Cu ceva timp în urmă artistul a deprins şi un meşteşug mai aparte, cel de fabricare a hârtiei manuale, pe care de atunci o foloseşte reuşind astfel să-şi transmită cât mai limpede, şi la nivel vizual, fascinaţia exercitată de cartea-obiect asupra lui
Vieţii artistice bucureştene, aflată în ultimii ani într-o evidentă derută şi într-o tot mai accentuată atomizare, i se contrapune, uneori cu totul neaşteptat, viaţa artistică a câte unei provincii dintr-o 
nebănuită zonă a ţării. Acolo unde artiştii îşi văd doar de lucrul şi de viaţa lor, fără ambiţii şi orgolii cel mai adesea nejustificate, poţi regăsi normalitatea şi chiar mai mult decât atât. Poţi afla o artă profesată cu dăruire şi responsabilitate de oameni cu simţul măsurii şi cu o bună şcoală în spatele demersului lor.
Unul dintre oraşele de provincie unde actul artistic şi-a reintrat de câţiva ani pe deplin în drepturi, mai ales după constituirea unei filiale a breslei, este Focşaniul. Aici, la galeria de artă, au loc periodic expoziţii de grup şi personale, saloane de artă cu invitaţi locali şi din alte centre, recitaluri de muzică sau poezie, precum şi alte evenimente conexe expunerilor de artă plastică.
Sufletul tuturor acestor evenimente culturale este pictorul Liviu Nedelcu, preşedintele Filialei Vrancea a Uniunii Artiştilor Plastici din România şi curator al majorităţii expoziţiilor deschise la galeria oraşului. Din Filiala Vrancea fac parte artişti plastici din mai toate generaţiile, de la tineri absolvenţi şi până la seniori, cei mai mulţi pictori sau graficieni, şi aproape toţi sunt sau au fost profesori de educaţie plastică la şcolile şi liceele din Focşani. Astfel, vocaţia artistică se conjugă cu cea pedagogică în cazul plasticienilor de aici.
Ultima expoziţie din anul 2017, deschisă pe 19 decembrie la Galeria de Artă din Focşani cu titlul „Interior/Exterior”, este semnată de Gabriela Arghirescu Popa şi Gheorghiţă Galan, pictori şi graficieni din două generaţii, uniţi însă prin atât de speciala relaţie maestru/ucenic. În anii de formare doamna 
Gabriela Arghirescu Popa (născută în 1956) i-a fost profesoară lui Gheorghiţă Galan (născut în 1977) şi ambii protagonişti ai celui mai recent spectacol vizual din capitala judeţului Vrancea sunt originari din Adjud, unde în prezent şi trăiesc.
Gabriela Arghirescu Popa a absolvit Colegiul Universitar Pedagogic al facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei de la universitatea clujeană Babeş Bolyai, în 2002, şi Universitatea Naţională de Arte în 2005. A deschis mai multe expoziţii personale şi a participat la numeroase expoziţii de grup şi saloane de artă din Focşani şi din alte oraşe ale ţării. Gheorghiţă Galan a absolvit secţia de Pedagogia Artei a Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti şi, la rândul său, are o bogată activitare reflectată în expuneri individuale şi colective.
Titlul expoziţiei pe care împreună o semnează cei doi artişti conţine o dublă semnificaţie. Prima, la un nivel mai general, ar putea fi formulată ca materializare în imaginea plastică a unui concept, a unei idei şi, în acelaşi timp, a unei trăiri, aşadar o trecere de la interioritatea şi abstracţiunea noţiunii la exterioritatea şi materialitatea lucrării artistice. Ideea comună, care coagulează pictura şi grafica celor doi artişti, e legată de alienarea omului contemporan, de înstrăinarea lui faţă faţă de propria identitate şi de tradiţia spaţiului căruia îi aparţine, ambele pricinuite de seducţia exercitată asupra lui de noile tehnologii.
O a doua semnificaţie a titlului expunerii îşi are resorturile în chiar formele şi structurile din lucrările celor doi artişti, treceri, juxtapuneri şi complementarităţi între spaţii interioare, incinte, şi spaţii exterioare, între un univers închis, poate chiar uşor claustrant, şi un univers deschis spre zonele insondabile şi spre nemărginire.
Gabriela Arghirescu Popa semnează în expoziţia de la Focşani o serie de lucrări realizate în două tehnici: ulei pe pânză şi grafică de şevalet. Tema asupra căreia se opreşte cu precădere artista se referă la antagonismul dintre structurile vegetale care, prin excelenţă sunt luxuriante, imprevizibile şi dinamice şi structurile geometrice rigide, amorfe, statice. Prima categorie de forme este asociată vieţii, cea de a doua încremenirii într-o abstracţiune al cărei rol este, în cele din urmă, să potenţeze viul structurilor vegetale. Gabriela Arghirescu Popa reinterpretează, în cheie contemporană, pe de altă parte, motive şi simboluri care descind din arta tradiţională, îndeosebi din scoarţele ţărăneşti, în compoziţii luxuriante, unde este cât se poate de vizibilă o accentuată „oroare de vid”. Cromatica lucrărilor sale, indiferent de tehnica abordată, se păstrează în aceeaşi gamă de brunuri şi ocruri, cu rare accente reci de albastru sau verde. Opţiunea pentru această gamă îşi are originea tot în ataşamentul artistei faţă de obiectele vechi, impregnate de patina timpului. Palierul pe care arta Gabrielei Arghirescu Popa se întâlneşte cu cea a lui Gheorghiţă Galan este acela al meditaţiei asupra condiţiei omului contemporan. Câteva dintre lucrările ei inserează un personaj alienat, derutat, care nu mai are contact direct cu realul, ci doar o relaţie intermediată de una dintre noile tehnologii.
Tema principală a lucrărilor lui Gheorghiţă Galan, indiferent de tehnica pe care o abordează (colaj, pictură sau grafică mixtă), rămâne cartea, cu tot ceea ce semnifică ea în istoria culturală a umanităţii, de la rolul formator şi până la obiectul pe care-l întruchipează. Cu ceva timp în urmă artistul a deprins şi un meşteşug mai aparte, cel de fabricare a hârtiei manuale, pe care de atunci o foloseşte reuşind astfel să-şi transmită cât mai limpede, şi la nivel vizual, fascinaţia exercitată de cartea-obiect asupra lui. Lucrările de grafică din expoziţia de la Focşani inserează diferite forme de scriere veche, în elegante caligrame ce amintesc de vechile manuscrise medievale. Relaţia omului cu cel mai compex simbol cultural, cartea, este şi ea sugerată permanent în compoziţiile semnate Gheorghiţă Galan, personajul uman fiind mult mai prezent în acestea, decât în lucrările Gabrielei Arghirescu, în ipostaze onirice şi chiar uşor suprarealiste. Personajele lui Gheorghiţă Galan „levitează” parcă între sferele aerate ale cunoaşterii şi lumea materială, supusă trecerii şi degradării.
Numitorul comun al expoziţiei focşenene „Interior/Exterior” rămâne, fără îndoială, interesul celor doi artişti pentru valorile perene, pentru tradiţie şi pentru păstrarea ei, singura în măsură să-l ferească pe omul contemporan de însingurare şi dezumanizare.
