Împreună online despre lumi paralele

A impresionat cu această ocazie prezenţa masivă, nu numai a doctoranzilor în stagiu, ci şi a tinerilor care au obţinut titlul de doctor, dar care au fost în acelaşi timp „contaminaţi” de pasiunea pentru cercetare…

Conferinţa Centrului Speculum de studii ale imaginarului de la Universitatea Alba Iulia, care a avut loc online între 9‑10 iulie, a lansat o temă tratată de participanţi în moduri atât de eterogene, încât ne‑am amintit de pasajul din Brihadaranyaka Upanishad, unde Creatorul spune un singur cuvânt zeilor, oamenilor şi demonilor, iar aceştia îl interpretează în trei moduri diferite. Noţiunea de lumi paralele – tema conferinţei – implică distincţie ontologică, dar literatura ştiinţifico‑fantastică a evoluat în ultimele decenii tot mai mult către o problematică întru nimic distinctă de literatura mainstream, sau ceea ce se înţelege prin literatură înaltă în contrast cu literatura populară, unde SF‑ul ocupa o nişă oarecare. Speculaţiile privesc aspecte       ale condiţiei umane şi ale relaţiilor omului în societate, tratate uneori cu profunzimea autorilor de şcoală realistă.

Dacă tot ne‑am amintit de India, vom începe aceste note pe marginea conferinţei cu comunicarea prezentată de Dr. Chakraborty Ayusman (Taki Government College, West Bengal) despre romanul Debjan (Calea zeilor), 1946, scris de Bibhutibhushan Bandyopadhyay (1894‑1950). O lectură atentă a romanului îi aduce autorului satisfacţia unei descoperiri extrem de interesante din punctul de vedere al unui critic specializat în studii culturale. Influenţa pe care a avut‑o teosofia asupra modernismului occidental e un capitol bine documentat în istoria perioadei, celebra Madame Blavatsky fiind spiritul tutelar, care, alături de Henry Steel Olcott, a întemeiat Societatea Teosofică în America, bazată pe un spiritualism eclectic, menit să împace religia cu ştiinţa şi filosofia. Iniţiată de mahatmanul Morya, Blavatsky a popularizat în Occident ceea ce pretindea a fi înţelepciune antică, hindusă, traducând pentru prima oară Imnul Creaţiunii din Rig Veda. Călătorind împreună cu Henry Steel Olcott în India ca misionari teosofici, pretinzând că posedă însuşiri paranormale, ea a fost adesea acuzată de escrocherie, pretenţiile de iniţiere în hinduism şi budism nefiind susţinute de practicile ei neortodoxe. În mod paradoxal, indienii erau puşi în situaţia de a fi instruiţi în propriile idei religioase aşa cum fuseseră acestea interpretate sau distorsionate de o minte formată într‑o cultură străină. Propria lor lume se scindează, lumea paralelă nu este în exterior, ci parte a interiorităţii schizoide. Cum ar spune Nichita Stănescu, Blavatsky plantase în ochiul lor un zeu străin pe care indienii erau siliţi să‑l slăvească. Fundamentalismul pe care‑l asociem de obicei mitologiei, religiei, ca fiind elementul cel mai statornic al identităţii unui popor, apare dintr‑odată, şi aceasta în cea mai conservatoare ţară, ca simplu efect al practicilor discursive. Experienţa globalizării confirmă acum intuiţiile romancierului Bibhutibhushan Bandyopadhyay.

Alina Bako, de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, pune tema în abisul aceleiaşi dedublări interior/ exterior într‑un studiu al romanului Îngerul de gips de Nicolae Breban: în vreme ce prietenul personajului principal dobândeşte un acces privilegiat la procesele conştiinţei lui, devenind un fel de alter‑ego, medicul Minda se scindează interior, germenele degradării morale împingându‑l într‑un dublet al existenţei sale.

Autor al unei teze de doctorat despre demonologie, Petru Adrian Danciu ilustrează şi el tema lumilor paralele ca proces de dedublare, dar, de data aceasta, a conştiinţei sociale. Călătorind în timp pentru a deveni contemporan cu Iisus, autorul încearcă să reconstituie conflictele provocate în conştiinţe de confruntarea cu o credinţă cu totul diferită de ceea ce cunoscuseră până atunci. Puţini au încercat, probabil, să privească evenimentele prin ochii iudeilor mai curând decât ai lor, pentru a realiza faptul că Iisus se adresa unui auditoriu incomprehensiv. „Profetismul său se concentrează în jurul ideii de coborâre pe pământ a Împărăţiei divine, precum şi pe opoziţia inerentă a diavolului, manifestată prin prezenţa hristoşilor mincinoşi. Această credinţă este aproape străină demonologiei iudaice a momentului respectiv. Ideea venirii Împărăţiei creează o puternică confuzie, teologii vremii (cărturarii şi fariseii) asociind evenimentul cu un conflict deschis împotriva ocupaţiei romane, evreii fiind secondaţi de puterea lui Dumnezeu, respectiv de îngeri.”

Sentimentul existenţei în lumi paralele îl au uneori şi membrii comunităţilor multiculturale apărute în urma colonizărilor. Comunicarea lui Jillian Curr, de la University of Western Australia, sună ca un avertisment împotriva escaladării conflictelor interetnice. Ea a ajuns să se simtă prinsă între două lumi – o Anglo‑Australia albă, care e faţa oficială a continentului, şi o Australie emergentă, creată de muzica Hip Hop, care a schimbat modul de comunicare prin practicile subversive la adresa unei culturi monolitice, conservatoare: colaj, fragmentare, dislocare, reconfigurare a materialului sonor, ca şi a unui univers învechit.

Electricitatea a despicat lumea, încearcă să demonstreze Piotr Urbanowicz de la Universitatea Jagiellonă, efectul fiind perceput în literatura romantică, în filosofie sau ştiinţă, natura apărând deodată a fi animată. Noua cultură epistemică venea cu o superpoziţie de stări, propunând o „realitate electro‑ontologică a spiritului”. Format la una dintre universităţile cele mai vechi din lume, Piotr Urbanowicz are conştiinţa valorii culturii poloneze, fie că e vorba de literatură (Adam Mickiewicz) sau de ştiinţă (chimistul Jędrzej Śniadecki).

Dacă fantasticul se naşte din ruptura de nivel ontologic – lumea aceasta şi o alta care îi contrazice legile –, Iuliana Voroneanu consideră că Vasile Voiculescu a transferat această fractură în actul de percepţie, care nu înregistrează mecanic, ci proiectează o realitate mentală indusă de lecturi, conversaţii, mituri, autorul aplicând astfel în universul său ficţional idei împrumutate de la mentorul său, William James.

Dacă am ajuns la mentori, se cuvine remarcată influenţa personalităţilor puternice în crearea unor centre de excelenţă şi persistenţa amprentei pe care şi‑o pun asupra modului de gândire şi articulare a argumentaţiei. Conf. dr. Rodica Chirea şi Lector dr. Gabriela Chiciudean, principalele organizatoare ale evenimentului, au respectat profilul creat de Profesorul Mircea Braga, acela de centru dedicat studiilor imaginarului cu extinsă colaborare internaţională. A impresionat cu această ocazie prezenţa masivă, nu numai a doctoranzilor în stagiu, ci şi a tinerilor care au obţinut titlul de doctor, dar care au fost în acelaşi timp „contaminaţi” de pasiunea pentru cercetare şi care, de aceea, revin la Alba Iulia pentru a‑şi înnoi energiile de la universitatea care le‑a fost Alma Mater spiritualis.

Maria‑Ana Tupan