Tratatul minorităţilor – „o garanţie pentru o Românie cu adevărat mare”
În anul 2019 s‑au împlinit 100 de ani de la adoptarea şi semnarea Tratatului minorităţilor, ca o urmare de excepţie a încheierii Primului Război Mondial. Tratatul minorităţilor s‑a impus ca o primă necesitate, în condiţiile în care harta geografică şi socio‑umană a României Mari, în limitele teritoriale obţinute după Marele Război, a cunoscut o mutaţie radicală, sub aspectul structurii demografice, al diferitelor nationalităţi şi etnii.
Teritoriile alipite vechiului Regat – Transilvania, Basarabia şi Bucovina – erau locuite de un număr important de populaţii de alte naţionalităţi şi confesiuni decât românii din Vechiul Regat. Pe bună dreptate, aceşti noi locuitori ai României Mari trebuiau să dobândească un statut care să le permită o viaţă liberă şi democratică în noile condiţii.
De altfel, Tratatul minorităţilor a constituit un suport juridic de prim ordin pentru elaborarea şi adoptarea noii Constituţii a Regatului României din anul 1923.
Merită relevat faptul că evreii născuţi în Regat şi cei veniţi prin amplificarea teritorială a României au dobândit drept de încetăţenire definitivă odată cu adoptarea noii Constituţii a ţării. Printre
altele, aceasta conferea noi drepturi evreilor şi altor minorităţi, cum ar fi dreptul la proprietate în domeniul agricol, încurajându‑se astfel, şi în mod concret, o remarcabilă prezenţă a evreilor în agricultură. Din acest punct de vedere, trebuie amintit faptul că, în Maramureşul istoric, lucrau mulţi evrei în agricultură şi în creşterea animalelor, fiind în acelaşi timp oameni profund devotaţi credinţei mozaice monoteiste.
Coordonatorii acestui volum au reuşit să cuprindă, în aria sa tematică, o paletă largă de subiecte, legate direct şi indirect de Tratatul minorităţilor şi de emanciparea politică.
Fără a intra în detalii, îmi permit să spicuiesc din cuprinsul acestui atât de reuşit volum, fără a menţiona autorii: – Antecedente şi efecte ale emancipării evreilor în România; – Drumul parcurs de evreii din România de la respingerea cetăţeniei la încetăţenire; – Sprijinul internaţional pentru emanciparea evreilor din România; – Evoluţii în gândirea evreilor din România secolului al XIX‑lea privind emanciparea; – Tratatul minorităţilor – „o garanţie pentru o Românie cu adevărat mare”; – Tratatul minorităţilor – în dezbaterea din cadrul Conferinţei de Pace de la Paris, 1919; – Evreii – contributori importanţi la dezvoltarea economică a României; – Educaţia la evreii din România; – Evreii sefarzi în spaţiul românesc; – Mişcarea artistică de avangardă internaţională şi rolul evreilor români; – Un scriitor evreu din România, propus pentru Premiul Nobel; – Simbolistica Templului cerealiştilor din Bacău; – Un artist evreu‑român în Muzeul Naţional din Havana; – Rolul ţadik‑ului în comunitatea evreiască hasidică; – Rolul dialogului în iudaism; – Dialogul evreo‑creştin promovat de dr. Alexandru Şafran.
Prin temele prezentate în volumul de faţă, cititorii îşi vor îmbogăţi mult cunoaşterea despre istoria României şi, evident, despre implicarea evreilor în viaţa economică, socială şi culturală a ţării. Iată argumentele noastre finale pentru publicarea şi diseminarea sa largă în rândurile unei audienţe foarte diversificate – evreiască şi neevreiască.
În mod firesc, în calitatea mea de preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România – Cultul mozaic, adresez cele mai calde felicitări şi mulţumiri autorilor, tuturor celor care au depus un efort considerabil în a sprijini apariţia acestei cărţi.
O menţiune specială şi deosebite mulţumiri trebuie să aducem conducerii Academiei Române, care a sprijinit iniţiativa curajoasă a doamnei Angela Scarlat, româncă prin origine şi trăitoare la Paris, de a conduce prin strădanii deloc de neglijat organizarea unei expoziţii la Academia Română şi apariţia primei versiuni editoriale a acestei cărţi.
■ Economist, Preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România
Aurel Vainer
