Maica stareţă Pelaghia Tudor de la Mănăstirea Ghighiu de lângă Ploieşti, suflet cucernic, minte strălucită şi gospodar înnăscut, organizator neîntrecut, a preluat stareţia la vârsta de 35 de ani şi a păstorit‑o timp de 53 de ani. A trecut în nefiinţă la 93 de ani, pildă întru credinţă, răbdare şi dăruire cerească.
Avem o icoană a Maicii Domnului „Siriaca”, icoană care împlinişte orice dorinţă a celui care se roagă cu credinţă, ne‑a spus maica stareţă şi ne‑a condus să o vedem şi să ne închinăm. Noi tocmai lăsasem un acatist, pentru o tânără care ardea de nerăbdare să nască un copil. Ne‑am rugat, privind icoana veche, şi rugăciunea noastră a fost împlinită. Tânăra a născut, iar când băiatul ei a împlinit vârsta de un an s‑a dus cu el la Mănăstirea Ghighiu, să‑i mulţumească Fecioarei Maria. Stareţa Pelaghia i‑a întovărăşit pe‑amândoi spre biserica mare, unde se află icoana făcătoare de minuni.
Au intrat în pridvorul bisericii şi, cum au păşit în pronaos, băiatul a fugit înainte, în biserica largă, goală la ora aceea şi s‑a oprit numai în faţa icoanei Maicii Domnului. A rămas în picioare, cu ochii la chipurile Mântuitorului şi Maicii Domnului, până când mămica lui şi maica stareţă au ajuns lângă el. În biserică erau multe locuri aprins colorate, atractive. Cum de el s‑a‑ndreptat tocmai spre icoana aceea veche de patru‑cinci sute de ani, înnegrită de vreme? Este evident că a fost chemat de cea care îi dăduse viaţă. S‑a dus în faţa icoanei şi a rămas îndelung cu ochii ţintă la ea. Spiritul lui şi puterea tămăduitoare din Înalt se reuniseră!
Icoana pe lemn de santal, parte a artei sacre siriene, fusese dăruită de un episcop al Antiohiei Patriarhului Justinian Marina, în februarie 1958, înfăţişându‑i că Maica Domnului îi apăruse în mai multe rânduri în vis, îndemnându‑l să ducă icoana în România şi s‑o dăruiască Mănăstirii Ghighiu, mănăstire care datează, ca şi icoana, din secolul 16.
STÂLPUL DE LUMINĂ
Doamne, eşti stâlpul de lumină nemaivăzut
Noi venim la tine cu dor
Te‑mbrăţişăm strâns după fiecare rătăcire pe Terra.
LA TREABĂ
Dumnezeu a creat Cerul, Pământul şi Omul,
Aceste trei giuvaiere.
Omului i‑a dăruit gândul, cu care să‑şi
definească viaţa.
Gândul ne împlineşte Destinul
Să folosim deci gândul
Să ne facem viaţa frumoasă
Şi să credem
Iată voia Domnului!
Gândul şi credinţa sunt dalta şi ciocanul
Pe care Dumnezeu le oferă fiecăruia
Pentru a‑şi sculpta viaţa.
■ Romancier, scriitor, eseist, diplomat
Constantin Lupeanu
