Am vizitat Israelul numai de două ori, sper să-l mai revăd în această viaţă. O parte din familia mea a venit în Ţara Sfântă înainte de al Doilea Război Mondial, au crezut în sionism şi au muncit pentru edificarea Noului Stat. Verii mei au luptat pentru apărarea Independenţei. Voi încerca să revin acum pe firul amintirilor. Domnul le-a promis evreilor o ţară frumoasă. Nu a fost chiar cum zice Deuteronomul, au trecut multe furtuni, ţara a devenit ceea ce este cu multe sacrificii umane, eforturi supraomeneşti. Duşmanii Israelului mai visează să reocupe Ierusalimul şi ţara, chiar preşedintele turc Erdogan şi-a 
exprimat dorinţa sa absurdă. Am Israel hai, poporul evreu va trăi. Statul lui David era unul dintre cele mai puternice şi întinse în Orientul Apropiat. După războaiele provocate de vecinii arabi, Israelul a retrocedat Sinaiul Egiptului pentru a-şi dovedi dorinţa de pace. În zadar, Gaza, Cis-Iordania nu le ajung extremiştilor, vor totul sau nimic. Aşa se pare. În Biblie scrie că vechiul stat era împărţit în 12 triburi, apoi au fost două regate, după Solomon, apoi o întreagă istorie de ocupaţie şi eliberare, astăzi Israelul îşi apără unitatea. Clima s-a schimbat în cei 3000 de ani de când Abraham a venit în Canaan. Deşertul a înaintat şi fără o muncă eroică de a crea baza de alimentaţie a populaţiei, agricultura, cine ar fi putut locui în Israel. Un exemplu pentru multe popoare. Ţara este relativ mică, de la Ierusalim la Eilat, de pildă sunt doar 300 de km, dar ce încântare este să mergi cu maşina, să vezi Marea Moartă, pustiul Neghev, beduinii, cămilele, cetatea-erou Mesada. Temperaturile pot varia în cursul unui an de la zero la 40 de grade. Când ajungi prima oară în Israel, înveţi rapid cuvintele – shalom, toda (mulţumesc), slicha (scuze), bewakasha (vă rog), ken(da), lo(nu) etc. Limba arabă vorbită şi de o parte din locuitorii Israelului se deosebeşte radical , prin fondul de cuvinte, dar unele asemănări se pot descoperi, de pildă – eu, se spune ani în ivrit şi ana, în arabă, turist se pronunţă la fel, tayar. Vechiul Ierusalim este un adevărat muzeu al antichităţii, iar Moscheea Omar, Domul Stâncii este cea mai strălucită construcţie. Muzeul Yad Vashem din Ierusalim este cunoscut în lume, el vorbeşte despre Holocaust. Poţi trece într-un registru numele rudelor ucise în acea catastrofă, eu am trecut numele bunicilor ucişi pe Bug. Cetatea Ierusalimului are mai mute porţi, inclusiv Turnul lui David, Poarta de Aur, Jaffa, Sion, Damasc, Leilor, Herodes. Se circulă liber, în afară de sărbătorile musulmane, când vin numeroşi arabi să se roage la Moscheea Omar. Alături de Omar este Moscheea El-Aqsa, fostă catedrală creştină, fost lăcaş al evreilor înainte de apariţia Islamului. Zidul de Vest sau Zidul Plângerii este vizitat zilnic, evreii religioşi se roagă, turiştii îşi scriu dorinţele şi introduc între pietre petecul de hârtie. S-au făcut săpături în această zonă şi în afara zidului, au fost găsite numeroase mărturii ale antichităţii.
La Ierusalim sunt sediile Marelui Rabinat de rit aşkenazit şi al Rabinatului Sefard. Creştinii vin din întreaga lume să viziteze Via Dolorosa, Muntele Golgotha (nu este propriu zis un munte), Biserica Sfântului Mormânt. Pieţele din Vechiul Oraş sunt atractive datorită ofertelor în obiecte, dulciuri oferite de arabi israelieni. Bisericile sunt reprezentate de mai toate cultele – catolici, ortodocşi, armeni, protestanţi, se vorbeşte în diverse limbi , inclusiv româna, rusa. Pe Valea Kidronului sunt morminte ale unor personaje biblice cunoscute. Se remarcă între biserici cea a Tuturor Naţiunilor şi a Mariei Magdalena. Se pot vizita universităţile – cea Veche, pe muntele Scopus şi cea nouă, Ebraică, mai în centru. Spitalul Hadassa are anexată o sinagogă împodobită cu vitralii concepute de Chagall, care a reprezentat cele 12 triburi. Cartierul Mea Shearim aparţine ultraortodocşilor, acolo se pot vedea evrei îmbrăcaţi după obiceiurile din secolele anterioare celui al XX-lea. Clădirea Parlamentului (Knessetul), Casa Cărţii, Cimitirul Eroilor sunt oferite spre vizitare liberă. Modelul Vechiului Ierusalim al lui Herodes se află mai spre marginea oraşului la o scară de 1/1000 (dacă nu mă înşel). Ne oprim aici, pentru a aminti de întreaga ţară, mai sunt necesare multe pagini. Prima impresie, când am ajuns în centrul Ierusalimului a fost mirosul de jasmin, îmbătător, era în octombrie 1989. Alături – Moara lui Montefiore.
