Dragul meu prieten,
Am fost învinuit de aiurea, de unii care‑şi spun singuri „maestru”, că am publicat carte românească în China, prin presiuni. Tu ştii că fabulistul Marcel Breslaşu scria că acest cuvânt, „maestre”, „este ca gâdilarea porcului pe burtă”. Dar ei, aceşti „maeştri”, ştiu măcar să citească?
Îţi dai seama ce crimă am putut să comit!
În loc să‑mi văd de leafă şi să dorm liniştit, să mă plimb, să citesc, să scriu, eu am făcut presiuni peste presiuni în mediul editorial chinez, încât în 4 ani şi 8 luni, cât am fost directorul Institutului Cultural Român de la Beijing, am reuşit să public 28 de cărţi. Eminescu, Blaga, Sorescu, Nichita Stănescu, Eugen Uricaru, Ioan-Aurel Pop cu Istoria Românilor, o istorie a artelor plastice de Vasile Florea ş.a.m.d. Cărţile au fost tipărite în tiraje regale, fără bani din ţară, ba mai mult, cei mai mulţi autori au fost plătiţi, îţi închipui tu ce îndrăzneală pe mine?
Da, prietene drag, sunt vinovat de a fi făcut presiuni, pentru a face cunoscute în China arta, istoria şi civilizaţia românească. De altfel, recidivez şi mi se cuvin pedepse exemplare.
Cu ani în urmă, în Thailanda, am făcut presiuni şi i‑am publicat pentru prima oară pe Eminescu, pe Blaga. Tot prin presiuni, poemul Luceafărul a fost recitat în serial la postul naţional de radio, iar un poet thailandez de renume s‑a declarat Eminescu renăscut, atât de profunde au fost influenţa poeziei eminesciene, relevarea culturii României.
În Singapore, am făcut presiuni şi i‑am publicat pe Eminescu şi pe Marin Sorescu, şi iniţiasem publicarea marilor epopei populare: Mioriţa, Meşterul Manole etc., numai că ministrul de externe al momentului, inapt de cultură, ca orice politician care se respectă, a pus capăt misiunii mele în această ţară şi, prin plecarea mea, proiectul a pierit.
În Vietnam, am făcut presiuni şi i‑am publicat pe Eminescu, Zaharia Stancu, Eugen Uricaru şi alţii.
Şi mai înainte, în Deceniul 7, tot în China, am făcut presiuni şi i‑am publicat pe marii clasici ai literaturii române.
Am făcut presiuni şi am reuşit acest parcurs al promovării României, fără nici o susţinere financiară din România. Din dragoste pentru ţară şi pentru cultura noastră! Îţi închipui ce puternic sunt şi cât de slabi sunt editorii din China, Thailanda, Singapore şi Vietnam, de a ceda, de a accepta, de a se supune vrerii mele?
Eu cred că ambasadorii României, diplomaţii aflaţi în străinătate, directorii institutelor culturale au datoria să facă „presiuni” şi să publice carte românească. Oare Eminescu a mai fost publicat undeva în lume în ultimii doi ani?
Tu mi‑ai spus să nu iau în seamă minciunile, ele sunt difuzate de nişte neica nimeni făcători de rele, minţi perverse, iar eu îţi declar că i‑am iertat.
Ţie nu ţi se pare totuşi că ei par a se înmulţi într‑o societate care a trecut sub ochii noştri la o stare de prostaţiune sau, după Andrei Marga, la o vizibilă prostocraţie? Cum altfel s‑ar numi încercarea de a murdări meritele semenilor, cu mâl scos din propria inimă?
Bucureşti, Iunie 2020
Constantin Lupeanu
Vezi cărțile apărute la editura Ideea Europeană în Colecția Civilizația și cultura chineză
