Ediţia 2020 va rămâne în istoria Premiilor Gopo ca „ediţia crizei Covid-19”, pe care cineaştii au încercat s‑o combată cu mesaje optimiste, care ar putea grăbi revenirea la normalitate…
Ca mai toate evenimentele culturale care au ţinut să continue, în ciuda restricţiilor generate de pandemia Covid-19, Premiile Gopo au amânat ediţia 2020 (a 14‑a) până pe 29 iunie, şi au programat‑o în aer liber, la Verde Stop Arena. A fost o demonstraţie de perseverenţă şi spirit organizatoric, o manifestare menită să demonstreze că breslele cienematografice au lucrat şi au sperat în revenirea la normalitate într‑o perioadă de criză, foarte ostilă artelor în general şi celor ale spectacolului în mod special. Ceremonia a insistat asupra mesajelor optimiste, comunicate mai ales prin comentariile prezentatorului obişnuit, Alex Bogdan, care a făcut glume pe seama izoletelor şi măştilor, simboluri ale vremurilor terifiante parcurse de noi toţi. Gala a ţinut să evidenţieze şi seriozitatea procesului de evaluare a producţiei cinematografice din 2019, prezentând, ca întotdeauna, nominalizaţii şi câştigătorii desemnaţi prin voturile breslelor cinematografice.
Respectând regulile de distanţare fizică, măsurile „de prevenţie şi de siguranţă”, ceremonia a încercat să favorizeze ocazia de socializare pentru invitaţii entuziasmaţi de revedererea colegilor, după îndelungata izolare. Nu a lipsit o dimensiune mondenă, mai ales în momentul „covorului roşu”, unde s‑au exhibat ţinute excentrice şi tocuri foarte înalte, deşi organizatorii ne avertizaseră de
dificultatea de a parcurge astfel încălţaţi gazonul.
Cei aproximativ 500 de invitaţi, profesionişti ai industriei cinematografice, jurnalişti, precum şi vedete mediatice, au urmărit atent şi empatic spectacolul agrementat cu momente cântate şi de recital comic, în ciuda roiurilor agresive de ţânţari. Actori la modă şi moderatori TV au fost desemnaţi să prezinte premiile principale, unii reuşind să iasă din textul învăţat, evident scris de altcineva. Cel mai sincer moment a fost creat de Dorina Lazăr, care a vorbit despre fericirea de a reveni pe o scenă şi de a realiza ce frumoasă era viaţa actorilor „de dinainte”, deşi „o bârfeam deseori”.
Potrivit aşteptărilor, marele câştigător al ediţiei a fost filmul lui Corneliu Porumboiu La Gomera, filmat parţial în Spania, selecţionat anul trecut la Cannes şi foarte apreciat în comentariile presei internaţionale. Voturile l‑au recunoscut câştigător la capitolele Cel mai bun film, Cea mai bună regie (Porumboiu), Cel mai bun scenariu (acelaşi Porumboiu), Cea mai bună imagine (Tudor Mircea), Cel mai bun montaj (Roxana Szel), Cel mai bun sunet (André Rigaut, Sophie Chiabaut, Niklas Skarp şi Christian Holm), Cele mai bune decoruri ( Simona Pădureţu), Cel mai bun rol secundar masculin (István Téglás), Cel mai bun rol secundar feminin (Rodica Lazăr).
Filmul, care duce mai departe, în filmografia lui Porumboiu, tendinţa de despărţire de realismul ascetic al noului cinema românesc, a mai lăsat puţine poziţii neocupate în palmares. Astfel, Premiul pentru cel mai bun film de debut a fost câştigat de Nu mă atinge‑mă de Adina Pintilie, câştigătorul unui „Urs de aur” la Berlin, lungmetrajul de debut Monştri de Marius Olteanu a fost reţinut prin premiul pentru Cel mai bun rol principal feminin (Judith State), iar Arest de Andrei Cohn prin Premiul pentru cel mai bun rol principal masculin (Iulian Postelnicu). Dintre lungmetrajele de ficţiune ale anului 2019 mai figurează în palmares, prin premiul pentru Cele mai bune costume (Ana Ioneci şi Claudia Bunea), filmul Maria, Regina României de Alexis Sweet Cahill. Ficţiunea este recompensată, la Premiile Gopo, şi printr‑un premiu pentru Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune, câştigat de Havana Cuba (regia Andrei Huţuleac), semnatarul fiind un cunoscut actor specializat în recitaluri comice. Se poate spune că şi categoria Tânără Speranţă a devenit „un alt premiu” pentru ficţiune, trofeul revenind actriţei Cătălina Mihai, protagonista filmului Heidi, în regia Cătălin Mitulescu. Am regretat că nu a fost premiat Matei Monoranu pentru savurosul scurtmetraj de animaţie Despre ce naiba să scriu? Ar fi fost o bună ocazie de a repara absenţa unui premiu anume desemnat pentru animaţie, o greşeală la care organizatorii galei ar trebui să reflecteze în viitor, mai ales că animaţia românească revine spectaculos în atenţia internaţională, după cum a dovedit Anca Damian cu lungmetrajul Călătoria fantastică a Maronei, nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film, dar rămas în palmaresul Premiilor Gopo doar graţie premiului pentru Cea mai bună muzică (Pablo Pico).
Marginalizarea animaţiei devine şi mai evidentă când vedem că documentarul beneficiază chiar de două categorii de trofeee în regulamentul Premiilor Gopo. La ediţia 2020 Distanţa dintre mine şi mine (regia Dana Bunescu, Mona Nicoară), atractivul portret al scriitoarei Nina Cassian, a câştigat premiul pentru Cel mai bun lungmetraj documentar, în timp ce El iubeşte ochii mei (regia Enxhi Rista) a fost desemnat drept Cel mai bun scurtmetraj de documentar. Iată o categorie care a îmbunătăţit şi procentul de filme realizate de femei în această gală.
Aşa cum era de aşteptat, la categoria Cel mai bun film european a câştigat Dolor y gloria/Durere şi glorie, cel mai autobiografic şi autoportretistic lungmetraj al cineastului spaniol Pedro
Almodóvar, foarte iubit în România.
Destul de problematicul Premiul al publicului, acordat nu prin vot, ci pe bază de box‑office în 2019, a fost anul acesta adjudecat de două producţii de gust îndoielnic (elegant zis): Oh, Ramona! de Cristina Iacob (256.115 spectatori şi încasări de 5.016.367 de lei) şi 5Gang: Un altfel de Crăciun de Matei Dima (167.025 de spectatori şi încasări de 3.162.478 lei).
Tradiţionalele Premii pentru întreaga activitate au revenit, anul acesta, actorilor Adela Mărculescu şi Virgil Andriescu. Au mai fost acordate două Premii speciale pentru „carierele lor deopotrivă excepţionale şi îndelungate” scriitorului Radu Cosaşu şi monteuzei Cristina Ionescu.
Ediţia 2020 va rămâne în istoria Premiilor Gopo ca „ediţia crizei Covid-19”, pe care cineaştii au încercat s‑o combată cu mesaje optimiste, care ar putea grăbi revenirea la normalitate.
Dana Duma
