Bogdan C. Simionescu: Cercetarea în Academia Română
Instituţia abia înfiinţată a fost de la început o societate naţională, enciclopedică şi activă, reprezentantă a culturii nu numai pe teritoriul a ceea ce era pe atunci România, ci şi pe teritoriile aflate sub dominaţie străină
Academia Română a aniversat 150 de ani de la înfiinţarea sa – 1/13 aprilie 1866 – sub denumirea de Societatea Literară Română, cu menirea de a stabili ortografia şi de a elabora dicţionarul şi gramatica limbii române. Un an mai târziu, ea s-a transformat în Societatea Academică Română „cu scopul de a 
lucra la înaintarea literelor şi a ştiinţelor între români”, „corp independent în lucrările sale de orice natură”, iar în anul 1879 aceasta a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română – „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură”.
Instituţia nou-înfiinţată a fost de la început o societate naţională, enciclopedică şi activă, reprezentantă a culturii nu numai pe teritoriul a ceea ce era pe atunci România, ci şi pe teritoriile aflate sub dominaţie străină. Cei 21 de membri fondatori proveneau din Ţara Românească şi Moldova, dar şi din Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina, Basarabia şi din Peninsula Balcanică. Academia Română a fost gândită de către fondatori atât ca forum de recunoaştere naţională, cât şi drept promotor al cercetării ştiinţifice şi creaţiei literare şi artistice. Ea şi-a atins obiectivele şi a reuşit să fie principalul for de reflecţie şi de creaţie intelectuală literară, artistică şi ştiinţifică a poporului român. Dovadă vie este şi Biblioteca Academiei Române, cea mai bogată (în cărţi şi documente) instituţie a ţării, fondată în anul 1867 şi care, în 2016, a celebrat a 150-a aniversare.
Membrii Academiei Române au promovat progresul ştiinţific, cultural şi social, au organizat centre de cercetare în diverse domenii, au scris şi publicat lucrări de referinţă în literatura de specialitate românească şi internaţională, au fondat şi dotat muzee şi biblioteci, au oferit soluţii la problemele naţionale în economie, tehnologie, medicină şi educaţie, au format şi antrenat tineri care s-au bucurat de faimă naţională şi internaţională. Parcursul Academiei Române coincide cu însăşi istoria culturii române moderne şi contemporane. De decenii, Academia Română este recunoscută drept unul dintre principalii actori de pe scena cultural-ştiinţifică a României. Cu cele 14 secţii, 3 filiale şi 67 de institute/centre, cu aproximativ 1800 de cercetători atestaţi – dintre care peste 1600 doctori în ştiinţe – ea este instituţia academică cu cea mai largă paletă de domenii de cercetare şi de educaţie avansată din România.
Principalul promotor al culturii
şi al valorilor naţionale
Prin ariile acoperite şi prin productivitatea ştiinţifică per cercetător, Academia Română se situează în topul vizibilităţii academice din ţară. Secţiile şi institutele ei activează în domenii variate, de la istorie şi arheologie la matematică, de la geografie la chimie, de la literatură la biologie şi medicină, de la economie la ştiinţe agricole şi astronomie, de la etnografie şi folclor la fizică. Activitatea principală a institutelor o constituie cercetarea şi educaţia avansată (doctorat/ postdoctorat; şcoala doctorală a Academiei Române este adepta „formării prin cercetare” şi a stabilit standarde ridicate pentru acordarea titlului de doctor). În plus faţă de aceste activităţi de avansare a cunoaşterii şi educaţiei secţiile, filialele, institutele, fundaţiile, Biblioteca şi Editura Academiei Române şi-au asumat şi un rol unic: acela de a păstra şi promova identitatea şi valorile naţionale.
Tradiţional, Academia Română este responsabilă de şi garant al limbii române literare. Dacă în anul 2016 am sărbătorit 150 de ani de la înfiinţarea celui mai înalt for de ştiinţă şi cultură al ţării, am fi putut aniversa tot atâţia ani de la primele cercetări lexicografice care au condus la Dicţionarul Limbii Române (DLR), supranumit şi Dicţionarul tezaur al limbii române sau Dicţionarul Academiei. Este o operă de dimensiuni impresionante – lucrarea însumează 19 volume şi aproape 18.000 de pagini, 175.000 de cuvinte şi peste 1.000.000 de citate din texte româneşti, de la documente din secolul al XVI-lea până în prezent. Dicţionarul limbii române reflectă istoria şi cultura română văzute din perspectiva limbii vorbite în toate regiunile locuite de români. Adevărată certificare ştiinţifică a identităţii noastre naţionale, ea se adaugă proiectelor majore realizate de către cercetătorii institutelor Academiei Române: Dicţionarul General al Literaturii Române – 7 volume, fiecare conţinând în jur de 800 de pagini (a doua ediţie a acestei lucrări, care va însuma 9 volume, este în curs de apariţie), Istoria Românilor – tratat de referinţă şi operă fundamentală în 11 volume care totalizează aproape 11.000 de pagini (o a doua ediţie este aproape de definitivare – până în prezent au apărut primele 9 volume), Enciclopedia Literaturii Române vechi (1.000 de pagini) sau Enciclopedia scrierilor memorialistice româneşti (în pregătire).
Capitolul lucrărilor monumentale elaborate include şi colecţia Opere Fundamentale, pregătită de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă a Academiei Române. Din iniţiativa şi sub coordonarea academicianului Eugen Simion, Fundaţia a reuşit editarea a peste 200 de volume – cele mai importante opere din literatura română clasică, la care se adaugă şi opere ale unor clasici ai literaturii universale.
Secţiilor cu profil umanist le datorăm şi elaborarea altor lucrări de referinţă ale culturii naţionale. Acestea se apleacă asupra tezaurului lexical al limbii române, atlaselor lingvistice româneşti, scrierilor memorialistice şi folclorului din diferite regiuni ale ţării, preistoriei spaţiului carpato-dunărean sau civilizaţiei greco-romane din zona danubiano-pontică, istoriei artei medievale şi premoderne, spiritualităţii şi culturii materiale a diferitelor regiuni, evaluării politicilor sociale şi calităţii vieţii, dezvoltării durabile a ţării (din perspectivă economică, socială, juridică, de mediu), comunicării şi interculturalităţii, etc. Toate acestea contribuie la definirea noastră ca naţiune, înţelegerea trecutului şi trasarea evoluţiei noastre viitoare.
Exponent al excelenţei în
cercetarea fundamentală
Academia Română promovează şi cercetări fundamentale în ştiinţele exacte, ştiinţele vieţii şi ştiinţele Terrei. Este vorba despre ştiinţele chimice, matematice, fizice, biologice şi medicale, ştiinţele geonomice, agricole şi silvice, ştiinţele tehnice, ştiinţa şi tehnologia informaţiei, dar şi de abordarea cercetărilor interdisciplinare, inclusiv în colaborare cu universităţi şi/sau institute naţionale. Multe dintre subdomeniile ştiinţelor enumerate anterior s-au afirmat prioritar pe scena cercetării româneşti şi internaţionale ca rezultat al descoperirilor şi publicaţiilor semnate de cercetătorii institutelor/centrelor Academiei Române. Eforturile şi competenţa acestora au condus şi la îmbunătăţirea substanţială a dotării institutelor care promovează cercetarea experimentală cu aparatură/echipamente de mare complexitate, de ultimă generaţie, care au determinat inclusiv creşterea competitivităţii institutelor la nivel european (de mai mulţi ani, unităţi de cercetare ale Academiei Române se situează constant pe primele trei poziţii pe lista beneficiarilor – universităţi şi institute de cercetare – care accesează cu succes granturi europene). Dotarea institutelor, modernizarea infrastructurii şi formarea/specializarea tinerilor s-au realizat şi prin accesarea pe bază competitivă a fondurilor naţionale şi structurale.
O ierarhizare a institutelor/centrelor de succes ale Academiei Române din zona stiinţelor exacte, ale vieţii şi pământului este dificil de realizat. Institutul de Biologie şi Patologie Celulară „Nicolae Simionescu” – Bucureşti, Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” – Iaşi, Institutul de Matematică „Simion Stoilow” – Bucureşti, Institutul de Chimie Fizică „Ilie Murgulescu” – Bucureşti, Institutul de Matematică „Octav Mayer” – Iaşi, Institutul de Biochimie – Bucureşti, Institutul de Biologie – Bucureşti, Institutul de Cercetări pentru Inteligenţa Artificială – Bucureşti, Institutul Astronomic – Bucureşti, Institutul de Informatică Teoretică – Iaşi, Centrul de Cercetări Tehnice Fundamentale şi Avansate – Timişoara sunt numai câteva exemple de unităţi de cercetare/dezvoltare care contribuie major şi constant la vizibilitatea internaţională a ştiinţei româneşti. Unele se regăsesc pe poziţii de frunte în clasificările internaţionale, sunt selectate drept „examples that make us proud“ în rapoartele Uniunii Europene, îşi văd unele lucrări promovate pe copertele revistelor internaţionale (cover paper).
Pe lângă excelenţa în cercetarea fundamentală, aceste unităţi sunt şi pe lista celor care contribuie direct la transferul de cunoştinţe către mediul economic – prin brevete naţionale şi europene care dezvoltă cercetări originale, pregătirea specialiştilor, asistenţă tehnică, manifestări ştiinţifice organizate.
Academia Română şi unităţile din subordinea sa vor continua să elaboreze operele fundamentale atât de necesare naţiunii române, să întărească poziţia cercetării româneşti în plan internaţional prin abordarea cercetării interdisciplinare şi a temelor aflate în „hot areas”, vor contribui, ca şi până acum, la elaborarea strategiilor de dezvoltare viitoare a României. După cum sublinia unul dintre iluştrii noştri înaintaşi, Dimitrie Gusti, Academia Română va rămâne „reprezentanta permanentă a intereselor înalte ştiinţifice şi artistice ale naţiunii”.
*Articol preluat din revista
Market Watch, decembrie 2017
1. Cercetarea fundamentală în Academia Română, Bogdan C. Simionescu (coord.), Editura Academiei Române, Bucureşti, 2016, 264 p.
2. Achievements of FP7 Examples that make us proud, EUNL2016, Ministry of Economic Affairs and Ministry of Education, Culture and Science, 2016, 78-81.
3. http://s3platform.jrc.ec.europa.eu/documents/ 20182/142587/S2E_RO_IntelCentre.pdf
