Friedrich Schiller (1759-1805). Odă bucuriei
Bucurie, stea divină
Fiică tu din Elizeu,
Noi intrăm beţi de lumină
Pe cerescu-ţi sfânt traseu.
Farmecele îmbinară
Tot ce moda a stricat;
Fraţi vor fi oamenii iară
Unde aripa ţi-a stat.
Cor:
Fiţi cuprinşi voi milioane
De sărutul lumii-ntregi!
Fraţi – deasupra sub coroane
Un părinte stă de veci.
Cui i-a sorocit norocul
Un prieten de-a avea,
Cu iubire prinde-şi jocul
În a bucuriei stea!
Da – oricine doar un suflet
Al său este pe pământ!
Cine nu scoate un sunet
Plece din ăst legământ.
Cor:
Cine cântă pe-acest ton,
Laude simpatia-n cele
Ce s-or duce înspre stele
Unde stă Domnul pe tron.
Fiinţele beau bucurie
Din al naturii dulce sân;
Tot ce-i bun, plin de mărire
Va urma rostul bătrân.
Ne-a dat sărutări şi viţă,
Un prieten caduceu;
Viermelui i-a dat fiinţă,
Heruvim lui Dumnezeu.
Cor:
Cădeţi jos voi milioane?
Nu simţiţi Domnul în cer?
Caută-l în celeste stane!
El acolo stă lejer.
Bucuria este pana
Pe întinsul jovial.
Bucuria-nvârte roata
Ceasului sfânt mondial.
Scoate flori din muguri blânde,
Soare de pe firmament,
Şi învârte roţi crescânde
Văzului eminament.
Cor:
Bucuroşi zburaţi spre soare
Prin frumoase planuri noi,
Mergeţi fraţi a voastră cale
Fericiţi ca sfinţi eroi.
În oglinda înfocată
El zâmbeşte, sfidător
Înspre valea invocată
Celui care-i răbdător.
Sus pe-a soarelui credinţă
Se ivesc flamuri zburând
Pe sicrie de căinţă
Stând cu îngerii la rând.
Cor:
Înduraţi voi milioane!
Înduraţi pentru ce-i bun!
Sus, deasupra-n diafane
Ceruri stă un sfânt tribun.
Zeii nu primesc răsplată;
E frumos să fiţi ca ei.
Veniţi voi săraci deodată,
Bucuria-i cu temei.
Fie urile uitate,
Inamicului iertat:
Lacrimilor duritate
Nu vă ducă spre păcat.
Cor:
Datoriile-s distruse!
Toată lumea s-a împăcat!
Fraţi – precum ce Domnul spuse
Judecă ce-aţi judecat.
Bucuria curge-n cupe,
Din al strugurilor must,
Beţi voi canibali cu sute
Eroismul plin de gust –
Fraţilor, zburaţi spre stele
Cât pocalu-i încă plin,
Lăsaţi vinul către ele
Să se urce pe deplin.
Cor:
Fiindcă cerul imnul cerne,
Serafimul lăudând,
Cu pocalul plin aşterne
Fericirea-n sus zburând!
Curaj vrednic, poveri grele,
Ajutor, unde-i de plâns
Veşnicia jură-n ele
Adevărul pur pătruns
Peste scaune regale –
Fraţilor, cu sânge bun –
Meritele, coroanele;
Cad minciunilor din sân!
Cor:
Strângeţi-vă cercul sacru,
Şi Juraţi pe acest vin,
Fiţi fideli acestui lucru,
Jurământului divin.
Traducere din limba germană de Christian W. Schenk