Dacă în pictura pe care o profesează, artista se manifestă ca o „clasică”, grafica ei, în schimb, nu-şi îngăduie nici un fel de „restricţii” academice şi se lasă condusă de o viziune neconstrânsă asupra motivelor şi a subiectelor abordate
Prezenţă constantă şi dinamică în viaţa culturală contemporană,
Victoria Cornelia Dedu, pictoriţă formată cu maeştrii Corneliu Baba, Călin Alupi, Alexandru Cumpăta şi Vasile Grigore la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, în deceniul şase al secolului trecut, a început în forţă anul 2016 prin două expoziţii personale, ambele deschise în Bucureşti, în două spaţii diferite: prima, o expoziţie de grafică de şevalet la tânăra Conceptual Gallery de pe strada Dionisie Lupu, numărul 56, vernisată la sfârşit de ianuarie, cea de a doua, o expoziţie de pictură intitulată „Magia culorilor”, la Galeria Universităţii „Spiru Haret” din strada Ion Ghica, numărul 13, vernisată la sfârşit de februarie.
M-am oprit asupra celor două spectacole vizuale semnate Victoria Cornelia Dedu, nu din motive subiective – primului i-am fost curator, la cel de al doilea am ţinut cuvântul de deschidere – ci îndeosebi pentru că artista merită din plin toată atenţia publicului şi a criticii. Ea se numără printre acei plasticieni 
cu o solidă instrucţie, pentru care actul de a crea este echivalent cu existenţa lor însăşi. Şi, în vremurile pe care le trăim, mă tem că această categorie aleasă ar putea fi pe cale de dispariţie.
Victoria Cornelia Dedu lucrează cu fervoare şi se exprimă fără inhibiţii atât în pictură, cât şi în grafica de şevalet, noţiune generalizatoare, ce înglobează mai multe tehnici, începând cu desenul în creion sau tuşuri colorate şi mergând până la dificila şi delicata acuarelă. Cele două expoziţii ale începutului de an 2016 au pus de fapt în oglindă cele două modalităţi constante de exprimare ale artistei, ele fiind complementare fără nici o îndoială, dar în acelaşi timp alcătuind structura unei personalităţi artistice aparte.
Am descoperit-o pe Victoria Cornelia Dedu cu doi ani în urmă, la Râmnicu Vâlcea, cu ocazia prezenţei sale pe simezele Galeriei de Artă „Artex” a Filialei U.A.P. Vâlcea, cu lucrări de pictură, cât şi pe simezele Muzeului de Artă din Râmnic, unde a expus grafică. Probabil nu o simplă coincidenţă, ci mai degrabă mai multe voinţe conjugate au făcut ca acest gen de expunere în paralel să aibă loc şi în Bucureşti anul acesta, mai ales fiindcă artista este bucureşteancă.
La Conceptual Gallery am recurs la o foarte dificilă selecţie prin multitudinea de l
ucrări de grafică ale Victoriei Dedu, realizate în perioade diferite şi păstrate într-un atelier ce seamănă mult cu cele ale maeştrilor de odinioară. Am dorit ca această latură a activităţii ei să fie înfăţişată publicului, într-o manieră cât mai cuprinzătoare.
Artista a desenat tot timpul, pe oriunde a călătorit şi a lucrat, folosindu-se de tehnici pure sau mixte, şi dovedindu-şi măiestria în acuarelă, guaşe, tempera sau pastel. Grafica este pentru Victoria Cornelia Dedu o cale urmată simultan cu pictura, dar nu ca o extensie a acesteia, ci mai degrabă din dorinţa de a explora numeroasele şi incitantele posibilităţi de expresie ale desenului şi ale petei de culoare.
Asemenea artiştilor din epoca interbelică, Victoria Cornelia Dedu a găsit în natura creată de Dumnezeu cel mai iscusit maestru şi s-a lăsat călăuzită de ea. La fel, intervenţia omului asupra naturii, datorită căreia s-au născut aşezările rurale ori urbane, edificiile, grădinile, monumentele, într-un cuvânt cultura unui anume loc, într-o anumită perioadă, a exercitat o forţă de atracţie irepresibilă asupra acestei sensibile şi în acelaşi timp cerebrale plasticiene.
Dincolo de fiecare lucrare a sa putem descifra bucuria, uimirea, împărtăşirea cu frumuseţe a pictoriţei care, mai întâi de toate, a învăţat să privească şi să înţeleagă miracolul Creaţiei, pentru ca apoi să se poziţioneze corect în ipostaza celei care, primind, trebuie la rându-i să dăruiască.
Artista a călătorit mult şi cu rost. Fiecărui loc pe unde a trecut şi cu care a rezonat, i-a „furat” ceva din atmosfera unică, din căldura culorilor şi din lumina unui anumit moment al zilei. Peisagistă de mare 
rafinament, Victoria Dedu realizează în pânzele, în desenele sau în acuarelele sale o sinteză originală între impresionism şi postimpresionism. Lecţia marilor maeştri, trecută prin filtrul propriei interpretări, conduce la compoziţii echilibrate, încărcate de cea mai autentică trăire. Solară, optimistă, atentă observatoare a raporturilor între lumină şi umbră, a felului în care lumina topeşte sau potenţează culorile, pictoriţa „scrie” cu penelul, cu creionul, cu peniţa, un fel de jurnal al călătoriilor sale, prilej de reverie activă. Cu o aproape constantă oroare de vid, ea îşi saturează compoziţiile cu suprafeţe vibrate. Suprapunerile de planuri trădează o intensă combustie interioară şi o ardentă bucurie a gestului creator. Casele pictate de Victoria Dedu în sate şi oraşe din România şi din spaţiul balcanic, la Balcic, la Sozopol, ori pe malurile feluritelor mări sunt ele în sine „personaje” purtătoare de istorie şi de cultură, expresii ale unui stil de viaţă, ale unui anume mod de raportare la existenţă.
Dacă în peisaj Victoria Dedu respectă toate regulile perspectivei, natura statică e în schimb mai eliberată de canoane, abordarea acesteia e mult mai liberă, conducând la naşterea unor compoziţii sintetice, din care răzbate o viziune modernistă inconfundabilă.
Prezenţa umană în pictura Victoriei Dedu e limitată, dar cu atât mai interesantă. Artista nu construieşte caractere, asemenea portretiştilor de vocaţie, însă reuşeşte să surprindă cu fineţe atitudini, trăiri, stări ale sufletului într-un anumit moment şi într-un anumit spaţiu bine definit geografic.
Dacă în pictura pe care o profesează, artista se manifestă ca o „clasică”, grafica ei, în schimb, nu-şi îngăduie nici un fel de „restricţii” academice şi se lasă condusă de o viziune neconstrânsă asupra motivelor şi a subiectelor abordate. Astfel, desenele şi acuarelele Victoriei Dedu, indiferent de dimensiunea lor, se dezvăluie privirii ca autentice giuvaere vizuale ce insuflă deopotrivă nostalgie, reverie, decuplare de un cotidian uneori cenuşiu şi apăsător.
La Galeria Universităţii „Spiru Haret” Victoria Cornelia Dedu a expus doar pictură în ulei, pânze generoase ca dimensiuni, provenite din etape diferite ale creaţiei ei şi din spaţii pe unde a călătorit, fie tabere de creaţie, fie excursii de documentare, fie lucrări de atelier. În expunerea au dominat peisajul şi natura statică, îndeosebi florile pentru care artista are o sensibilitate specială şi cărora încearcă să le surprindă, dincolo de aparenţă, esenţa delicată şi efemeră. Intitulată inspirat „Magia culorilor” expoziţia a oferit publicului, cu adevărat, un regal de culoare. Compoziţii echilibrate, deşi refuzate oricărei formule academiste, o paletă caldă, evocatoare, inspirate asocieri de umbră şi lumină, o pastă densă, texturi rafinate cu virtuţi aproape tactile sunt doar câteva dintre calităţile incontestabile ale lucrărilor Victoriei Dedu.
Ca o nostalgică incurabilă a artei lucrate cu meşteşug şi dăruire, care nu are nevoie de noutate, pentru că viziunea fiecărui artist reprezintă în sine o noutate şi un mod de a se exprima unic şi inconfundabil, tresalt de fiecare dată cu aceeaşi bucurie când pictura reuşeşte să-mi trimită un mesaj şi-mi păstrez speranţa că artiştii ca Victoria Cornelia Dedu vor continua să se exprime cu aceeaşi convingere, fără a se lăsa fermecaţi de cântecul de sirenă al experimentelor fără fond.
