Gheorghe Benga: Ionel-Valentin Vlad între fizica laserilor şi Academia Română
Ionel-Valentin Vlad este mândru de originea sa pe linie maternă dintr-o veche familie de nobili maramureşeni, iar pe linie paternă dintr-o la fel de veche familie de români din apropierea municipiului Alba Iulia (Apulum). A moştenit nu doar „genele“ valoroase din cele două „ţări“ din Transilvania, ci a primit şi educaţia în spirit autentic patriotic din familie
În urmă cu aproape cincisprezece ani, când am avut onoarea de a deveni membru al Academiei Române, am avut şansa să cunosc şi să discut în diverse ocazii cu personalităţi ale ştiinţei şi culturii române pe care le admiram de mult. În primul rând mă impresionau prin ţinuta lor distinsă, prin luările de cuvânt din Adunările Generale, dar şi prin modul cum se purtau cu „noii primiţi“. În acest sens Ionel-Valentin Vlad mi-a rămas în memorie ca fiind printre primii membri ai Academiei Române care, simţind timiditatea mea, a venit să dea mâna cu mine şi s-a prezentat la recepţia de la Casa Oamenilor de Ştiinţă ce a urmat Adunării Generale din luna decembrie. M-a impresionat prin chipul spiritualizat, pri
virea scrutătoare ce trăda inteligenţă, dar şi căldura sufletească, ţinuta distinsă, care degaja o siguranţă bazată pe pregătire, cultură şi competenţă, dar în acelaşi timp am fost plăcut surprins de disponibilitatea de a se dedica discuţiei ştiinţifice dintr-un domeniu diferit de cel în care lucra.
În anii următori am avut prilejul să-l cunosc mai bine şi să mă conving de impresionanta dedicaţie pe care o manifesta faţă de cercetarea ştiinţifică din domeniul în care s-a format, în Fizica Laserilor şi Fotonică, de capacitatea de a fi un model pentru tinerii din grupul (laboratorul) pe care-l conducea. Dar m-a impresionat extrem de mult responsabilitatea pe care şi-a luat-o în a-şi sprijini colaboratorii, inclusiv în obţinerea unor venituri rezonabile, prin granturi, astfel încât să se poată dedica cercetării ştiinţifice, fără a trebui să caute obţinerea de venituri suplimentare din alte activităţi, pentru a-şi putea întemeia o familie. Puţini lideri de grup de cercetare au asemenea preocupări şi foarte puţini români din ceea ce reprezintă elita societăţii noastre au şi un patriotism adevărat. Mi-am dat seama că aceste calităţi deosebite le-a dobândit datorită solidei educaţii primite încă din familie, dar şi de la mentorii săi care l-au îndrumat: profesorul Gh. Cartianu, membru corespondent al Academiei Române, profesorul Ion Agârbiceanu, membru corespondent al Academiei Române, academicianul profesor Şerban Ţiţeica.
Am urmărit cu satisfacţie alegerea domnului acad. Ionel-Valentin Vlad în conducerea Academiei Române ca vicepreşedinte, în 2010, calitate în care s-a ocupat şi de redactarea Dării de seamă privind activitatea ştiinţifică a întregii instituţii. Am observat competenţa şi seriozitatea cu care pregătea timp de luni de zile acest document important, dorinţa de a prezenta cât mai obiectiv realizările membrilor Academiei Române şi ale cercetătorilor din reţeaua de institute ale Academiei. Ionel-Valentin Vlad a insistat asupra vizibilităţii cercetării ştiinţifice din Academia Română, explicând corect diferenţa între criteriile de evaluare a performanţei în creaţia literară şi artistică, în ştiinţele umaniste pe de o parte, şi celelalte domenii (ştiinţele „exacte“, ale naturii, biomedicale, ştiinţele tehnice, economice etc). Pentru acestea din urmă a fost primul savant din Academia Română care a arătat semnificaţia lucrărilor ştiinţifice care ajung să fie citate de peste 100 de ori, a lucrărilor citate peste 10, 20, 30… 50 de ani, a citărilor de către personalităţile cele mai reputate ale domeniului, în sfârşit, a rezultatelor ştiinţifice care poartă numele autorului utilizate în manuale şcolare şi în cursuri universitare.
Cu diverse prilejuri Ionel-Valentin Vlad a prezentat într-un mod original, care a captivat auditoriul, atât datele biografice esenţiale care dezvăluie educaţia pe care a primit-o, cât şi domeniul în care a efectuat cercetările şi a obţinut rezultate originale. Ionel-Valentin Vlad este mândru de originea sa pe linie maternă dintr-o veche familie de nobili maramureşeni, iar pe linie paternă dintr-o la fel de veche familie de români din apropierea municipiului Alba Iulia (Apulum). A moştenit nu doar „genele“ valoroase din cele două „ţări“ din Transilvania, ci a primit şi educaţia în spirit autentic patriotic din familie.
Desigur, educaţia primită în şcoală şi apoi în facultate au ridicat sentimentele de dragoste faţă de România şi faţă de poporul român la rangul de „parte a sufletului“ lui Ionel-Valentin Vlad. A avut şansa de a urma un liceu de elită din Bucureşti (Liceul „Titu Maiorescu“, devenit Colegiul Naţional „I. L. Caragiale“, care şi-a sărbătorit deja centenarul), după care între 1961–1966 face studii universitare la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii a Institutului Politehnic din Bucureşti, urmează şi cursuri la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti (îşi efectuează deci cursurile postliceale la două dintre cele mai prestigioase universităţi din România). O şansă este dată savantului Ionel-Valentin Vlad prin angajarea ca tânăr cercetător la cel mai performant institut de cercetare de fizică din România (Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti) şi într-un laborator de vârf: Laboratorul „Metode optice în fizica nucleară“ condus de prof. Ion Agârbiceanu, m
embru al Academiei Române. Dar aşa cum spunea Louis Pasteur, în ştiinţă „norocul ajută o minte pregătită“. Tânărul cercetător Ionel-Valentin Vlad a realizat în 1968 (împreună cu G. Nemeş) primul laser cu mediu activ solid din România.
Curând i se oferă o nouă şansă, de a-şi continua studiile în laseri şi holografie la Universitatea din Paris VI (prof. M. Françon) şi la CGE-Marcoussis, în Franţa (1969–1970). În 1972 a susţinut teza de doctorat Metode de prelucrare a informaţiei în holografia convenţională şi în timp real beneficiind de conducerea ştiinţifică a prof. Gh. Cartianu, membru al Academiei Române, şi a obţinut titlul de doctor inginer.
După atestarea ca cercetător ştiinţific, Ionel-Valentin Vlad a înfiinţat şi a condus Laboratorul de holografie din cadrul Institutului de Fizică Atomică (IFA), Secţia Laseri. Urmează în 1984 o vizită academică la TH-Darmstadt, stipendiată de Autoritatea Germană pentru Schimburi Academice (DAAD), pentru cercetări în conjugarea optică a fazei, după care este promovat, pentru performanţele profesionale deosebite, în poziţii tot mai înalte în cercetare, devenind cercetător principal gr. III şi adjunct al şefului Secţiei Laseri din cadrul Institutului Central de Fizică. După 1990, ocupă prin concurs poziţia de cercetător principal gr. I şi şef al Laboratorului Optică neliniară şi informaţională din Secţia Laseri a Institutului Naţional de Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei. A fost vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific din cadrul Institutului de Fizică Atomică, preşedinte al Comisiei de Fizică a Colegiului Consultativ al Ministerului Cercetării şi co-director al Centrului Român de Excelenţă în Fotonică din Programul de Cercetări în Ştiinţe de Bază (2003-2006); director naţional şi responsabil de grup în Reţeaua de Excelenţă de Nanofotonică („PHOREMOST“) a Uniunii Europene.
În 1991 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 2009 este ales membru titular. Aceste înalte recunoaşteri se datorează rezultatelor ştiinţifice importante realizate singur sau împreună cu profesorii, colegii şi studenţii săi: crearea şi studiul hologramelor în timp real, înregistrate în absorbanţi saturabili (1969); realizarea primelor holograme profesionale din ţară (1970); elaborarea primelor aparate de holografie şi de prelucrare a imaginilor cu laseri din România (1974, în colab. cu D. Popa); conjugarea optică a fazei în cristale de niobat de litiu şi semiconductoare amorfe, folosind impulsuri laser cu durată foarte scurtă (picosecunde) (1981, în colab.); realizarea şi studiul unor dispozitive optoelectrice bistabile pentru prelucrarea paralelă a imaginilor (1982–1985, citate de patru ori în tratatul reputatului prof. H. M. Gibbs, Optical Bistability, Academic Press, N.Y., 1985); realizarea unor sisteme originale de prelucrare optică a informaţiei (1984–1989, în colab.); concepţia şi realizarea unei metode originale de măsurare a vibraţiilor cu amplitudini subatomice (de picometri), folosind generarea unei reţele optice neliniare în cristale de Galiu Arsen dopat cu Crom şi un procedeu original de autocalibrare la această scară (în colab. cu S. Stepanov, D. Popa ş.a.; rezultatul este considerat o referinţă în domeniu, citat de peste 100 de ori, potrivit datelor din situl Scholar Google); reconstrucţia directă spaţială a fazei optice din imagini (colab. cu D. Malacara, lucrare invitată în Progress in Optics, ed. E. Wolf, 1994); mixajul de unde laser în cristale fotorefractive, în particular studiul şirurilor periodice de electroni, induse cu laserul pe suprafaţa cristalelor fotorefractive, folosind microscopia cu forţa atomică, cu perspective de utilizare în comutaţia fotonică paralelă, la nivelul de un singur electron (colab. cu prof. H. Walther, Max-Planck Inst. für Quantenoptik, Garching, 1994–2000); teoria spectrului Planck discret în cavităţi cuantice şi a spectrelor de fononi discrete în nanostructuri, care corectează legi fizice cunoscute şi constante tabelate (colab. cu prof. N. Ionescu-Pallas, 1995–2007); găsirea unor soluţii analitice pentru ecuaţiile care descriu difuzia stimulată Brillouin (SBS), a formulei analitice pentru reflectivitatea conjugată şi utilizarea lor în realizarea unor rezonatori de calitate pentru laserii de mare putere (colab. cu prof. M. Damzen, Imperial College şi foştii săi doctoranzi, V. Babin şi A. Mocofănescu, 2000–2003); teoria şi observarea experimentală a solitonilor optici spaţiali, care permit ghidarea luminii prin lumină în zeci de mii de canale de informaţie paralele ultrarapide (femtosecunde) în cristale de niobat de litiu (colab. cu prof. M. Bertolotti, E. Fazio, de la Universitatea „La Sapienza“ din Roma şi cu fostul său doctorand A. Petriş, 2000–2010, cu rezultate citate de sute de ori în literatura internaţională). Rezultatele cercetărilor sale în domeniile holografiei, prelucrării optice a informaţiei, opticii nelineare, opticii cuantice, nanofotonicii şi instrumentelor de măsurare cu laseri au fost expuse în peste 175 de lucrări, în peste 220 de lucrări comunicate la manifestări ştiinţifice şi în trei brevete de invenţie, dintre care unul acordat şi în S.U.A.
Ionel-Valentin Vlad este autorul unor valoroase cărţi publicate în România şi în străinătate: Introducere în holografie (1973); Prelucrarea optică a informaţiei (1976, în colab.); tratatul Stimulated Brillouin Scattering. Fundamentals and Applications (2003, Londra, în colab., lucrare cu peste 125 de citări); Studies in Modern Optics (2008, Bucureşti). Este editorul a opt volume „Proceedings SPIE“ (publicate în S.U.A., între 1994–2013). De remarcat preocuparea de a conduce ca Editor-şef revistele „Proceedings Romanian Academy, Seria A“ şi „Romanian Reports in Physics“, reviste cu cei mai mari factori de impact ISI Thomson între revistele Academiei. Este membru al mai multor societăţi ştiinţifice de fizică din România (ales între 1991–2009 preşedinte al Secţiei de Optică şi Electronică Cuantică al Societăţii Române de Fizică) şi din străinătate: Societatea de Optică din S.U.A., Societatea Europeană de Fizică, Societatea Europeană de Optică, Societatea Internaţională de Inginerie Optică (SPIE – S.U.A.), vicepreşedinte fondator al Secţiunii SPIE din România (1991–1993). A fost ales „Fellow of the Optical Society of America“ (1978), „Fellow of The Institute of Physics“, Londra, 1999), membru senior asociat al Centrului Internaţional de Fizică Teoretică (Trieste, 2003), membru în Academia Europea (în „Anul Einstein“, la Berlin-Potsdam, 2005), „Fellow of The International Society for Optical Engineering“ (S.U.A., 2007; Societatea îl citează cu ocazia conferirii acestui grad, pe care îl au maximum 5% din membrii ei: „Vlad is one of the world’s leading researchers in dynamic holography, photorefractive crystals and nonlinear optics“, SPIE News, May 1, 2007).
Ionel-Valentin Vlad a fost profesor invitat la universităţi şi centre de cercetări prestigioase de pe mai multe continente: Phys. Tech. Institute „A. F. Ioffe“ (St. Petersburg), Chiba University (Japonia), Imperial College (Londra), Centro de Investigaciones en Optica (Mexic), Max-Planck-Institute für Quantenoptik (Garching), ICTP (Trieste), Universitatea „La Sapienza“ (Roma), US Air Force Research Lab. (Hanscom-Boston area, S.U.A.). A ţinut prelegeri la: E.T.H. (Zürich), Stanford University (Stanford, S.U.A.), University of Oxford, Universität Erlangen, École Normale Supérieure (Cachan) ş.a.
După 1991 este ales în funcţii importante în colegii care decid politica ştiinţei în România: vicepreşedinte al Consiliului de Granturi al Academiei Române (1994–2006), vicepreşedinte al Academiei Române (2010-2014), funcţii în care şi-a dovedit competenţa, dar şi ataşamentul pentru Academia Română. A înfiinţat Şcoala de Studii Avansate a Academiei (SCOSAAR), cu o organizare şi o structură compatibilă cu şcolile doctorale europene, a coordonat evaluarea institutelor de cercetare ale Academiei (având şi experienţa unor consultări cu Academia de Ştiinţe din Paris), a coordonat elaborarea Strategiei pentru cercetare a Academiei, corelarea ei cu Strategia naţională pentru cercetare-dezvoltare-inovare şi cu Programul UE „Horizon 2020“ ş.a.
În aprilie 2014 Ionel-Valentin Vlad a fost ales preşedinte al Academiei Române, activitate căreia i se dedică total: a iniţiat şi coordonează Strategia de dezvoltare a României pentru următorii 20 de ani, elaborarea noii legi a Academiei, coordonarea evenimentelor dedicate sărbătoririi a 150 ani de la înfiinţarea Academiei Române, în 4 aprilie 2016, reprezentării înaltului for la cele mai înalte niveluri din ţară şi din străinătate.
Este distins cu Premiul „Traian Vuia“ al Academiei Române (1978), Premiul şi Medalia „Galileo Galilei“ conferite de Comisia Internaţională de Optică (2005). Academia de Ştiinţe a Moldovei i-a conferit cea mai înaltă distincţie: Medalia „Dimitrie Cantemir“ (2013).
Ionel-Valentin Vlad a fost decorat de Preşedinţia României, primind Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în grad de Cavaler (2008), Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de Cavaler (2013) şi Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de Ofiţer (2015). Casa Regală a României, prin Decret al M.S. Regele Mihai I, i-a conferit înalta Decoraţie „Coroana României“ în grad de Comandor (2014).
Recunoaşterea valorii profesionale deosebite a d-lui acad. Ionel-Valentin Vlad s-a concretizat într-o bogată serie de titluri Doctor honoris causa acordate de Universitatea „Politehnica“ din Bucureşti, Universitatea „1 Decembrie” din Alba Iulia, Universitatea „Aurel Vlaicu“ din Arad, Universitatea „Vasile Goldiş“ din Arad (distincţie acordată nu întâmplător la filiala din Baia Mare) şi Universitatea „Petru Maior“ din Târgu Mureş.
Înaltul patriotism şi contribuţia deosebită la dezvoltarea ştiinţei româneşti au determinat acordarea titlurilor de Cetăţean de Onoare al oraşului Sebeş (Alba), Cetăţean de Onoare şi fiu al judeţului Maramureş şi al oraşului Săliştea de Sus (din Maramureş), fiind decorat cu „Crucea Şaguniana” şi „Crucea Voievozilor Maramureşeni“, o recunoaştere a ataşamentului său faţă de locurile de baştină cu profundă rezonanţă românească. Îmi exprim admiraţia sinceră pentru realizările de excepţie ale domnului acad. Ionel-Valentin Vlad şi felicit redacţia prestigioasei reviste Contemporanul pentru ideea de a lega cele două aniversări (135 de ani de apariţie a revistei şi 150 de ani de la înfiinţarea Academiei Române) prin publicarea unor „dosare“ consacrate marilor personalităţi din Academia Română.
