al condorilor priviți de pe Cruz del Cóndor, sensibile reacții la oamenii locului, echivalente cu tot atâtea pledoarii pentru respect și demnitate, dar și concentrate perspective existențial‑culturale asupra insulei plutitoare Uros de pe lacul Titicaca. O fascinantă filă de istorie retrăită de către autori oferă Cusco – de la palierul mitologic din timpul incașilor la rolul său în timpul conchistadorilor – și Sacsayhuamán, perimetru sacru, rezervat riturilor, aflat pe o colină, prilej pentru o concentrată explorare a arhitecturii și ritualisticii incașilor. Însă punctul culminant al aventurii rămâne Machu Picchu, experiență neumbrită nici măcar de superstiții: „Noi ne‑am nimerit, din nou, și la urcare și la coborâre, pe partea cu prăpastie…, un autobuz având nr. 13!” Evident, faima funestă a lui 13 nu se justifică!
Vivacitatea narațiunii reușește să își poarte cititorii de pe Muntele Curcubeu în jungla amazoniană și, contrapunctic, înapoi în civilizație (Lima fiind subiectul unei detaliate explorări documentate), întreg discursul molipsindu‑se parcă de entuziasmul călătorilor‑autori, prea încântați de întregul experienței pentru a se opri la dificultatea unor aspecte particulare, sau la imposibilitatea realizării câtorva mici dorințe pune în plan, receptată cu o resemnată seninătate: „Nicio bucurie nu poate fi întreagă!”, scriu ei citându‑l pe Ștefan J. Fay (autor căruia Doina Rad i‑a consacrat o monografie).
Secțiunea secundă a volumului este rezervată interviurilor cu trei ambasadori – excelențele lor Félix Ricardo Américo Antonio Denegri Boza, Camelia Ion‑Radu și Gabriel Gafița –, lor adăugându‑i‑se un grupaj de portrete dinamice și comentarii critice, din rândul cărora se desprinde imaginea sculptorului Mircea Cornel Rusu sau analiza cărții lui Gabriel Gafița din 2018, Alternativă la fuga în Egipt, carte scrisă la Lima între 2017‑2018, ceea ce activează condiționările filologice ale celor doi autori, demonstrând, dacă mai era cazul, că reîntoarcerea la universul lecturii rămâne, pentru totdeauna, o fatalitate fericită. În Peru, pe urmele incașilor e un volum interdisciplinar fascinant, care se citește cu folos și cu o imensă plăcere pentru exotic.
■ Scriitor, critic şi istoric literar, cercetător ştiinţific
Constantina Raveca Buleu
