Liliya e poetă, traducătoare şi eseistă din Republica Tatarstan, Rusia. A absolvit Institutul de Medicină din Kazan şi Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova (1996). A publicat douăsprezece volume de poezie, primul fiind Perla Neagră, prefaţat de cunoscuta poetă A.B. Ţvetaieva. Versurile ei au fost publicate în douăsprezece limbi europene. Liliya Gazizova organizează, la Kazan, Festivalul Internaţional de Poezie „N. Lobacevski”, singurul festival literar consacrat numelui unui matematician. F
estivalul include conferinţa „Influenţa geometriei neeuclidiene asupra gândirii artistice”. Liliya Gazizova este şi organizatorul Festivalului Internaţional „V. Hlebnikov Ladomir”, care se desfăşoară în oraşele Kazan şi Elabuga (Republica Tatarstan).
Semne
Îmi place ziua care a trecut
Pentru acele semne pe care le-a împărţit,
Iar eu n-am apucat să le ghicesc.
Ştiu, aminteau de mine
Pânza de păianjen ce spintecă cerul
Sau ecoul mărului care cade.
Dar poate mă trezesc
Cu o tulburătoare presimţire?
Cine ştie.
Metamorfoze
Au pus în ferestre
plasă roşie împotriva ţânţarilor.
Acum totdeauna va fi apus.
În zori
Mă înspăimântă
Nepriceperea ta la zbor.
Ce vom face atunci
În zori?
Ambiţia
Perioada preşcolară…
Părinţii mă îndoapă cu ambiţie:
Eu mai bine decât alţii
Citesc tare şi cu dăruire
Versuri la lecţiile de dimineaţă.
Versurile altora.
Dar adesea sunt tristă.
La şcoala nr unsprezece
Eram elevă model şi activistă.
Ce s-au mai bucurat părinţii
Pentru medalia mea de aur!…
Dar adesea sunt tristă.
Vreau să devin
Multiplă medalistă
La discipline olimpice
La cursa de 400 metri garduri.
Dar adesea sunt tristă.
Dacă a fost ceva, în care
Doream pe toţi
Să-i depăşesc?
Acum deja ştiu;
Părinţii mi-au făcut
Darul nu cel mai bun.
Oare nu e un lucru trist?
Cosmopolitism
– Motive cosmopolite –
A citit fiica mea
Pe facebook-ul meu
Şi a căzut pe gânduri.
– Asta înseamnă politică în cosmos?
Am râs:
Mai degrabă cosmos în politică.
O zi nereuşită
De ziua săruturilor
Am hotărât să sărut
Prima persoană întâlnită.
S-a întâmplat să fie soţul meu.
Arca
La arca locuinţei mele
Nr 70
De pe str. Kirov
M-au condus poeţii
După întâlnirile noastre literare.
Eram vestită ca inabordabilă.
Şi uite aşa arca nu a cunoscut sărutul.
Greşeli de exprimare
Îmi plac greşelile de exprimare
Din cuvintele fiicei mele,
Atunci când spune:
Vânzătoreasă,
Şi nu vânzătoare,
Circhist,
Şi nu circar.
Îmi place când nu pronunţă litere.
Şi-mi fac probleme:
Corectându-i greşelile
Îi răpesc copilăria.
Ploaia
Chiar şi când ferestrele sunt închise
Uneori ploaia îţi intră în ochi.
Nu m-a rugat
Mă întrebi mereu
Cine sunt şi de unde vin?
Niciodată nu m-ai întrebat,
Unde mă duc…
Plâns de copil
Încerc să ghicesc ce gânduri
Se nasc în capul unui copil gras
Şi cât de mult se întristează el…
Copiii graşi, consider
Că sunt supăraţi mai frecvent
Decât cei slabi.
Încă mai cred
Că în fiecare din noi
Plânge un copil gras
Ca să fie flori
Ce preocupare prostească –
Să inventezi relaţii,
Aspecte şi gesturi.
Să cauţi răspunsuri neaşteptate
La întrebări nerostite.
Să-ţi dai chiar întâlnire
Oriunde într-o cafenea
Sau lângă monument
Ca să fie flori…
Sau nu neapărat.
Să inventezi sensibilitate şi voluptate,
Şi chiar gelozie şi iritare,
Iar apoi regrete.
Ce preocupare tristă –
Să inventezi posibilităţi
Care nu sunt şi nu vor fi.
Fără ezitare
Să scrii despre iubire fără ezitarea
Femeii de patruzeci de ani,
E ridicol.
Grija de apropiaţi şi de pâinea de zi cu zi
Sufocă dorinţa.
Şi te priveşti şi priveşti…
Dar aşa trebuie, ce dracu,
Să te regăseşti în iubirea
Femeii de patruzeci de ani, ba chiar să o cunoşti
Nu a apucat
„Ceva lipseşte în versurile tale” –
Mi-a spus Vladimir Kornilov,
„Citeşte mai mult din Hlebnikov” – a mai zis.
Şi eu toată vara am citit Hlebnikov.
Între timp, Kornilov a murit.
…N-am apucat să-i arăt noile versuri.
Rău se respiră
Îmi plăcea
Când poetul Marek Zarecki
Fuma ţigările mele mentolate,
Spunând: după ele se respiră mai uşor.
Dar el nu mai e,
Iar eu am încetat să mai fumez ţigări mentolate.
Neîntâlnire
Nu ne-am întâlnit cu tine
La inaugurarea monumentului lui Brodzki,
Unde se împărţeau cireşe în cornete din ziare…
Erau acolo versuri şi şampanie pe jumătate caldă,
Multe rochii, costume şi pălării.
Cum puteam să te zăresc printre ele?
Reţeta dezamăgirii
Se ia bucuria mea neîntemeiată
Şi se adaugă tăcerea ta
Care a rezistat trei zile,
Se toarnă apă fiartă
După prosteasca ceartă cu vânzătoarea,
Se presară grăunţe de insomnie –
Dar cel mai important: să nu întreci măsura,
Se înlătură spuma din privirile neadormite ale trecătorilor,
Se amestecă totul exact
Şi se pune la foc scăzut
Chinuirea corpurilor; unul către celălalt,
Apoi se lasă să se răcească
Până la temperatura disperării.
Şi mâncarea e gata.
Traducere şi prezentare
de Valeriu Butulescu
