Dintr-o haltă părăsită
Cassian Maria Spiridon
floare înnoptată
fluviile
străbătute de barje multiple şi remorchere
spintecă oraşele
ridică pe maluri
înaltele edificii
ce-şi spală feţele
în valurile obosite
navigînd printre umbrele însorite
în sunete de motoare încinse
te-am visat
culcată-n pluşul dimineţii
ţi-am mîngîiat întregul tors
vibra ca o vioară la concert
[o Stradivarius demnă de Paganini]
să-ţi mişti umărul în lumină
să ai umbre desenate
hieroglife semne îngrozitoare
iar mîna
amîndouă mîinile
vor încerca să vorbească
una peste alta împreună
pentru inimi şi timpane
deschise unei nopţi
ce ne cuprinde
şi dacă între valuri
vom deschide dimineaţa
ochii
sub ale soarelui căngi aurite
ştiu că în lumină
floare înnoptată
e iubita mea
acolo stau măslinii
drepţi
pe stînci şi între văi
precum soldaţii
la gărzi imperiale
