Ediţia‑eveniment facsimilată a Manuscriselor lui Eminescu

Ediţia facsimilată a Manuscriselor lui Eminescu în 38 de volume, realizată sub egida Academiei Române şi îngrijită de academicianul Eugen Simion şi Mircia Dumitrescu, rămâne a fi unul dintre cele mai importante evenimente majore ale culturii române postdecembriste. Din cele 45 de caiete dăruite de Titu Maiorescu, în data de 25 ianuarie 1902, Academiei Române – „pentru a servi celor ce se vor ocupa în viitor, menţiona criticul în scrisoarea adresată forului ştiinţific şi cultural cel mai înalt al României, cu cercetari mai amănunţite asupra vieţii şi activităţii marelui nostru poet” – Mircia Dumitrescu a facsimilat în total 38 de volume, care au 16.000 de pagini; această monumentală ediţie este însoţită de 38 de DVD‑uri. La 120 de ani de la stingerea din viaţă a poetului, în Aula Academiei Române erau lansate ultimele volume facsimilate – visul lui Constantin Noica! – din lada fermecată, donată cu mai bine de un secol în urmă de părintele spiritual al celui care a devenit poetul naţional al românilor.

„Ce să aşteptăm?” se întreba atunci acad. Eugen Simion. „O relectură a operei eminesciene. Aşteptăm să vină alţi interpreţi… pentru că un mare poet este susceptibil de a fi reinterpretat, revăzut, regândit”, afirma criticul, profesorul şi teoreticianul Eugen Simion, citându‑l, apoi, pe Emil Cioran, care, la 1974, scria: „Fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat şi aproape dispreţuit… Noii veniţi ar trebui să meargă în reuşită la fel de departe pe cât am mers noi în înfrângere. Numai atunci vom putea afirma că suntem demni de Eminescu”. Iar Nicolae Breban vorbea despre credinţa lui Eminescu în neamul românesc: „Eminescu a crezut în România, a avut credinţa existenţei acestui neam, credea că va fi posibilă o Românie, că cele trei provincii, lipite de trei imperii antagoniste, vor putea crea o ţară care să aibă conştiinţa unităţii, a originii unice şi, mai ales, a mândriei de a fi”.

Academia Română