Festivalul Internaţional de Poezie „Drumuri de spice” din Uzdin (Voivodina, Serbia)

● Ioan‑Aurel Pop – Marele Premiu al Culturii Românilor „Podul lui Traian”
● Aura Christi – Marele Premiu pentru Poezie „Sfântul Gheorghe”

 

Sub semnul Sfântului Gheorghe

 

La Uzdin (provincia Voivodina, Republica Serbia) a avut loc, în data de 24 iulie 2021, ediţia a XXVIII‑a a Festivalului Internaţional de Poezie „Drumuri de spice”. Organizatorul acestui eveniment naţional, de o înaltă încărcătură românească, ca şi în anii precedenţi, este Societatea Literar‑Artistică „Tibiscus” din Uzdin – una dintre cele mai active societăţi culturale ale românilor din Serbia. Evenimentul de decernare a premiilor s‑a desfăşurat în faţa bustului poetului naţional Mihai Eminescu din centrul Uzdinului, la Casa de cultură „Doina”. Anelia Băbuţ a interpretat imnul societăţii „Tibiscus”, festivalul fiind deschis de Gheorghe Rancu, cetăţean de onoare al Uzdinului.

Laureatul festivalului căruia i s‑a decernat Marele Premiu pentru Poezie „Sf. Gheorghe” este poeta Aura Christi. Despre opera literară a poetei au vorbit Vasile Barbu, preşedintele societăţii „Tibiscus” şi talentata Anelia Băbuţ. „Îmi place, îmi place nespus de mult s‑o citesc pe Aura Christi, a spus în deschidere poetul şi jurnalistul Vasile Barbu, preşedintele Societăţii Literar‑Artistice «Tibiscus» din Uzdin. Pentru că, citindu‑i gândurile, poţi vorbi cu Dumnezeu, poţi vorbi cu poeta. Pentru că Aura Christi are un anume fel de a explica tot ce se întâmplă în forul ei lăuntric, în noi înşine şi în jurul nostru. Pentru că după ce‑i citeşti poeziile, ai parte de regenerare, de ceea ce numim o gândire pozitivă, de rugăciune. E o sărbătoare a luminii, a credinţei şi raţiunii această poezie.”

Poeta Aura Christi s‑a referit la una dintre temele poeziei, eseurilor şi romanelor sale: poezie şi destin, menţionând următoarele: „Mă aflu pentru prima dată la Uzdin – o veche localitate ocrotită de Sfântul Gheorghe. Biserica Sfântul Gheorghe din Uzdin a fost înălţată la 1802. Mă bucur foarte mult şi sunt onorată de acest premiu literar, decernat sub semnul Sfântului Gheorghe – Purtătorul de Biruinţă, sfântul născut la Cappadocia şi devenit ofiţer în armata romană a Împăratului Diocleţian, mărturisindu‑şi credinţa ortodoxă în faţa autorităţilor romane şi atunci când a fost ameninţat cu moartea şi transformându‑se prin martiriul asumat în simbol al curajului, fermităţii şi victoriei.

Cred că poezia rămâne a fi limbajul familiar îngerilor, deci, e vorba de un dar, cum spuneam şi alte dăţi, cum am scris de atâtea ori, referindu‑mă la acest dar prin care se revigorează viul, ontosul, fiinţa. Poezia e darul prin care este onorată Viaţa. Pentru greci poezia se confunda – de la o limită încolo – cu viaţa. Poezia înseamnă suflet. Poezia înseamnă Viaţă. Pornind de la grecii din vechime, pun un semn de egalitate între poezie şi viul dinlăuntrul nostru – condiţie a dialogului cu Dumnezeu. Prin atitudinea lor faţă de poezie, înţelepţii Greciei de altădată vorbeau de atitudinea faţă de viaţă, deci, faţă de fiinţă, faţă de ceea ce se numeşte viu – un concept ultracriptic, de care abundă Sfânta Scriptură. Apropiată de mine rămâne a fi credinţa romanticilor în puterea de a‑ţi construi destinul şi de a‑ţi decide devenirea. Ca şi opera, aşadar, destinul, viaţa rămân a fi o construcţie şi, da, un templu, sub a cărui amplă, spectaculoasă, incredibilă, deci, adevărată cupolă împărtăşesc credinţa lui Friedrich Nietzsche, conform căreia singura justificare a vieţii este cea estetică. Arta, estetica, frumuseţea alcătuiesc însăşi viaţa, viaţa activă, vie. Regăsindu‑mi rădăcinile identitare clătinate, am început să‑mi construiesc o identitate în poezia tratată ca un destin în devenire. Poate inclusiv din acest motiv mă raportez la poezie ca la un destin, ca la o patrie şi un loc ales – da‑da, un loc divin de vreme ce redăruieşte şi recreează viaţa, modelându‑te – ca la un punct de sprijin într‑o lume din ce în ce mai alienată. Vă felicit că, în vremuri tulburi, în vremuri de restrişte, reuşiţi să păstraţi tradiţiile, valorile, rădăcinile, identitatea, tot ce e sfânt şi ne ajută să devenim ceea ce suntem în esenţă: sclipiri divine, ar fi spus Regele Solomon. Vă mulţumesc foarte mult. Acest premiu – cu numele Sfântului Gheorghe – mă intimidează, mă onorează şi mă obligă. Vă sunt profund recunoscătoare”.

 

„Să duceţi mai departe sufletul neamului românesc”

 

Marele Premiu al Culturii Românilor „Podul lui Traian” – domnului acad. Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, care (lipsind din motive de sănătate) a trimis un cald salut: „Sunt profund onorat ca, de la Cluj, dintr‑un colţ al pământului românesc, să vă pot adresa salutul meu – dumneavoastră, aflaţi într‑un colţ al acestui spaţiu «binecuvântat între toate de Domnul pre pământ». Este evident că dumneavoastră aveţi la Uzdin (Voivodina) cea mai activă societate românească din Serbia, prin intermediul căreia organizaţi câteva zeci de manifestări pe an, toate puse sub semnul păstrării şi afirmării identităţii noastre naţionale. Vă sunt adânc recunoscător că, în cadrul celei mai de seamă manifestări a dumneavoastră – Festivalul Internaţional de Poezie «Drumuri de spice», ajuns la a XXVIII‑a ediţie – m‑aţi invitat şi mi‑aţi acordat mie Marele premiu al culturii românilor «Podul lui Traian». Vremea şi vremurile nu‑mi permit, de astă dată, să fiu lângă dumneavoastră şi cu dumneavoastră direct, la Uzdin, aşa cum s‑ar cădea, dar mă simt ca şi cum aş fi. Mă bucur mult că ai mei colegi de la Contemporanul, în frunte cu poeta Aura Christi – şi Domnia Sa premiată cu Marele Premiu pentru Poezie «Sfântul Gheorghe» – sunt acolo unde se cuvine. Mă simt ca şi cum aş fi cu dumneavoastră şi eu chiar şi sunt cu sufletul meu şi cu inima mea.

Nicolae Iorga – marele învăţător al neamului nostru, venit pe lume acum 150 de ani – într‑un elan naţional şi sentimental, înainte de Marea Unire, afirma că românii vechi un aveau denumiri deosebite pentru deosebitele ţinuturi pe care le locuiau şi că toate se pierdeau pentru ei «în acest cuvânt mare, covârşitor şi

foarte frumos de Ţară Românească». Chiar dacă această consemnare are mai mult valoare simbolică şi artistică decât istorică, eu mă simt ca şi cum aş fi cu dumneavoastră şi nădăjduiesc că şi reciproca este valabilă. Adesea, noi purtăm patria în suflet şi ne‑o reprezentăm cel mai bine prin limba română «ca un fagure de miere».

Vă mulţumesc, din nou, pentru cinstirea cea mare şi vă doresc să aveţi puterea să duceţi mai departe sufletul neamului nostru românesc, «în veacul vecilor»”.

Au mai fost decernate următoarele premii: Premiul cultural „Gheorghe Bulic” – Gheorghe Rancu şi Pavel Bălan; Premiul cultural „Tibiscus” – Emilia Mihăilescu, directorul Centrului cultural „Nichita Stănescu” din Drobeta Turnu Severin, Viorel Cioloca şi Delia Munteanu; Premiul pentru fotografie artistică „Constantin Şoşdean” – Theona Andrada Rămianţ; Premiul Uzdinului cultural „Casa românească” – Adrian Borca şi Vasile Morar din Chelinţa, jud. Maramureş; Premiul pentru poezie avangardistă „Petru Cârdu” – Nicolae Toma; Premiul „Hrisov de excelenţă” – Mirela Ioana Dorcescu, Mia Rogobete şi Linţu M. Linţa; Premiul literar „Pelerin pe meridiane româneşti” – Costel Simedrea, Giuriţa Kârstin şi Gabriel Băbuţ. Premiul „Mecena românilor” – Lică Conciatu, Mihai Gheorghe Bârlea, Daniel Rogobete şi Titu Dinuţ. Trofeul festivalului – Minca şi Miron Krnjajić. Premiul pentru contribuţii la publicistica românească „Pavel Gătăianţu” – Anicica Barbu, Iancu Murărescu şi Editurii „Castrum de Tymes” din Timişoara.

Premiile „Pro Fidelitas” au revenit următorilor invitaţi: Milan – Tale Andrić, Victor Simu, Nicu Scheianu, Vidu Velici, Daniel Luca, Eleonora Miclea, Todor Boier, Pavel Râmianţ, Clubului de fotbal „Unirea”, Vasile Linţia, Dimitrie Miclea, Ghiţă Blajuşcă,Vasile Popuţa, Doru Dinu Glăvan, Ionel Stoiţ.
Poetul Teodor Groza Delacodru a lansat cartea de poezie Silabe îngândurate, Editura Universul Gutenberg din Arad.

Societatea Literar‑Artistică „Tibiscus” are noi membri aleşi: acad. Ioan‑Aurel Pop şi Aura Christi.

Printre laureaţii ediţiilor trecute se regăsesc: Petru Cârdu, Cezar Ivănescu, Arcadie Suceveanu, Mircea Dinescu, Ion Miloş ş.a.

 

Poezie şi destin

În data de 25 iulie 2021, la Muzeul oraşului Vârşet (Republica Serbia), a avut loc lansarea volumului Neplodni vrtovi/ Grădini austere de Aura Christi (România), în traducerea lui Vasile Barbu. Prestigioasa casă de editură din Serbia, Comuna literară Vârşeţ (CLV) din Vârşeţ, a pregătit un amplu eveniment literar pentru a marca lansarea în cultura sârbă a volumului de poeme Neplodni vrtovi/ Grădini austere, semnat de Aura Christi, în traducerea din limba română în limba sârbă făcută de poetul şi ziaristul Vasile Barbu din Uzdin. Volumul de psalmi Neplodni vrtovi/ Grădini austere de Aura Christi a apărut în Colecţia Atlasul Vânturilor – înfiinţată de minunatul poet şi om de cultură, regretatul Petru Cârdu –, sub ale cărei auspicii au mai apărut cărţi traduse în limba sârbă şi semnate de Virginia Woolf, Emily Dickinson, Sapho ş.a. Redactor de carte este poetul şi traducătorul Gabriel Băbuţ.

Evenimentul a fost deschis de doamna Ana Cârdu, preşedintele Comunei literare Vârşeţ sau KOV, după cum i se spune, un fenomen literar literar de excepţie. Despre carte şi despre Aura Christi a vorbit poetul Gabriel Băbuţ, redactor la CLV, Vasile Barbu, traducătorul cărţii, şi poeta Aura Christi, care atât la festival, la lansarea volumului, cât şi în cadrul filmului realizat de Iulian Ursulescu pentru TV Novi Sad a conferenţiat – cu sprijinul Institutului Cultural Român – despre poezie şi destin, poezie şi istorie, poezie şi multiplele identităţi, poezie ca patrie, şi a citit poeme din volumul Grădini austere şi din romanul în versuri Geniul inimii. În limba sârbă poemele Aurei Christi au fost citite de Sanja Vukelić. „Vârşeţul a fost întotdeauna o răscruce de culturi, iar Muzeul oraşului în care ne aflăm confirmă exact acest lucru, a menţionat Gabriel Băbuţ. De 100 de ani Vârşeţul este un oraş care se află la graniţa a două culturi: sârbă şi română. Comuna literară din Vârşeţ (CLV), eminenta casă de editură din Serbia, i‑a publicat pe cei mai importanţi autori români: Cioran, Ionescu, Stănescu, Blandiana şi alţii, şi în felul acesta a devenit un loc de schimb simbolic între aceste două culturi. Continuând această tradiţie, Comuna literară din Vârşeţ a publicat un volum de versuri de Aura Christi – Naplodni vrtovi, tradus din limba română de poetul şi jurnalistul Vasile Barbu. În poezia Aurei Christi, se regăsesc subiecte, teme şi întrebări dificile: cine suntem, ce suntem, unde mergem? Folosind resurse postmoderne şi forme fluide ale poeziei clasice, aceste întrebări, prin poezia Aurei, dacă nu le face mai suportabile, atunci cel puţin le face mai clare.” „Traducând poeziile Aurei Christi, a spus Vasile Barbu, m‑am îndrăgostit de gândurile ei, de viziunea ei asupra fiinţei, inclusiv asupra propriei sale fiinţe, asupra interiorităţii, asupra lumii care ne înconjoară, cu tot cu misticismul şi neliniştea ei… Aura Christi şi‑a construit atât viaţa, cât şi poezia, destinul, ca pe nişte mari coloane, temple ale suferinţei.”

Evenimentele s‑au desfăşurat în eleganta sală a Muzeului oraşului Vârşeţ, în prezenţa unui public numeros. La toate evenimentele au fost respectate măsurile epidemiologice pentru protejarea împotriva COVID‑19.

Societatea Literar‑Artistică „Tibiscus” din Uzdin
(Voivodina, Republica Serbia)

Total 1 Votes

0

1