Janina Ianoși (12 iulie 1930 – 16 ianuarie 2017)

Janina Ianoși (12 iulie 1930 – 16 ianuarie 2017)

Luni, 16 ianuarie 2016, ora 18.00, după o îndelungată suferință, la Spitalul de Urgență Floreasca, s-a stins din viață Janina Ianoși – o remarcabilă specialistă în filosofia și literatură rusă, o traducătoare de neegalat din limbile rusă, germană și franceză. Este autoarea a peste patruzeci de titluri traduse din limbile rusă, franceză și germană. A fost soția scriitorului, profesorului, esteticianului Ion Ianoși, unul dintre cei mai importanți specialiști în filosofia și literatura rusă (născut Ioan Maximilian Steinberger n. 1 mai 1928 – 1 iulie 2016), trimis (1949-1953) la studii la Sankt Petersburg (Leningrad), în cadrul Universității Jdanov, unde a urmat cursurile Facultății de Filosofie și unde cunoscut-o pe Janina Caffe-Theodorescu, care i-a fost alături timp de 66 de ani.

Janina Ianoși (Jeanina-Maria Janosi) s-a născut la București, în 12 iulie 1930. A urmat Școala Centrală de fete din București, un an la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1949–1950), apoi Facultatea de Filosofie a Universității din Leningrad (absolvită în 1955). Janina Ianoși a lucrat la Facultatea de Filosofie și la Facultatea de Limbi străine – secția limbi germanice – a Universității din Bucuresti, ca asistent (1955), lector (1970), conferențiar (1983). Doctor în filosofie, cu teza Optimism și pesimism istoric (1972). Membru al Uniunii Scriitorilor (din 1986). A fost distinsă cu Premiul revistei Sfera politicii, pentru cea mai buna traducere de știință politică a anului 1998: Jürgen Habermas, Sfera publică și transformarea ei structurală; Premiul revistei Poesis, 2005, pentru volumul Rilke – Tvetaieva – Pasternak, Roman epistolar 1926; Premiul revistei Convorbiri literare, 2008, pentru volumul Marina Țvetaieva, Proză.

Carte de autor: Optimism și pesimism istoric, Editura Științifică (1972)

Traduceri: I. Davidov, Arta și elita (1973); Lev Tolstoi, Jurnal, vol. I (1975), vol. II (1976); G. V. Plehanov, Studii de teoria artei (1978); Konstantin Paustovski, Trandafirul de aur (1981); Marina Țvetaieva, Proză (1986); Herzen – Belinski – Cenisevski – Dobroliubov – Pisarev, Despre cultura estetică, valorile artistice, creația literară (1987); Ales Adamovici – Daniil Granin, Cartea blocadei (1987); Vasili Grossman, Panta Rhei (1990); Andrei Platonov, Cevengur (în volaborare cu George Bălăiță) (1990); Vladimir Soloviov – Nikolai Berdiaev – Gheorghi Fedotov, Creștinism și antisemitism (1992); Piotr Ceaadaev, Scrisori filozofice (1993); Friedrich Nietzsche, Despre genealogia moralei (în colaborare cu Horia Stanca) (1993); Lev Șestov, Apoteoza lipsei de temeiuri. Eseu de gândire adogmatică (1995); Heinrich Heine, Contribuții la istoria religiei și a filosofiei în Germania (1996); Henry Corbin, Paradoxul monoteismului (1997); Vladimir Jankélévitch, Paradoxul moralei (1997); Elie Wiesel, Celebrare biblică. Portrete și legende (1998); Jürgen Habermas, Sfera politică și transformarea ei structurală (1998); Thomas Mann, Germania și germanii. Eseuri (1998); Thomas Mann, Despre problema evreiască (1998); Vladimir Jankélévitch, Să iertam? (1998); Léon Poliakov, Istoria antisemitismului, vol. II (1999), vol. III (2000); Marek Halder, Ce este un evreu? Iudaismul povestit tinerilor (2000); Jean Tulard, Napoleon (2000); Lev Tolstoi, Jurnal [ediție revazută] (2000); Raphaël Delpard, Copii evrei ascunși (2001); Götz Aly, ,,Solutia finala”. Strămutarea populațiilor și asasinarea evreilor europeni (2001); Pauline Bebe, Femeile și iudaismul (2002); Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici (2003); Moses Mendelssohn, Ierusalim sau despre puterea religioasa și iudaismul (2003); Tsvia Walden, Cuvantul unei israelitence (2004); Pierre Bouretz, Martori ai viitorului. Filosofie și mesianism (cap. I-VI) [Janina Ianoși a tradus paginile 5-685 din totalul de 1028, plus Indicele de referințe, realizat în redacție] (2005); Jürgen Habermas, Sfera publică și transformarea ei structurală, Studiu asupra unei categorii a societății burgheze (2005); Gilbert Durand, Știința despre om și tradiția. Noul spirit antropologic (2006); Nicolas Grimaldi, Cartea lui Iuda (2006); Piotr Ceaadaev, Scrisori filosofice către o doamnă, urmate de Apologia unui nebun (2007); Vasili Grossman, Panta Rhei (2007); Lev Tolstoi, Spovedanie (Introducere la o operă netiparită) (2008)