În ciuda atenției primite în epocă, numele Gretei Knutson‑Tzara este astăzi necunoscut pentru cei mai mulți. Oare se datorează acest fapt tendințelor istoriei de a aduce în prim‑plan doar artiștii bărbați, când atât de multe femei au fost date uitării? Privim înapoi către o carieră artistică plină de culoare, caracterizată de o abordare personală a marilor mișcări artistice ale secolului XX.
Greta Knutson s‑a născut în Stockholm în 1899, ca fiică a muzicianului Knut Anders Andersson și a directoarei de gimnastică Signe Cederblom. După ce a studiat la Academia Regală de Arte din Stockholm între 1919 și 1920, Knutson s‑a mutat la Paris la începutul anilor 1920. Acolo a început să studieze la școala de pictură a lui André Lhote. „Viața Gretei Knutson este o legendă modernistă”, scria Ulf Linde în textul pentru expoziția sa de la Galeria Thielska în 1981. Dar poți fi o legendă în lumea artei fără a fi venerat, mai ales dacă ești femeie? Iar Greta Knutson este un exemplu clar în acest sens.
„O femeie trebuie să aibă bani și o cameră a ei pentru a putea scrie literatură”, spunea Virginia Woolf în O cameră doar a ei (1929). Oare Greta Knutson a citit‑o pe Virginia Woolf? Este posibil, chiar foarte probabil.
Când Greta Knutson a venit la Paris în 1920, ca tânără studentă la arte, pentru a studia cu André Lhote, a devenit rapid parte a cercului de artiști central al modernismului, frecventând postcubiştii și suprarealiştii. La Paris și‑a întâlnit viitorul soț, dadaistul Tristan Tzara, în 1923 sau 1924. Cei doi s‑au căsătorit în 1925, iar doi ani mai târziu s‑a născut fiul lor, Christophe. Greta avea să rămână în capitala franceză, unde a lucrat atât ca artistă apreciată, cât și ca scriitoare. După moartea tatălui ei, soții au putut construi o casă în Montmartre, Paris, cu ajutorul banilor proveniți din moștenire. Arhitectul Adolf Loos s‑a ocupat de planuri, dar Knutson nu a fost complet mulțumită și a făcut modificări, deoarece arhitectul nu prevăzuse un atelier pentru ea. Locuința lor din Paris a devenit un loc de întâlnire pentru artiști și creatori contemporani, în special pentru suprarealiști.
La începutul anilor 1920, Knutson a fost mult influențată de suprarealişti, iar casa sa a devenit un loc de întâlnire nu doar pentru artiști, ci și pentru scriitori suprarealişti; ea însăși a publicat în această perioadă poezia Țară străină în revista La Révolution surréaliste. În 1924, Knutson, împreună cu alți artiști, a format un grup numit Optimisterna/ Optimiștii, ca reacție împotriva grupului artistic Falangen/ Falanga. Grupul a debutat în 1926, iar ea a expus împreună cu ei în 1927 și în 1928 la Stockholm, Göteborg și Londra.
După opt ani, ea a părăsit atât căsătoria cu Tristan Tzara, cât și Parisul, având nevoie de „o cameră doar a ei” – un spațiu liber pe care multe dintre colegele ei îl căutau în acea perioadă. Greta Knutson a fost, totuși, norocoasă, având atât puterea, cât și resursele financiare pentru a se descurca pe cont propriu.
În anul 1942, după ce căsătoria cu Tzara s‑a încheiat cu divorț, l‑a cunoscut pe poetul René Char, și împreună cu acesta a făcut parte din Rezistența franceză, ajutând oameni să fugă din țară. Da, există trăsături spectaculoase în biografia ei, dar acestea par să fi umbrit propria ei carieră artistică, iar cercul suprarealist dominat de bărbați în care se învârtea Greta avea dificultăți în a vedea femeile ca altceva decât muze. Dar pe parcursul întregii sale vieți, până în 1983, Greta Knutson a desenat, pictat și sculptat, a expus, atât în Franța, unde locuia, cât și în Suedia, la mijlocul secolului XX. Conform tuturor mărturiilor, era talentată, frumoasă și bogată, și, de asemenea, o intelectuală atrasă de filosofia germană. Scria critică de artă în reviste suedeze și avea o viziune destul de strictă asupra artei.
În Franța, a intrat în contact cu cercurile avangardiste franceze și, la început, surse primare de inspirație pentru dezvoltarea ei ca artistă vizuală au fost scriitorii suprarealiști. După o perioadă petrecută cu suprarealiștii, Knutson a început să se intereseze de fenomenologie și de filosofie, în special de Edmund Husser și Martin Heidegger. Atunci a început să dezvolte un stil de naivism primitiv, care a evoluat ulterior într‑un naturalism stilizat, luminos, și mai târziu spre un cubism moderat. Influențele abstracte au fost mereu puternice, însă în opera ei, natura reapare constant sau nu este niciodată complet abandonată. A pictat, de asemenea, multe naturi statice, constând în aranjamente de fructe, flori și vase în care formele sunt mereu ușor limitate sau scoase în evidență de curbe line sau de planuri sparte.
Opera Gretei Knutson exprimă tendințe moderniste precum postcubismul, abstractizarea și suprarealismul, dar ea nu s‑a dedicat complet niciuneia dintre aceste curente, ci și‑a dezvoltat în schimb o abordare personală față de mișcările artistice ale vremii, lucru care se reflectă și în scrierile sale. Ca scriitoare, a fost atrasă de cuvântul scris atât în poezie, cât și în critica de artă, și a tradus literatură din limba franceză în suedeză și invers. Printre altele, a tradus prima antologie suedeză de poeți suprarealişti în 1933. Greta Knutson a colaborat la numeroase reviste suprarealiste şi a tradus poezie din limba franceză împreună cu poetul suedez Gunnar Ekelöf. Spre sfârşitul vieții a publicat nuvele şi poeme în proză în limbile franceză şi germană.
În timpul vieții Greta Knutson‑Tzara a primit multă atenție și a expus atât în Suedia, Franța, cât și în SUA. Rămânând la Paris, a participat din 1929 la saloanele anuale ale Les Surindependants. A avut expoziții solo la Galerie Zborowski în 1928, Galerie Percier în 1930 și, împreună cu Maurice Savin și Inge Schiöler, la Galerie de Berri în 1950, în capitala franceză. De asemenea, a expus la Galerie Moderne în Stockholm în 1932, la Konsthallen din Göteborg și la Galeria de Artă Suedezo‑Franceză din Stockholm în 1934 și 1946, și împreună cu artiste nordice la Liljevalchs în 1948. În 1955, a participat la expoziția itinerantă „Swedish Abstract” în SUA.
Greta Knutson‑Tzara s‑a sinucis la Paris în 1983. Este reprezentată în colecțiile Muzeului Național Stockholm, Muzeului de Artă Modernă Stockholm, Muzeului de Artă din Norrköping și Muzeului de Artă din Göteborg din Suedia. În Franța, lucrările sale pot fi găsite la muzeul din Tours și la Muzeul Național de Artă Modernă/Centre Pompidou, și în New York la MoMA cu un cadavre exquis din anii 1930, o pictură realizată împreună cu Valentine Hugo, André Breton și fostul ei soț, Tristan Tzara.
Greta Knutson a fost o artistă vizuală și o scriitoare prolifică. Deși a frecventat cercurile avangardiste din Paris și a avut relații cu alți artiști și scriitori, astăzi mult mai cunoscuți, opera ei artistică pare să fie uitată atunci când istoria artei este povestită.
De ce știm atât de puține despre activitatea ei? A fost o persoană care a dorit să‑și urmeze propriul drum, într‑o epocă în care se așteptau manifestări și atitudini absolute. Greta Knutson s‑a inspirat din diferitele școli, a fost mai apropiată de suprarealiști, desigur, dar nu era interesată de ideile lor despre cum se manifestă subconștientul. Ea celebra ritmul, compoziția și, nu în ultimul rând, era o desenatoare extrem de pricepută. Totuși, îi lipsea un cronicar și independența ei a făcut‑o ca la bătrânețe să se orienteze parțial către un suprarealism dificil de digerat și parțial către scene pastorale rustice, în stil renascentist italian clasic, ambele complet nepotrivite cu anii 1970 în care au fost create. Rămâne de văzut dacă și când își vor găsi relevanța.
■ Poet, traducător
Dorina Brândușa Landén
