Constantin Lupeanu: Inegalabilul Constantin Brâncuşi – Calea Sacră de la Târgu Jiu
Anul Brâncuşi. Anul Enescu. Anul Titulescu. Anul Milescu.
Dragul meu prieten, este bine că suntem îndemnaţi de mai marii zilei să îi serbăm şi în străinătate pe românii prin care ne definim. În 2016 sunt multe aniversări, am numit mai sus patru nume cu rezonanţă pentru artă plastică, muzică, diplomaţie, geografie
Motto: Priviţi-le până când le veţi vedea.
Cei mai aproape de Dumnezeu le-au văzut.
Constantin Brâncuşi
Anul Brâncuşi. Anul Enescu. Anul Titulescu. Anul Milescu.
Dragul meu prieten, este bine că suntem îndemnaţi de mai marii zilei să îi serbăm şi în străinătate pe românii prin care ne definim. În 2016 sunt multe aniversări, am numit mai sus patru nume cu rezonanţă 
pentru artă plastică, muzică, diplomaţie, geografie. De ce îi numesc eu aici în scrisoarea către tine? te întrebi, prieten drag. Cum să spun? Toţi patru au fost ursiţi să trăiască mult departe de patrie şi să se stingă în pribegie, în Franţa, în Rusia. Doi au fost mari olteni. Ceilalţi doi, moldoveni de geniu.
Anul acesta se împlinesc 380 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari învăţaţi ai lumii secolului al XVII-lea, spătarul Nicolae Milescu (1636-1707), şi 340 de ani de când a efectuat călătoria în China – între mai şi septembrie 1676. El a avut contacte diplomatice la Curtea împăratului Kang Xi şi apoi a scris lucrări de referinţă nu numai pentru Rusia, unde a lucrat ca înalt demintar, dar pentru întreaga Europă şi lume civilizată: Descrierea Chinei; Jurnal de călătorie în China.
Cât de briliant a fost Nicolae Titulescu (4 martie 1882 – 17 martie 1941)? Ion I. C. 
Brătianu se gândea să proclame România republică imediat după moartea regelui Ferdinand, cu Titulescu drept preşedinte. Poate şi din cauza aceasta, Titulescu, de două ori preşedinte al Ligii Naţiunilor – Organizaţia Naţiunilor Unite de pe vremea sa, este obligat să se exileze în 1936. Iată cum vorbea el despre Transilvania înainte chiar de primul război mondial, care a generat întregirea României: România nu poate fi întreagă fără Ardeal. Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa. Ardealul nu este numai inima României politice, priviţi harta: Ardealul este inima României geografice.
S-a întâmplat ca George Enescu (19 august 1881 – 4 mai 1955) să fie cinstit şi anul trecut. Două aniversări rotunde: 60 de ani de la moarte în 2015 şi 135 de ani de la naştere anul acesta. Noi am organizat mai multe serate muzicale, iar către sfârşitul anului trecut am pregătit un concert omagial prin prezenţa violonistului Alexandru Tomescu, deţinătorul unei viori Stradivarius. Anul acesta ne gândim la un dialog Enescu – Bartok.
Constantin Brâncuşi (19 februarie 1876 – 16 martie 1957) se aseamănă cu vechii cărturari chinezi faimoşi care au plecat de jos, au câştigat examenele imperiale, au devenit mari cărturari 
şi mandarini. El s-a născut la sat, ca cei mai mulţi dintre oamenii de geniu ai pământului românesc, a plecat în lume şi s-a impus drept sculptorul numărul unu, primul de sub ceruri.
Despre el am să-ţi scriu mai pe larg. Abia l-am omagiat. Te rog să reţii că sculptorul Brâncuşi este atât de cunoscut şi de iubit în China, încât am avut aproape o sută de participanţi la o conferinţă aridă ca toate conferinţele!
Constantin Brâncuşi a găsit originile comune ale omenirii. Român, chinez, francez, englez, african, cu toţii ne simţim acasă în creaţiile sale. Există un limbaj al lui Brâncuşi, exprimat prin viziune, formă şi esenţă, simboluri, metafore, accente lirice şi fior metafizic. El a creat, aşa cum au evidenţiat toţi specialiştii, în spiritul datinilor strămoşeşti, operele sale au înţelesuri esoterice şi divine. Receptarea lui Constantin Brâncuşi este în prezent o cale simplă, opera sa aparţine patrimoniului universal, este cunoscută pretutindeni în lume şi socotită o parte sacră a civilizaţiei omenirii. Care sunt caracteristicile creaţiei sale? Cu ce cunoaştere să privim pentru a înţelege oricare dintre piesele sale? Sculptura ca formă pură, unitatea materiei cu spiritul, cosmos magic, senzaţia de mişcare, de avânt către î
nalt, esenţializare, echilibru interior, proporţii interioare ideale şi mai cu seamă lumină, raze misterioase, văpăi care ne împresoară spiritul şi ne fac părtaşi la creaţie.
În oraşul Târgu Jiu din Oltenia, Constantin Brâncuşi a gândit şi a realizat, între anii 1937 şi 1938, o Cale Sacră a oamenilor, care va deveni în timp loc de pelerinaj pentru omenirea întreagă. Acolo nu este numai opera de artă adusă în parcul public, ci un ansamblu ezoteric. S-au dat multe explicaţii, începând cu creatorul însuşi, se vor mai scrie studii, se vor tipări cărţi, însă înţelesurile adânci se vor lăsa cât mai puţin cuprinse în cuvinte, iar nouă nu ne rămâne decât să repetăm tuturor în lume cele declarate de artist: Duceţi-vă la noi în România pentru a înţelege esenţa operelor mele. Duceţi-vă să vedeţi oamenii, costumele, locurile. Duceţi-vă să vedeţi ceea ce am putut să realizez eu la Târgu Jiu.
Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Nesfârşitului.
Sfârşit de Martie 2016, Templul Soarelui, din Beijing, la o ceaşcă de ceai verde.
