Eveniment. Premio Letterario Camaiore – Francesco Belluomini: F. Attila Balázs
Cu ocazia apariţiei volumului de poezie Corpo indifferente în versiune italiană, semnat de F. Attila Balázs, născut la Târgu Mureş, poetul a fost invitat într‑un turneu de lansări şi lecturi publice în Bologna şi alte oraşe din nordul Italiei, împreună cu poeta Cinzia Demi, traducătoarea cărţii. La evenimentul organizat în Grand Hotel Majestic din centrul oraşului Bologna au participat, alături de autor, poeta şi traducătoarea Cinzia Demi, Susana Rozsnyoi, profesor la Universitatea din Bologna, Elizabeth Miliczky, consulul Ungariei, şi Vasile Simon, preşedintele Asociaţiei Betania a românilor din Bologna. A doua zi, în Monghidoro, oraşul natal al lui Gianni Morandi, aflat în munţii Apenini, evenimentul a fost marcat de muzica de acordeon, prezentată de Marino Lorenzini, prietenul lui Morandi, care‑l acompania la concerte. Turneul a continuat în oraşul Piacenza, în unicul muzeu al poeziei din lume, amenajat într‑o biserică părăsită – un proiect superb al lui Massimo Silvetti şi al poetei Sabrina de Canio.
Au luat cuvântul: Mauro Ferrari, directorul Editurii Puntoacapo, unde a văzut lumina tiparului volumul lui F. Attila Balázs, Cinzia Demi, traducătoarea cărţii, Laura Garavaglia, directoarea Festivalului Internaţional de Poezie Europa in Versi, şi Massimo Silvetti, moderator fiind Sabrina de Canio. La toate evenimentele literare au participat comunităţile româneşti din localităţile apropiate.
În data de 25 septembrie, în sala Meeting a hotelului UNA, a avut loc festivitatea de premiere, decernarea Premio Letterario Camaiore Francesco Belluomini. Premiul special l‑a primit marele poet italian Umberto Piersanti, iar Premiul Internaţional pentru Poezie i‑a fost acordat lui F. Attila Balázs pentru cartea Corpo indifferente. Prestigiosul premiu internaţional, fondat de Francesco Belluomini, a fost acordat până acum unor poeţi ca, de pildă, Evgenii Evtusenko, Lawrence Ferlinghetti, Seamus Heaney, Karol Wojtyla, Dante Maffia, Ernesto Cardenal, Ana Blandiana, Billy Collins, Nuno Judice etc. Din poezia laureatului a citit Alberto Severi, actor, colaborator RAI.
Din partea juriului, Emilio Coco a evaluat volumul tradus de Cinzia Demi, afirmând, printre altele, că „tema cărţii lui Attila F. Balazs, Corpo indifferente (Corpul indiferent), câştigător al flamboaiantului Premiu Internaţional de Poezie Camaiore, se învârte în jurul aceluiaşi punct de sprijin, chiar dacă motivaţiile şi situaţiile variază constant: acel sentiment de singurătate radicală care este perceptibil pe tot parcursul lucrării şi care devine el însuşi un sentiment de neputinţă şi o condiţie de viaţă. E la mijloc o înclinaţie spre tristeţe şi o apatie pesimistă care îl face pe autor să spună: «Totul îmi este indiferent/ cu excepţia faptului că sunt în viaţă». Şi în aceeaşi poezie: «Nu am mai scris de mult timp» şi „Îmi dau seama că/ poezia mă scrie». Un mal du siècle generalizat, stare revenind, poate, poetului însuşi, reclamă anumite valori, aparent nepereche, ce par să naufragieze şi să se dizolve într‑un nihilism, sau într‑un scepticism axiomatic acut, fără salvare, fără presimţirea găsirea unor valori noi. Se simte un eşec aproape total al raţiunilor de a trăi, o secătuire a tuturor credinţelor, o rătăcire printre umbre, «un vacarm mut», o nefericire de care autorul se simte ineluctabil apăsat, copleşit; descoperirea unei falii absurde a existenţei, pentru că ea este iremediabil nerezonabilă. Pe scurt, un peisaj al zădărniciei, al gesturilor şi figurilor mecanice. Sau, după cum afirmă autorul: «Suntem saci de gunoi plini de lăcuste/ şi expierea noastră seculară este în ton/ cu pielea noastră: foi de urzică/ baloţi de plumb/ cenuşă şi bici». Aceeaşi atmosferă de înfrângere şi de neputinţă se regăseşte şi în poemele de dragoste, unde rarele momente de dăruire totală, ca în poemul Purificarsi nell’amore (Purificându‑se în dragoste), sunt urmate de o ofilire a mângâierilor care devin din ce în ce mai «crude» până când se transformă în «marmură îngheţată» şi mâinile nu se mai întâlnesc. O carte, acest Corpo indifferente, în care omul şi poetul tind să se unifice şi să se identifice în reciprocitatea unei integrări, a unei totalităţi nesterile: omul «care poartă stigmatele marginalităţii sale solitare» (cum scrie Tomaso Kemeny în prefaţă) şi ale naufragiului său, iar poetul întârzie în singurătatea înşelării a ceva ce nu poate numi”.
A luat cuvântul şi dr. Gábor Kudar, directorul Collegium Hungaricum din Roma. Attila Balázs a mulţumit pentru munca conştiincioasă a traducătoarei, Cinzia Demi, şi editorilor Cristina Daglio şi Mauro Ferrari, analizei amănunţite al lui Emilio Coco şi preşedintei juriului, Rosanna Lupi.
Născut pe 15 ianuarie 1954, la Târgu‑Mureş (România), Balázs F. Attila este poet, prozator, redactor, editor şi traducător. A studiat teologie la Alba Iulia şi a obţinut diploma de bibliotecar şi de traducător la Bucureşti. Este directorul Editurii AB ART din Budapesta. A publicat 39 de cărţi în 15 ţări. A tradus 45 de cărţi din limbile română, spaniolă, portugheză etc. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, din Ungaria, din Slovacia, membru al PEN Clubului maghiar, membru al Academiei Europene de Ştiinţă şi Artă din Paris. Laureat a zeci de premii, printre care: Marele Premiu „Lucian Blaga” (2011), Marele premiu Opera Omnia „Tudor Arghezi” (2014), Honorary Degree of Doctor of Literature, Suiyang, China (2018), Award World English Writer’s Union, India (2019); Premiul Lukijan Mušicki, Belgrad (2019); International prize Dardanica, Brussel/ Prishtina (2019); Premiul pentru poezie a AESAL (2020). Cetăţean de onoare al oraşelor Târgu Cărbuneşti, Nandaime (Nicaragua) şi Sirmium (Serbia). Coordonator al World Poetry Movement.
