Prin această carte, intitulată sugestiv Prin vremuri, ţări şi culturi (Editura Pollischansky, 2020, Viena, 284 pagini), Hans Dama, un şvab născut în Banatul românesc, doctor în germanistică şi românistică, mulţi ani profersor universitar la Institutul de Translatori al Universităţii din Viena şi preşedinte al Asociaţiei de Compatrioţi Şvabi Bănăţeni din Austria, vrea să ne poarte cu el în călătorii subiective prin felurite vremuri şi spaţii culturale, care ne conduc oarecum în jurul întregii lumi şi al culturilor lor multiple. Iată cum ne indică el punctul de plecare: „În vechile atlase, hărţi şi manuale etc., originare din zilele dublei monarhii, puteau fi descoperite şi adunate informaţii şi valori ştiinţifice, care, pe timpul lui Stalin, puteau să mijlocească o imagine absolut diferită a istoriei lumii şi ne‑au trezit şi dat la iveală curiozitatea, ceea ce, după ce am fost catapultat de destin în metropola muzicii, trebuia să‑mi fie rodnic şi folositor, în primul rând, dacă pluteai fi mereu cu ochii deschişi prin mediul ei şi manifestai sârguincios interes divers pentru tot ce era nou. Cu toate acestea, amintirile cimentate în memorie din zilele copilăriei nu cedau şi astfel s‑a copt în mine intenţia ca aceste evenimente să fie transmise mai departe şi generaţiilor viitoare, pentru ca de acum încolo situaţiile plauzibile, ca şi cele de necrezut, să poată fi păstrate în bună stare”. Vom fi luaţi împreună, aşadar, în vatra părintească a autorului, în perioada zilelor de război în care Armata Roşie pustia prin localitate şi în perioada postbelică şi a stalinismului, în care a început transformarea socialistă şi concomitent au căzut şi întâmplările cu efect durabil ale autorului. Sunt relatate cele câteva povestiri caraghioase, de pe vremea conflictului Stalin‑Tito şi a tensiunilor de la graniţa româno‑iugoslavă apropiată, când, din excesul de zel al vigilenţei, un cetăţean român inofensiv a fost confundat cu „Tito”, sau cel puţin cu un spion iugoslav, până ce i s‑a recunoscut adevărata identitate, căci nu era decât un tăietor de lemne din partea locului. Aflăm de o întâlnire întâmplătoare şi de o convorbire ciudată a doi şvabi bănăţeni în îndepărtata Siberie, în care niciunul dintre ei n‑a venit într‑acolo de bunăvoie. Unul din ei a rămas acolo ca prizonier din Primul Război Mondial, după ce s‑a căsătorit cu o femeie indigenă, celălalt şi‑a petrecut acolo viaţa ca prizonier rămas din al Doilea Război Mondial.
Facem cunoştinţă cu fantastul şi niciodată confuzul maistru zugrav într‑ale proverbului Hans Breitenbach din Sânnicolau Mare. Şi tot aşa, moţii care veneau cu căruţa cu coviltir din Carpaţii Apuseni şi îşi vindeau merele iarna în localităţile bănăţene şi care, întâmplător, ca în cazul familiei autorului, erau găzduiţi de şvabii bănăţeni. Aflăm de obiceiul serenadei şi cunoaştem renumita podgorie Marienfeld (Teremia Mare). Vedem de aproape experienţele şi dificultăţile autorului ca tânăr profesor de istorie.
Suntem conduşi în vremurile primejdioase ale soldaţilor din Primul Război Mondial la Marea Adriatică. Putem să ne amuzăm sau supărăm împreună de înţelegerile greşite şi zăpăcelile provocate de „mania titlurilor” din limbajul administrativ austriac. Realizăm valoarea prestigiului propriei maşini la şvabii bănăţeni şi la coloniştii de acolo. Este relatat despre permanente observaţii obraznice, din călătoriile în misiune comercială din Vest de pe vremea comunismului. Şi despre noile relaţii şi impresii ale unei excursii în Transilvania şi Moldova după întorsătura politică din 1990.
Apoi se trece în alte regiuni ale lumii. Mergem cu autorul pe urmele Habsburgilor, în Madeira, vizităm obiective turistice precum Moscova şi Petersburgul şi ne cufundăm punctual în istoria lor culturală. Facem o săritură mai departe prin spaţiu şi timp şi întâlnim cultura maiaşilor în peninsula Yucatan; suntem confruntaţi în acest caz cu dialectele şi mărturiile lor culturale, cu viziunile lor profetice şi apocaliptice, ca şi, pe lângă aceasta, în asociaţie cu alte reprezentări ale lumii subterane. În continuare suntem răpiţi în lumea irizantă a Omanului, a micilor state arabe de astăzi, în relaţia lor tensionată, peste tot vizibilă, a ataşamentelor religioase şi a modernităţii excedentare.
În fine, facem cale întoarsă în Europa, la Memel şi la Kurische Nehrung (Cordonul litoral al Curlandei), şi ne amintim de mulţi artişti germani, pictori cunoscuţi, ca şi scriitori, care au trecut ori s‑au stabilit acolo pentru mai multă vreme. Volumul se încheie cu o captivantă contribuţie la istoria oraşului şi a culturii sale, la obiectivele turistice ale capitalei Riga, un text care, de altfel, pe lângă ilustraţii, se găseşte reprodus şi într‑o mai nouă broşură a revistei literare Bawülon. Süddeutsche Matrix pentru Literatură şi Artă.
Povestirile de călătorie prin vremuri şi spaţii culturale istorice sunt complexe, pictate pe un fond plin de umor sau cu poantă anecdotică, urmând, de cele mai multe ori, unui mod vizibil de subiectivitate clară şi încercând în felul acesta să‑l ia cu el asociativ pe cititor în necunoscut sau şi în cunoscut, însă uluitor de înstrăinat. Ele vor, aşadar, să fie salvată şi păstrată în amintire o bucată care se pare că s‑a pierdut în clarobscurul uitării şi trebuie pusă bine în această carte.
Traducere de Simion Dănilă
■ Scriitor, publicist
Anton Sterbling
