Relativ recent în Spania, la Editura Huerga y Fierro, a văzut lumina tiparului antologia intitulată Mujer en la aduana – 10 poetas rumanas contemporáneas/ Femeie la vamă – 10 poete românce contemporane. Selecţia, traducerea şi cuvântul înainte îi aparţin scriitoarei şi traducătoarei Angelica Lambru. În cuprinsul acestei antologii, apărute în condiţii grafice de excepţie, intră poeme semnate de Ana Blandiana, Nina Cassian, Ruxandra Cesereanu, Aura Christi, Mariana Codruţ, Mariana Marin, Ileana Mălăncioiu, Anca Mizumschi, Irina Nechit, Ioana Nicolaie.
Poeta, scriitoarea şi ziarista Irina Nechit a realizat un extrem de interesant dialog cu Angelica Lambru, pe care îl oferim atenţiei lectorilor revistei Contemporanul. Ideea Europeană. Un dialog despre prietenie şi iubire, despre poezie şi solidaritate în vremuri de război. Despre Basarabia care e România.
Contemporanul
Irina Nechit: Cum a fost receptată în Spania antologia de poezie română a generaţiei 80, tradusă de dvs.?
Angelica Lambru: Antologia dedicată Generaţiei 80, El muro del silencio/ Zidul tăcerii a apărut în anul 2007, la editura Huerga y Fierro, din Madrid. A fost publicată în urmă cu 15 ani şi a lăsat, metaforic vorbind, poarta deschisă acestei reveniri din 2022. A fost receptată cu destulă curiozitate, deşi, să nu ne înşelăm, în anii aceia încă mai erau spanioli care confundau Budapesta cu Bucureştiul. (Din cauza toponimelor practic omofone, Budapest/ Budapesta şi Bucarest/ Bucureşti). Nu se ştia mai nimic despre poezia română contemporană şi, desigur, absolut nimic despre Generaţia 80.
Cartea mi‑a fost propusă de un cunoscut om de cultură valencian, scriitor, poet şi profesor universitar, Pedro J. de la Peña, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor şi Criticilor Literari din Valencia. Domnul profesor de la Peña era familiarizat cu spaţiul literar românesc, îl cunoscuse pe Marin Sorescu, vizitase Institutul Cervantes de la Bucureşti etc. Şi mi‑a cerut o antologie de poezie contemporană. Mi‑a dat mână liberă şi‑atunci am ales Generaţia 80. Ca să revin la întrebarea dumneavoastră: antologia a avut un ecou important la nivel local, în Valencia. Din păcate, nu am reuşit să o lansez şi la Madrid, deşi au existat unele evenimente în care s‑a vorbit despre ea. Rămâne ca o carte de colecţie, prima antologie românească de poezie generaţională, apărută în Spania.
Cât timp aţi lucrat la antologia Femeia în vamă, care include 10 poete române contemporane?
Spre deosebire de El muro del silencio/ Zidul tăcerii, Mujer en la aduana (Femeie la vamă) nu este – şi o spun cu părere de rău – o antologie bilingvă. Deşi editorii sunt aceiaşi, Antonio Huerga şi
Charo Fierro, circumstanţele s‑au schimbat; trăim o criză economică cu reflexe culturale drastice, un regim de austeritate, în care cartea a trebuit să apară fără să aibă în dreapta, oglinda în original, după cum mi‑ar fi plăcut.
Cartea are o poveste lungă şi frumoasă; sâmburele ei se află în prima antologie. Din motive care ţin de „bucătăria editorială”, poemele Marianei Marin, nume important al generaţiei 80, nu au putut fi incluse în antologie. Singura poetă, singura femeie, a rămas dincoace de Zidul tăcerii. Şi mi‑am promis atunci că voi crea o nouă antologie, în jurul ei, pornind de la ea, în care să arăt cititorilor spanioli cât de talentate şi de unice sunt poetele românce contemporane. După cum vedeţi, proiectul are mai mult de zece ani, dar la carte am lucrat în perioada 2018‑2019. Din decembrie 2019, şi‑a aşteptat destinul, pe masa editorilor.
De ce aţi ales titlul „Femeia în vamă”?
Mujer en la aduana (Femeie la vamă) este un titlu îndelung cumpănit. Am vrut să trimită la o imagine arhetipală, aceea a femeii de rând, cu pruncii săi, cu bătrânii săi, mereu, la vămile lumii. Eu însămi trec o vamă perpetuă, de treizeci de ani, de când am venit să trăiesc în Spania. Personală şi spirituală, mereu în trecere dintr‑un spaţiu cultural într‑altul. Şi mereu lăsăm ceva din noi, la vamă. Titlul poate avea mai multe chei de lectură: una istorică, cu bătaie feministă, a devenit de o brutală actualitate din primăvara aceasta, de când mii şi mii de femei au trecut graniţele Ucrainei, în căutarea unui locşor de adăpost pentru ele şi copiii lor.
Ce dificultăţi aţi avut traducând versurile acestor poete?
Nu ţin minte niciun fel de dificultăţi. Le‑am tradus cu iubire, cu admiraţie, cu devotament. A fost o bucurie continuă.
Pandemia a fost un obstacol?
Evident, pandemia a fost un mare obstacol, lumea editorială a fost profund lovită de suspendarea vieţii culturale. Cartea ar fi trebuit să apară în primul trimestru al anului 2020. A întârziat doi ani.
Antologia a fost lansată în Spania? Unde?
A fost prezentă la Târgul de Carte de la Madrid, din iunie 2022, dar, apărând în ajunul deschiderii Târgului, nu s‑a putut organiza niciun eveniment de lansare. Trebuie să mulţumesc Institutului Cultural Român de la Madrid, oamenilor minunaţi de acolo, doamnei Maria Pop, directoarea Institutului Cultural Român de la Madrid, pentru generozitatea cu care i‑au făcut loc la standul ICR. Sperăm la mai multe lansări viitoare, cel puţin una la Valencia, sub auspiciile CLAVE (Asociaţia Scriitorilor şi Criticilor Literari din Valencia), şi una la Madrid, începând cu toamna viitoare.
Ce evenimente din Spania sunt consacrate poeziei?
Există festivaluri de poezie, naţionale şi regionale, turnee de lectură, premii importante pentru poeţii tineri, Spania e o ţară cu o tradiţie poetică importantă şi îi menţine un nivel relativ ridicat de promovare.
Cât de numeros sau redus e publicul cititor de poezie în Spania? Românii din Spania manifestă interes pentru poezie?
Evident, nu e un public numeros, dacă îl comparăm cu cititorii de bestselleruri, dar e un public destul de unit şi specializat. Românii de aici nu sunt prea interesaţi de poezie, ocupaţi fiind cu lupta de fiecare zi, pentru subzistenţă şi prosperare.
Ce se cunoaşte în oraşul dvs. despre Republica Moldova?
Se ştie că este o ţară din zona de influenţă a fostei Uniuni Sovietice. Foarte puţini au auzit de Basarabia şi de dramele zguduitoare pe care le‑au trăit familiile românilor de acolo, după cel de‑al Doilea Război Mondial.
Ce gânduri aveţi privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană (acum Republica Moldova a obţinut statutul de candidat la aderare)?
E ca şi cum m‑aţi întreba dacă aş vrea să intre şi sora mea în casa în care eu am fost primită puţin mai înainte… Sunt o mare admiratoare a Maiei Sandu, cred că scrie chiar acum pagini importante de istorie şi mai cred că este un gest firesc pe care trebuie să‑l facă Uniunea Europeană faţă de Republica Moldova, din motivele pe care cu toţii le cunoaştem. Dar mai ales pentru că, din punctul meu de vedere, Republica Moldova e România. Basarabia e România. (Şi un amănunt anecdotic: chiar dacă nu citesc prea multă poezie, majoritatea românilor din Spania au votat Moldova, la Eurovision.)
Cum vă controlaţi frica de război?
Rugându‑mă pentru întoarcerea acasă a tuturor femeilor ucrainene. Pentru libertatea trecerii lor biruitoare prin toate vămile acestui război înspăimântător. Mă gândesc cu admiraţie la omenia şi bunătatea vecinilor lor moldoveni care le‑au deschis graniţele, porţile, inimile.
Angelica Lambru
Sagunto (Valencia)
28 iunie 2022
■ Scriitor, traducător
Irina Nechit în dialog cu Angelica Lambru
