Bref: Mormântul lui Cervantes. „Ursul”, farsă într-un act de A.P. Cehov
Mormântul lui Cervantes
Cercetătorii au analizat trei gropi funerare. Mormântul lui Cervantes, creatorul celebrului personaj Don Quijote şi unul dintre cei mai cunoscuţi autori în istoria literaturii, a rămas neidentificat vreme de aproape 400 de ani. În prezent, oamenii de ştiinţă cred că s-au apropiat foarte mult de
momentul în care vor putea spune cu certitudine că au descoperit rămăşiţele pământeşti ale scriitorului. Douăzeci de cercetători s-au reunit într-o micuţă biserică a Ordinului Trinitarian din Madrid pentru a examina osemintele găsite în cripta de sub capelă. Acestea ar putea aparţine lui Cervantes, care a fost înmormântat în acea biserică, într-un mormânt nemarcat, în urmă cu 399 de ani.
Savanţii au descoperit trei morminte neidentificate în interiorul capelei şi încearcă să găsească indicii care să ateste faptul că unul dintre schelete ar fi aparţinut scriitorului, care a fost grav rănit într-o bătălie navală, în anul 1571. „A primit în piept un foc de archebuză, iar o altă rană l-a făcut să nu mai poată să îşi folosească una dintre mâini”, a dezvăluit istoricul Fernando de Prado pentru The Guardian în 2011. „Acele două răni ar fi trebuit să lase anumite urme pe oasele sale”, a mai spus acesta. Şeful acestui proiect de cercetări arheologice, Gardia Rubio, a spus că, pe lângă cele trei morminte neindentificate, oamenii de ştiinţă au identificat alte patru locuri promiţătoare în interiorul bisericii.
„Dacă vom găsi oseminte care vor îndeplini caracteristicile pe care le căutăm, atunci vom putea să trecem la etapa următoare”, a spus Francisco Etxeberria, specialist în medicină legală la Universitatea din Ţara Bascilor. „Am putea să comparăm ADN-ul cu cel al surorii sale, însă acesta va fi un pas de o mare complexitate”, a adăugat acesta.
Localizarea osemintelor scriitorului spaniol ar putea dezvălui mai multe informaţii despre acesta. „Ar putea să ne ajute să aflăm cum arăta, dar şi cum a murit”, a spus profesorul Prado pentru The Guardian. „Se spune că a fost foarte bolnav în ultima parte a vieţii, dar şi că era foarte prolific ca autor”, a spus Prado.
Istoricii dezbat de multe decenii natura bolilor de care a suferit Cervantes şi cauza morţii acestuia. Au existat speculaţii potrivit cărora scriitorul ar fi fost alcoolic şi ar fi suferit de ciroză hepatică. Alţii spun că ar fi suferit de diabet, o boală care în acea epocă era prea puţin înţeleasă şi nu putea fi tratată. Potrivit altor teorii, scriitorul ar fi suferit de malarie, insuficienţă cardiacă şi/ sau insuficienţă renală.
Unul dintre cei mai mari scriitori ai Secolului de aur spaniol, Cervantes a murit, sărac, pe 22 aprilie 1616 şi a fost îngropat în ziua următoare, potrivit documentelor epocii, în această biserică aflată lângă o mănăstire, a cărei arhitectură a fost modificată de mai multe ori de atunci. La aproape patru secole după moartea scriitorului, locul în care se află rămăşiţele pământeşti ale acestuia nu este cunoscut cu exactitate. Mai multe călugăriţe trăiesc în acea mănăstire, inclusă în patrimoniul cultural al Madridului încă din anul 1921, fapt care face dificilă demararea unor săpături arheologice, fără o localizare precisă.
Născut în 1547, în oraşul universitar Alcala de Henares, în apropiere de Madrid, Miguel de Cervantes Saavedra a fost romancier, poet şi dramaturg, fiind considerat un simbol al literaturii spaniole. Este în primul rând cunoscut ca autor al romanului El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha (hidalgo este un reprezentant al micii nobilimi), considerat primul roman european modern şi una dintre cele mai valoroase opere ale literaturii universale, publicat iniţial în două părţi, apărute în 1605, respectiv 1615. Miguel de Cervantes a fost supranumit „Principele ingeniozităţii”.
UNESCO a declarat, în 1995, ziua de 23 aprilie – data morţii lui Miguel de Cervantes – Ziua Mondială a Cărţii şi a Drepturilor de Autor. (Mediafax)
„Ursul”, farsă într-un act de A.P. Cehov
Ateneul Tătăraşi invită publicul duminică, 5 aprilie 2015, de la ora 19.00, la PREMIERA spectacolului de teatru „Ursul”, farsă într-un act de A. P. Cehov, regie şi adaptare scenică –
Cosmin PLEŞA. A doua reprezentaţie va avea loc joi, 16 aprilie 2015, ora 19.00. Distribuţie: Laura BILIC- Elena Ivanovna Popova; Dumitru FLORESCU-Grigori Stepanovici Smirnov; Andrei CIOBANU- Luka.
„În piesa lui Cehov, o văduvă, tânăra Elena Nicolaevna Popova, care şi-a iubit foarte mult bărbatul, Nicolai Mihailovici Popov, trăieşte retrasă şi adânc ataşată de amintirea soţului ei. Servitorul ei credincios, Luka, încearcă în fel şi chip să o readucă la «viaţă» dar, aparent, fără nicio speranţă. În acest context al zilelor care nu se mai termină şi care curg lin spre nicăieri, doar cu pomenirea celui mort şi a personalităţii lui, apare acel ceva, «accidentul dramatic», în persoana tânărului moşier Smirnov şi întreg Universul se schimbă! Evident, cu pasiune, cu nerv, cu lacrimi, cu ţipete, cu ameninţări, cu băute, chiar cu un duel, şi în final, fără victime ba chiar cu happy-end, femeia prinde din nou viaţă în braţele larg deschise ale lui Grigori Stepanovici Smirnov. O nuvelă scurtă, dramatică, cu o excelentă răsturnare de situaţie, specifică geniului cehovian în care realul din viaţa cotidiană, transfigurat, prinde contur scenic şi, prin forţa creatoare a marelui dramaturg, incomparabil, cum avea să-l numească însuşi Tolstoi, devine pildă de creaţie scenică şi naşte ceea ce avea să se numească realism psihologic. Sigur că şi Stanislavski pune umărul la această devenire ca stil al farmecului vieţii trecut din realismul cotidian în realismul psihologic al vieţii scenice. Cât e adevăr şi cât e minciună, cât e simulare şi cât e prefăcătorie, cât e autentic şi cât e adevărat, ştiu doar autorul, Stanislavski şi liberi suntem şi noi să ştim” – Cosmin Pleşa, regizor.
Spectacolul este produs cu sprijinul ZENNA Wedding Fashion şi Donna Carina.
