Contemporanul nr. 07 Iulie 2023
În loc de editorial
Nicolae Breban • Viaţa vizibilului / 3
Primul care a scris un roman politic a fost Stendhal în Mânăstirea din Parma. Toate romanele sud‑americane care atacă imperialismul american nu sunt romane politice.
În România, timp de 40 de ani, n‑a creat nimeni nici un roman politic. Bine, nici nu era posibil sau, dacă apăreau, erau false romane politice.
Academia Română • Evenimente
Simpozion Internaţional „Eugen Simion – 90” / 4
„Carol al II‑lea al României. Un rege controversat” / 4
Carol al II‑lea a fost un personaj complex şi a stârnit cele mai variate reacţii în epocă, atât din cauza comportamentului (de multe ori bizar, excentric, de neînţeles pentru cei mai mulţi), cât şi din pricina acţiunilor sale politice, care au dus la instaurarea regimului de autoritate monarhică.
A iniţiat şi a coordonat mai multe proiecte fundamentale ale Academiei Române, printre care „Dicţionarul general al literaturii române”, în 8 volume, realizat în 2 ediţii, a reluat un proiect drag lui Constantin Noica şi a coordonat facsimilarea manuscriselor lui Mihai Eminescu, totalizând 14.000 de pagini.
Cronica literară
Ştefan Borbély • Un intelectual de excepţie / 5
Prin structură este un solitar adâncit în sintaxa comparată a hermeneuticilor religioase şi în questa spirituală a definirii de sine prin intermediul formulei „pelerinului senzual”, ceea ce înseamnă cel puţin două lucruri, la o primă aruncare de privire.
Din arhivele demnităţii naţionale
Ioan‑Aurel Pop • II. Meritocraţia apusă şi scrisul istoric actual / 6
Adepţii acestor opinii spun că trecutul românilor a fost alterat iremediabil de mituri identitare şi, mai ales, naţionaliste, care trebuie eliminate. Aceste mituri ar străbate scrisul istoric românesc de la cronicari până astăzi, aproape fără nicio excepţie.
În accepţiunea istoriei ca disciplină de studiu şi formă de cunoaştere contemporană, istoricii de meserie au menirea să reconstituie trecutul debarasaţi de orice „comenzi sociale”, cu singurul scop de a scoate la lumină lumile de odinioară în forme cât mai apropiate de realitatea lor genuină.
Ce propun aceşti critici? Paradoxal, nu propun căutarea şi relevarea adevărului, ci rescrierea relativizantă a istoriei. Ei ar dori ca istoricii români să susţină că românii nu au o origine clară, fiindcă nu sunt nici daci, nici romani, nici daco-romani, nici slavi, dar pot fi cumani, amestecuri ciudate etc.
Cu alte cuvinte, toţi istoricii români, mari şi mici, ar fi greşit, de cele mai multe ori intenţionat, ca să scoată în evidenţă măreţia românilor, ca să răspundă unor comenzi sociale, ca să se plieze politicului etc.
Conferinţele Dalles ale Academiei Române
Constituţia României Mari (1923–2023). Proiect de ţară întregită, viitor democratic şi european / 7
Cronica literară
Constantina Raveca Buleu • Hesperia / 8
Scindat între violenţa potenţială a spectacolului destinal şi regruparea într‑o intimitate guvernată de tăcere şi crepuscul, autoportretul dinamic al poetului înregistrează o inedită versiune generică în poemul Poeţii.
Desăvârşit stilizat, construit pe o logică de antropomorfizare a universului, epilogul unei piese lirice crepusculare cu scenografie cosmică şi cu un joc între depărtare şi intimitate – încapsulată în metafora frapantă a titlului, Insectarul tăcerii –, reiterează centralitatea privirii.
Surâsul prinţului Mîşkin
Aura Christi • Scutul lui David / 9
E traducerea literală a expresiei iudaice Maggen David – Steaua lui David, succint vorbind, un simbol al armoniei şi al protecţiei divine, deşi Cabala îi conferă şi o lectură semnificativ diferită.
Lecturi
Adrian Lesenciuc • Liszt la imperfect / 10
Imperfectului lent, descriptiv, al poziţionării în oglindă a celor două personaje: Paul Diamandi şi Andrei Petrescu (oglinda fiind interpretarea reper a lui Liszt, cea doar descrisă admirabil de Bolliac, dar neînregistrată, la fel de incertă ca imperfectul) îi urmează unul în ritm normal.
Polemice
Mircea Platon • Reacţiuni / 11
Arta de tipul acesta, prin caracterul ei experimental, aberant până la urmă, este un mod de a privatiza spaţiul public, pe care îl ocupă în numele aberaţiei, excluzând, cu garduri şi forţa legii, oamenii care vor să treacă prin piaţă pentru a‑şi vedea de viaţa lor.
„A fost o vreme când oamenii de ştiinţă se bazau mai mult pe raţiune şi spuneau mereu: «Raţiunea cere aceasta; raţiunea nu este de acord cu aceasta». În zilele noastre au lăsat raţiunea deoparte şi au început să se raporteze la ştiinţă. Ştiinţa a devenit stăpâna în faţa căreia toţi trebuie să se plece”.
Lecturi
Marian Victor Buciu • O versiune a romanului comunismului / 12
O versiune importantă în „canonul” romanului românesc despre comunism.
Nume foarte rar, probabil nu cu totul inexistent la noi, vechi de la greci şi egipteni, Taisia pare evident ales pentru semnificaţia sa înaltă şi extinsă: cunoaştere deplină, inteligenţă, cutezanţă, independenţă, excentricitate, mister, moralitate.
Din viaţă în viaţă
Marius Miheţ • Vizionari incomozi şi ignoranţa reluată / 13
„Oricâtă transfigurare socială există în firea umaniştilor, ei nu pot fi decât ceea ce sunt”.
„Europa şi naţiunile ei nu au scăpat de atitudinea arogantă faţă de celelalte. Conflictele şi frustrările se reactivează, ca şi cum istoria n‑a fost înţeleasă, ci ignorată metodic”.
Polemice
Theodor Codreanu • Un proiect temeinic / 14
Ceea ce mi se pare că lipseşte, sau poate e numai amânată pentru următoarele volume privind proza, de pildă, este originala şi viguroasa viziune asupra romanului politic a unuia dintre marii prozatori contemporani, Nicolae Breban, care nu consideră deloc că aşa‑zisa literatură „curajoasă” despre „obsedantul deceniu” se constituie ca roman politic.
Cea de a cincea „revoluţie canonică”, pusă sub semnul întrebării, trimite la proletcultism şi la metoda de „creaţie” a realismului socialist. Dar au fost, acestea din urmă, semne ale unei „revoluţii” în canon?
Credinţă şi cultură
† Timotei Prahoveanul • Satul şi fiii săi / 15
Satul românesc nu este doar o simplă aşezare din Apuseni, din Munţii Neamţului ori ai Sucevei, care s‑ar putea depopula ori chiar pierde. Satul românesc rămâne adânc înscris în fiinţa multora.
Înţelepţii au spus inspirat că poţi să cutreieri lumea întreagă, să te minunezi de frumuseţile civilizaţiei, însă nimic nu rămâne mai fascinant decât tărâmul în care te‑ai născut, aşa cum este, mai arătos sau mai umil.
Modele europene
Daniel Cristea‑Enache • Tânărul Nichita Stănescu / 16
Ce anume din pre‑debutul şi debutul editorial al lui Nichita Stănescu ar putea explica această fulgerătoare afirmare publică, în plutonul unei generaţii de poeţi remarcabili care debutează în acelaşi moment istoric cu el?
Aici probabil că se află punctul nodal al constituirii noului canon poetic pe textele lui Nichita Stănescu. Explicaţia nu se poate baza pe constatarea dedublării şi „faliei”, fiindcă acestea apar la majoritatea scriitorilor. Centrarea canonică pe poezia lui Nichita Stănescu nu e explicabilă exclusiv prin valoarea estetică a versurilor sale de tinereţe.
Dislocarea pe care o realizează tânărul Nichita Stănescu şi breşele pe care le face în interiorul sistemului de reprezentări ale realismului socialist vor explica afirmarea spectaculoasă a poetului, susţinut de vechiul canon (ideologizat) şi de cel nou („şaizecist”), pe linia lor de intersecţie şi de ruptură.
Un scriitor român nu poate publica, în deceniul şase, decât acele tipuri de text pe care Cenzura le acceptă ca publicabile. Libertatea intelectuală şi artistică, pentru scriitori şi pentru critici deopotrivă, nu poate fi utilizată într‑un câmp sociocultural extrem de bine şi de sigur controlat.
Modele europene
Iulian Boldea • Nichita Stănescu. Poetica şi poietica trăirii / 18
Pentru Nichita Stănescu, cuvântul e sinonim cu trăirea, având calităţi terapeutice, în măsura în care el vindecă de răul ontologic, salvând fiinţa poetului, „căzută în timp”, supusă disoluţiei temporale şi fragmentarităţii.
Scrisul presupune girul autenticităţii, actul restaurării lumii prin creaţie poetică desemnând asumarea existenţială certă şi adâncă, cu accente simbolice incontestabile.
Polemice
Constantin Toader • Revolta profesorilor / 19
Ştim de la Spiru Haret că acest viitor nu poate arăta altfel decât este starea şcolii din prezent.
Continuarea politicii de subfinanţare a şcolii reprezintă garanţia dezastrului, iar dispreţul faţă de munca şi statutul dascălilor este dispreţul faţă de viitorul acestei ţări.
Antologiile Contemporanul
August Strindberg
Traducere şi prezentare de Dorina Brânduşa Landén / 20
Clubul Academicienilor
Mihaela Helmis în dialog cu Mihai Cimpoi
„Conştiinţa unităţii spaţiului cultural românesc” / 22
Ne‑am salvat aşa cum ne sugera Eminescu într‑un articol din publicistică: „Românii din afara ţării trebuie să se ţină de limbă şi credinţă aşa cum un înecat se ţine de un pai”.
Avem şi operele complete ale lui Eminescu. Nu le‑am avut; în nicio cultură naţională nu se întâmplă ca în zeci de ani să valorifici un clasic. La noi asta s‑a întâmplat… din considerentele pe care le cunoaştem.
Iată şi acum, când vorbim noi, când facem acest interviu, la Chişinău vor veni 26 de teatre din România! Deci, se face mult în acest sens. Colaborarea dintre scriitori, dintre cele două Academii despre care am vorbit reprezintă semne reale ale unei sincronizări. Deocamdată numai în plan cultural.
Anul Urmuz
Gheorghe Păun • Urmuzica / 24
Aşa cum posteritatea literară a lui Urmuz este uluitoare (termenul nu‑mi aparţine), prin amploare, durată, diversitate etc., putem vorbi şi de o consistentă posteritate muzicală.
Este vorba despre o sonată pentru pian, în do minor, cu indicaţia alegro. Nu ştiu dacă a mai fost vreodată interpretată.
Urmuz probabil că zâmbeşte, de acolo, de pe asteroidul care‑i poartă numele – şi‑i face cu ochiul lui Nichita Stănescu… Care răspunde.
S‑a compus şi se compune „urmuzian”, pe teme sau texte urmuziene, necunoscându‑se partiturile acestuia, plecând de la proze şi de la bizarul lor.
Cronica plastică
Ana Arsinca • Arhetipul. O lume fără timp şi spaţiu / 26
În întreaga operă a unui artist regăsim genuri, tematici, motive cheie, sursa de inspiraţie care ne indică asupra cărui punct ar trebui să stăruim pentru a intra în universul său creator.
Constantin Severin este artist vizual, membru al Asociaţiei de Artă Ottawa (Canada), fondatorul şi promotorul unui concept tânăr în arta contemporană, Expresionismul Arhetipal.
Portret
Magda Ursache • Nebunul întru poezie / 27
„Metafora e cea mai mare putere a omului. Ea se învecinează cu vrăjitoria şi e ca un instrument de creaţie pe care Dumnezeu l‑a uitat în creaturile sale, aşa cum chirurgul distrat uită un instrument în trupul celui operat”.
Criticilor şi istoricilor literari le doresc întoarcerea acasă la marile valori, cu corectări, desigur, dar şi cu recunoaşteri drepte. Cine poate contesta că în primul raft al contimporanilor mei (cum ortografiază T. Maiorescu) se află cei neîncrezători în canoane.
Criza de mentalitate
Constantin Lupeanu • Cum dau buzna oportunităţile / 28
Sunteţi norocos, i‑am spus. S‑a uitat la mine, atent dacă e o constatare sinceră sau o glumă. Norocul şi‑l face omul; ia seama la asta, mi‑a spus.
Modele europene
Mircea Coloşenco • Brâncuşi / 28
Sfinţirea monumentelor din Târgu Jiu
Mari festivităţi la Târgu Jiu
La Coloana Recunoştinţei
La Portalul Păcii
La Podul Jiului
La Mausoleul Eroinei
Omagiu Doamnei Arethia Tătărescu
Luptele de la Jiu
(Con)texte
Maria‑Ana Tupan • Cerul cu stele… / 30
Cartea despre care am scris acum am primit‑o cu autograf în 28 aprilie 2023, cu mai puţin de o lună înaintea zilei în care ne‑a părăsit Mircea Braga. Până în ultima clipă a scris cu rafinamentul şi înţelegerea unui erudit, cu o gândire speculativă şi o frazare în care pulsează ideile cu neaşteptate dezvoltări.
Sir Thomas Browne, un prozator calofil al secolului al XVII‑lea britanic, scrie undeva că Dumnezeu este milostiv luându‑l pe om cât încă este în rostul său.
Ideologii contemporane
Mirel Taloş • Biblia interzisă / 31
După căderea Imperiului Roman, creştinismul a fost structura care a unificat popoarele europene, extrem de variate din punct de vedere etnic şi cultural (Corpus Christianum).
Creştinismul, dispărând din identitatea indivizilor, dispare din identitatea societăţilor occidentale, ele ca atare, în mare măsură, apărute cu aportul consistent al creştinismului.
Lecturi
Dana Oprica • Pirandello şi medalia Nobel / 32
Ce facem, cum apreciem cărturarii care au trădat, vorba lui Julien Benda, citat, în ampla sa incursi-une polemică – Trădarea criticii – de incomodul, crispantul, admirabilul şi dreptul Nicolae Breban? Incursiune prea puţin comentată de criticii români, deşi acest demers incendiar este de o actualitate exemplară şi, în esenţă, tristă!
O mărturiseşte franc în discursul rostit la decernarea Premiului Nobel: „Pentru succesul demersurilor mele literare, a trebuit să recurg la şcoala vieţii. Această şcoală, deşi inutilă pentru anumite minţi strălucitoare, este singurul lucru care ajută o minte de felul meu: atentă, concentrată, răbdătoare”.
Cartografii simbolice
Adrian Majuru • Subteranul din preajma noastră / 33
Pe sprijinul lor a contat noul regim popular când a promovat „originea sănătoasă”, iar refuzaţii seculari au devastat sistematic, manipulaţi cu uşurinţă, vechea societate românească construită cu greu timp de două sute de ani în osmoză cu Occidentul.
Marginalizaţi de semenii lor şi forţaţi să trăiască într‑o lume pe care şi‑o doreau schimbată, majoritatea acestor suferinzi sociali vor căuta răzbunare în timpul regimului puterii populare.
Film
Dana Duma • TIFF • 22. Mai aproape de lună / 34
Un adevărat fenomen de popularitate şi acasă la el, lungmetrajul spune povestea unui tânăr care, în 1992, vrea să plece să lupte contra transnistrenilor după demantelarea Uniunii Sovietice.
Este şi povestea unei mari prietenii, între o studentă română şi una din Iran, cea din urmă plecând intempestiv în timpul studiilor să ia parte la revoluţia islamică, aceea care l‑a gonit pe şahul dictatorial.
Civilizaţie creştină
Luiza Barcan • Un ostrov din pământul lui Dumnezeu / 35
Am revenit anul acesta pe insula Corfu, cu gândul mereu îndreptat spre Sfântul Mare Ierarh Spiridon al Trimitundei, protectorul ei degrabă ascultător şi săritor, la nevoie, spre a tămădui, a mângâia, a ocroti.
Dumnezeu căzu pe gânduri şi, după o vreme, se întoarse spre ei şi le spuse: „Mai am un pământ, pe care-l păstram pentru Mine. Vi-l dau vouă. Luaţi-l!”.
Corespondenţă din Franţa
Victor Ravini • Perfectul simplu şi ignoranţa / 36
Dacă recunoaştem că nu ştim ceva, nu înseamnă că suntem ignoranţi. Ignoranţi suntem când ascundem faptul că nu ştim şi facem afirmaţii neîntemeiate.
Într‑o carte publicată în 1974, nu mi s‑a dat voie să pun perfectul simplu în gura oltenilor, pe motiv că este oltenism. Să mai ziceţi careva că cenzura avea de a face cu Ceauşescu şi cu dictatura comunistă! Avea de a face cu dictatura inculţilor, năimiţi să facă rău culturii şi să ne devitalizeze limba.
Corespondenţă din Suedia
Sînziana Ravini • Inteligenţă artificială / 37
Bergström reuşeşte să ne ofere atât o trecere în revistă istorică a site‑urilor de întâlniri, cât şi o analiză profundă a mecanismelor sale reale.
Suntem în paradis înainte ca totul să meargă direct în iad.
Profită de ocazie pentru a te distra înainte ca AI (Inteligenţa Artificială) să creeze noi utopii „Grădina deliciilor” a lui Hieronymus Bosch, pe care o puteţi vizita eventual în procesarea instrumentului AI Midjourney.
Cultură, imagine, civilizaţie
Dalina Bădescu • „De aici, de unde sunt” / 38
Lumina lui Valentin Scărlătescu nu este nici cea a primelor clipe ale Creaţiei, o lumină crudă, de nestăpânit, şi nici cea a sfârşitului vremurilor, a unui univers obosit care se stinge, ci este o lumină constantă, viguroasă şi aşezată.
Jonglând subtil între lumea creată şi lumea relevată, între structură şi topire în lumină, artistul, membru al grupului Prolog din 1986, construieşte o imagine profund personală, puternică şi impunătoare.
Teatru
Dana Pocea • Tompa Gábor şi „Hamlet” 3 / 39
Tompa Gábor modifică radical scena de teatru în teatru, ca să nu zic că o elimină. Aceasta nu mai deţine atribuţia unei „curse de şoareci”, ci constituie în totalitate o veritabilă reconstituire a crimei.
Eliberându‑se de autocraţia textului, Tompa îşi gândeşte spectacolul polifonic pe trei spaţii, vizual‑metaforic, sonor şi virtual, încorporând în ele revelaţii, ipoteze şi interpretări ce suscită în permanenţă intelectul publicului.
Vă dorim lectură plăcută!
Proiect apărut cu sprijinul financiar din
Fondul recurent al Donatorilor – Academia Română
Revista apare sub egida
Academiei Române
Noutăți editoriale Ideea Europeană (Click aici)
Arhiva revistei Contemporanul (Click aici)
Abonați-vă la revista Contemporanul și beneficiați de reduceri și suplimente gratuite! (click aici)
Vezi toate suplimentele apărute cu revista Contemporanul (click aici)
Revista în format tipărit este distribuită de Editura Maxim Concept
(tel.: 021 317 90 81).
Poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării:
InMedio, Relay
Cărturești – Verona București
Pasaj Universitate – București.
Adresa redacţiei:
Asociaţia Contemporanul
CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780
Tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18.
E-mail: [email protected]; [email protected]
